8,147 matches
-
primul plan, ca pe un ecran, ochii copilului flămând. Tot ceea ce am făcut amândoi după aceea a fost împotriva legilor firii, ca și cum ne-am fi pierdut brusc instinctul de conservare. În loc să adresez o mie de scuze pentru deranj Feldwebel-ului fierbând de mânie, apoi să-l iau cu blândețe pe Martin de spate și să-l îndemn spre ieșire, fiindcă erau vădite semne că și prietenului meu, vorba lui, i se urcaseră o sumedenie de furnici la mansardă, asta însemna că
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
O idee nu-mi dă pace la-ntrebarea ce mi-o pun: Oare cu cine-ai plecat? Ce-ai găsit la el mai bun? Am și lipsuri, nu zic ba, doar om sunt, nu mucenic; Ah, femeia asta, Doamne, mă fierbe ca-n alambic”. Of! tu minte rătăcită, nici acum n-ai înțeles?... Femeia trebui iubită, și mai rar s-o pui în vers. Lumea ei se învârtește în plăceri și mici cancanuri, Bârfe, rochii, giuvaeruri... sindrofii, serate, baluri. Pentru ea
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
oferă zilnic „cultură” pe pâine unor persoane fără adăpost, ce-și rânjesc foamea în vitrinele chioșcurilor, stârnindu-și poftele trupești în fața copiilor, a trecătorilor, a femeilor îngrozite și grăbite să nu le cadă victime acestor bătuți de soartă, cu mințile fierbând de „cultură”, de combinații de alcool medicinal și de prenadez... M-a rugat cineva de la Huși să-i procur o revistă culturală, de tradiție. Aflase că a apărut în paginile acesteia cu o cronică foarte importantă la un roman. Am
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
roșii se spune că ar fi o trimitere la sângele vărsat de Isus pe cruce, dar există și teorii mai prozaice, precum aceea că ouăle adunate în perioada postului de dinaintea Paștilor pur și simplu se conservă mai bine dacă sunt fierte tari. Însă, legat de datinile străbune, una dintre cele mai șocante amintiri din copilăria mea la țară rămâne cortegiul înmormântării, cu sicriul purtat pe umeri de bărbați puternici, dar frânți din șale sub povara greutății atât fizice cât și psihice
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DIN TOAMNA MEA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Când fierbe mustul cine să-i învingă bucuria limpezită-n vin? Atunci când scriu tu lasă-mi să te ningă cuvintele venite din senin. E Toamna mea din care plec și vin, ca frunzele pe ramurile goale, aici să-mi fie ultimul suspin
DIN TOAMNA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375337_a_376666]
-
Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece veselă și bine dispusă fredonând aria amorului din Carmen, intră în dormitor, închide ușa. Zgomote ciudate, nedeslușite. La Cucu, privire de copil neajutorat. Încearcă să se apropie în vârful picioarelor de ușă dar de fiecare dată este readus
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Toate Articolele Autorului AGRAFĂ Adăugăm la nempliniri vreo gafă, Îndepărtăm prea repede-adevărul, Suntem naivi, mușcăm hulpavi din mărul Pe care-și pune Eva o parafă. Se răzvrătește, ca-n furtună, părul, Scăpat din panglică și din agrafă, Iar vinul, răscolit, fierbe-n carafă Și gându-n noapte își pornește zborul. Chiar dac-aripile sunt azi mai grele, Speranța încă o mai pot susține, S-ajungă foarte repede la stele, Unde sunt ceruri nalte și senine; E-așa de mândră luna printre
AGRAFĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375398_a_376727]
-
cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură. Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și transmisă cu sfințenie din tată-n fiu. Nimeni din familie nu va uita vreodată catastrofa din anul în care un unchi neglijent și-a permis să improvizeze un pic, incluzând și usturoiul
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
cum era, nu puteai să renunți la sacrificarea grăsanului dacă vroiai să supraviețuiești cu demnitate anul, cu provizii solide de cârnați, șoric, slănină, caltaboși, jumeri, tobă, carne la borcan și untură.Specialitatea familiei era moagăna, un fel de tobă supradimensionată, fiartă în varză murată, după o rețetă păstrată și transmisă cu sfințenie din tată-n fiu. Nimeni din familie nu va uita vreodată catastrofa din anul în care un unchi neglijent și-a permis să improvizeze un pic, incluzând și usturoiul
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
până ce se termină probele mele nu ai să fugi. Apoi te scot chiar eu din palat. - Așșșa sssă fie! Cora se întoarse în palat și ceru un pocal de argint cu apă fiartă și un pumn de sare. Până ce bucătăreasa fierse apa, ea se strecură în grădina palatului, culese câteva flori mici și albe care creșteau vraiște pe lângă zid, după care se întoarse cu toate cele trebuincioase în pivniță. Amestecă în pocalul de argint apa cu florile și cu sarea, spuse
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
așa că îmi voi chema nepoata cea mică. Vorbind de una singură, în așteptarea nepoatei care avea să îi dea jos din pod ceaunul cel mare, Baba-Cloanța porni să adune lemne pentru un foc uriaș și buruieni alături de care să-l fiarbă pe prinț. Nu trecu mult și un vântul aduse până la prințul încremenit un miros dulce de lăcrămioare. Imediat se auzi o voce cristalină: - Am venit bunicuțo, care ți-e vrerea? - Am nevoie să-mi cobori din pod ceaunul cel mare
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
îți trebuie? - Iaca, am să fac cea mai grozavă licoare ca să-mi recapăt tinerețea. - Pentru așa ceva nu îți ajung numai buruienile din pădure, bunico! - Normal că nu, chicoti băbătia, am prins un prinț de toată frumusețea și am să-l fierb așa cum trebuie, trei zile și trei nopți pentru a-i lua vigoarea. - Pot să-l văd și eu pe acest prinț? - E după casă, privește-l repede și dă-mi ceaunul jos din pod! Prințesa Cora, căci ea era nepoata
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
viață, și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Deșteptat din nou la
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
adun baltă, Când știu că ceasul sfânt pe șotii azi e pus Și înapoi își bate o clipă după alta. Mi-e inima amară de cat năduf s-a strâns Și cerul meu de apă din lacrimi are stele Și fierbe pe-nfundat, o noapte am de plâns Dar noaptea fără ține, are umbrele grele. Blestem amar de soarta, inima de jivina Ți-a răsturnat în drum căruță cu minute Iar muntele-i prea sus bobitul de lumină De-a rostogolul
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
minunea! -Halal să-i fie! Nu putea găsi nume mai cu noroc?! Sâmbăta se sfârșesc toate... se oțărî cumătra. -S-o fi gândit popa, săracul, să fie de pomenirea morților... încheie firoscoasă prima femeie, trăgându-se dinspre gard spre cunia unde fierbeau oalele, în așteptarea omului și a copiilor ce aveau să sosească acasă curând...>> Referință Bibliografică: SCORBURĂ - premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă PEREGRINĂRI - Dublin, 2014 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
indiferență celor buni. „Să crești precum ceapă, cu capul în pământ" (idiș nervos). Nu jigni oamenii pe care nu-i cunoști. Ai destule rude și prieteni! • Prefer să tac din gură. Prostul nu poate fi ajutat! (Nae Cernăianu). Când oală fierbe la foc mic, durează mai mult până sare capacul. Dar sare! • Democrațiile, ca și oamenii, pierd din cauza corectitudinii. • Am pus la ușă, în loc de încuietoare, un articol de lege. Să știe hoții că e ilegal să intre... • Prostia are multe nivele
VINOVAŢI & LISTA INCOMPLETĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371933_a_373262]
-
nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în focul din spatele casei, la care bunica tocmai fierbea niște rufe. O supărase tare rău pe bătrână cruzimea faptei! Dar el nu o luase în seamă, plecând fluierând, după care râsese ca un diavol de satisfacție. Timpul trecea. Creștea și el. Dar mai aprig creștea răutatea lui. Luase obiceiul
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
sale zbuciumate, ca a oricărui copil născut și crescut la țară în acele vremuri. După ce termină de strâns de pe masă și spălă strachina, Jeni a ieșit să dea animalelor de mâncare și să strângă ouăle din cuibare. Avea să-i fiarbă două-trei ouă lui Victor, să le ia cu el de dimineață la câmp. Având fântâna în curte, puteau să mai cultive câte ceva pentru hrana zilnică, să crească un porc, păsări. Era mai greu cu grăunțele. Noroc că porumbul se făcuse
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
vie. Sâmbăta când era cerul senin și soare, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam la soare să se încălzească. Era zi de făcut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia să fierb apa pe pirostrii că ea făcea baie în interiorul bordeiului și nu puteam căra albia plină cu apa încălzită la soare la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara când venea taică-miu să stea cu noi, ne aducea de
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
stea cu noi, ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
în ape, de`acolo în ceruri să ningă pe tine să-ți fiu mai aproape. 25 Februarie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** dor de verde așterne-mă peste frunziș iubirii verde ascunziș în covorul fin de iarbă umbra trupului să fiarbă iar roua s-o arunce-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte seve leac ce curg a moarte iubirii verde ascunziș așterne-mă peste frunziș 12 Octombrie 2007 ciclul ~ În valea umbrelor ~ *** Dorul Roib Mă
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
stea pe aleile de lângă stadion, sub un soare cumplit, pe o secetă mare, fără hrană, până spre seară când începea serbarea! Când fetița mea, Corina, a venit acasă de la o astfel de serbare, nu i-a mai trebuit nimic, era fiartă, arsă de soare!... Întâmpinările lui Ceaușescu Poate tinerii din ziua de azi nu cred, dar pe vremea lui Ceaușescu se obișnuia ca, ori de câte ori venea sau pleca un mare conducător de stat, Ceaușescu să dea dispoziție ca lumea din București, disponibilă
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Ninge, ninge genial de banal. O sanie trasă de-un cal, plină de amintirile verii, trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și ninge, ninge profund și fecund, ninge armonios și duios peste nepăsarea omului de zăpadă și peste rănile omului din carne și os. Ninge, ninge dureros de frumos... Referință Bibliografică: Ninsoare în luna lui Gerar
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
dezgheață lacrimile de pe față când văd starea națiunii. Sunt frumos că am petale în culori vii și superbe, că am fulgere în verbe și că nu suport zăbale, că-n cuvintele banale fac să izbucnească jerbe și că sufletul meu fierbe în nemărginiri astrale. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt frumos / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1618, Anul V, 06 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SUNT FRUMOS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372456_a_373785]
-
picioare și privirea îi căzu pe cămara unde aveau borcanele cu murături și cu alte alimente trebuincioase unei gospodine. Își aduse aminte cum cumpărase la începutul toamnei, toate care îi fuseseră necesare pentru ele, cum le tocase mărunt, cum le fiersese, cum le pusese în borcane, în timp ce el stătea și citea ziarul alături de ea sau o mai ajuta atunci când era nevoie de ceva. Amintirile se derulară înapoi în timp, aducându-și aminte când au cumpărat apartamentul, cum l-au văruit și
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]