57,520 matches
-
poată reapărea Ahmatova trebuia să dispară universul pe care ea îl critica. însă o dată cu destrămarea acestuia se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
s-a lipit de mințile noastre. Bineînțeles că noi, cu toată școala de interpretare pe care o avem, nu am fost în stare de ceea ce pașoptiștii au făcut în mod instinctiv: construcție culturală, instituțională și economică, pe un lanț de figuri ale deșteptării (ei da, figuri identitare, nu ajungi nicăieri dacă nu știi cine ești). Ne amintim cât de accelerată a fost această construcție în a doua jumătate a secolului XIX. Ultimii zece ani sunt, dimpotrivă, un exemplu de proastă administrare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
noastre. Bineînțeles că noi, cu toată școala de interpretare pe care o avem, nu am fost în stare de ceea ce pașoptiștii au făcut în mod instinctiv: construcție culturală, instituțională și economică, pe un lanț de figuri ale deșteptării (ei da, figuri identitare, nu ajungi nicăieri dacă nu știi cine ești). Ne amintim cât de accelerată a fost această construcție în a doua jumătate a secolului XIX. Ultimii zece ani sunt, dimpotrivă, un exemplu de proastă administrare a speranței, de incapacitate de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul "operei nescrise", această mitologie a eșecului, vicleniile istoriei neîntâmplate, ce au făcut în ultima vreme nimicul atât de atractiv. Din câteva
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Cu ochii-n soare), A History of the World in 10 1/2 Chapters (O istorie a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
demasc uneltirile Vaticanului (" Nu'n slujbe divine petrec monseniorii", scrisese un delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
evident pentru oricine, în afară de dușmanii înrăiți...") superioritatea acestor oameni noi, noi pe toate planurile, față de locuitorii unei Europe nu numai putredă, dar și înapoiată, nekulturnaia". Șansa "urcării în rang" a romancierului apare odată cu fuga în Vest a lui Petru Dumitriu, figura nr. 1 de prozator înregimentat: "Politica lui Dej față de această obște, adunată în cazarma Uniunii Scriitorilor, era foarte simplă: "Mă, Leonea, îl întreba el pe L. Răutu, secretarul cu Agitprop-ul, ce se mai aude pă la ăia, pă la
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
care-l apăra, ci prin frica instinctivă și subconștientă a milioane de oameni cărora spiritul natural de competiție le fusese înlocuit cu mincinoasele "întreceri socialiste", de riscurile libertății, în fața unor certitudini mizerabile, dar totuși certitudini". Iar prin introducerea dictatorului ca figură a considerațiilor antitotalitare se obține un adaos de polemică riguros exactă în elanul său inversat: "Și într-un sens și într-altul falimentul lumii de unde veneam (agravat la noi de paranoia de tip Bokassa și Mobutu a unui om fără
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
vorbește cu mine ? De când cu cele trei liste de medicamente, compensate, o doare-n cotul drept și pupă televizorul ori de câte ori îl vede pe domnul ministru Cinteză - să-i fie de leac!... Precum a pupat și nevastă-mea micul ecran în dreptul figurii lui Răzvan Dumitrescu, de la Realitatea Tv, când l-a auzit întrebându-l pe domnul Prim-ministru: "-Care este poziția dumneavoastră în legătură cu iminentul sfârșit al Papei ?" Noroc că nevastă-mea, în calitate de descendentă de răzeși are un caracter puternic și nu i
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
ar fi fost felul; dar, din lipsă de libertate, nu-l puteam dovedi din plin. Or, acum este cel mai fericit moment să profităm, dând frâu liber bădărăniei! Nu-l cunosc pe noul june-prim al noului Cotidian. Cu a sa figură tenebroasă de anchetator de lume bună, proaspăt școlit, despre scris, el totuși trebuie să afle ce spunea Caragiale: Toți suntem iritabili; expresivi sunt numai unii... Cu această ocazie, cum mi se întâmplă, îi luai măsura. Dânsul e un activist de
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
imbecilul colectiv". Închei cu această viziune ce ar putea părea catastrofică (să dea Dumnezeu să nu fie așa!), și mă întorc la situația de la cotidianul "Adevărul". Eu, mărturisesc, nu am putut să urmăresc cu inima ușoară și zâmbete uleioase pe figură ceea ce s-a întâmplat acolo; pentru că acolo era, pentru mine, aici, iar gazetarii care făceau ziarul îmi erau colegi. Și mai mult decât atât: îmi sunt și îmi vor fi prieteni, indiferent de traiectoria viitoare a fiecăruia dintre ei. Ceea ce
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
pseudojustificării celor ce resping observațiile incomode ale unui autor pasămite incompetent prin pluralitate. Noi înșine sîntem un Stan Pățitul. De cîte ori nu ni s-a respins critica pe motivul că e "subiectivă", înclinată a-și oglindi narcisiac doar propria-i figură ori a se deda unor negații arbitrare, iar poezia pe motivul, să zicem simetric, că e cerebrală, uscată, un "produs de critic"? Ne vine în minte acea scamatorie cînd un prestidigitator deschide jumătatea unei cutii în care a fost introdusă
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
ei se văd în postura de "liber profesioniști", "libertatea" fiind aci, la modul ironic, echivalentul exercitării unei activități asimilate unui hobby evident nesalarizat... Fie și punînd în discuție asemenea lucruri (id est fluierînd în biserică!), Ovidiu Pecican face într-adevăr figura unui "rebel". Organizîndu-și atitudinea, cultivînd-o oarecum metodic (se declară, chiar din titlul volumului de care ne ocupăm în rîndurile de față, "rebel fără pauză"), d-sa s-a "descentralizat" progresiv, adică a adoptat mișcarea centrifugă a inadaptabilului, opusă celei centripete
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
sforzo (Să trudești să creezi lucruri care să pară făcute fără efort.) Așadar, cîte potriviri de geometru în spatele bunului gust, parcă înnăscut... Îl vezi, într-un cadru depărtat, pe Spinoza șlefuind oglinzi. Acele oglinzi în care nu se fixează niciodată figuri, ci numai mulțimi, prinse ca-ntr-un năvod de o teorie principială, clasicizantă, adică. Nu aceeași mefiență față de hazard în artă, slaba nădejde că Pythia ar putea dicta un poem (în care nu e, pare-se, loc de echivoc) "desenează
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Marcel Raymond. Cartea adusă în discuție este Metamorfozele cercului. Cercului hermeneutic, teoretizat cîndva de Schleyermacher, îi corespunde, la Poulet, o formă a formelor, esențială în raporturile omului cu Dumnezeu, cu spațiul, cu timpul. Cercul, fără să fie construit, ca alte figuri, din muchii și unghiuri, echilibrează perfecta simetrie și perfecta spontaneitate. E, practic, expansiunea unui proiect de autor. De aceea, critica lui Poulet ignoră forma, îndreptîndu-și atenția spre motivațiile "centrului" care a generat-o. Aruncînd coaja, cu tot cu experiențele conținute în ea
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
televiziune este că dl Seculici stă pe picioarele sale, ca om de afaceri și ca politician, de multă vreme. Președinte al organizației P.D. Arad, el a fost, cel puțin în ultimii zece ani, extrem de implicat în viața partidului. Spre deosebire de alte figuri, poate mai bine cunoscute publicului larg, numele d-lui Seculici n-a fost niciodată citat în vreo afacere scandaloasă. Ca dovadă, a reușit să-și conducă partidul la victorie într-un județ extrem de complicat, cu puternice grupuri minoritare - etnice și
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
bandă. Curînd a devenit victima persecuțiilor (fiind suspectat chiar de a fi el monstrul) și a tentativei de a fi lichidat. Pentru a se detensiona psihic, el a așternut mai multe scrisori adresate propriei mame, fără a le expedia vreodată. Figura maternă apare de altfel în narațiunea, bine primită de public, Scrisoare adresată mamei despre fericire (1995) și în unele poezii ale scriitorului. Romanul apărut în toamnă gravitează în jurul Lisei, mama (nu de foarte mult timp decedată), în funcție de care Alberto, fiul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
și sfîrșea prin a nărui imperiul marxist-leninist, aceleași milioane și milioane de europeni, mai cu seamă tineret ignorant și dezinformat, se dedica unei pasionate "lupte pentru pace", răcneau după dezarmare unilaterală. Ronald Reagan, vizionarul și implacabilul conducător politic al vremii, figură politică de frunte a ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare pe care se întemeia, au
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
din mediile de comunicare. "Vinovăția" constă în recunoașterea deschisă a valorilor religioase ca parte a unei societăți normale și sănătoase. A elimina astfel de valori din configurația vieții publice li se pare socialiștilor Schröder, Solana, Fischer (omul cu nume și figură de fotbalist din divizia trei de fotbal din marginile Banatului) sau găunosului Chirac lucru inadmisibil. Ei par să nu aibă habar că vreme de 200 de ani venerația religioasă a fost atitudinea consecventă a tuturor președinților americani, de la Washington și
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Dacă demonia se sacralizează și sacralitatea capătă atribute demonice, într-o înmănunchere fascinant-confuză: "Atîta nedeslușire a pedepsit pămîntul/ încît mă doare însăși moștenirea/ în omul singur cu uitarea" (Durerea). Denunțîndu-și cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Gheorghe Grigurcu Combinație de jurnal, autobiografie, roman epistolar, Familia scrisă urmată de Caietul mamei a lui Ilie Constantin e o scriere-montură menită a scoate în evidență, cum o piatră prețioasă, figura auctorială. Varietatea modalităților convocate în vederea acestui țel trădează o anume nervozitate explicabilă prin miza mare a țelului, dar poate și - aci atingem deja miezul moral al cărții - printr-o ambiție delicios ținută-n frîu de temperamentul ce-o conține, însă
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
scandalos (pe care însă, în mod surprinzător, nimeni nu l-a considerat astfel): etalarea fără nici o reținere de către partidul lui Voronin a unor însemne ale comunismului ("regim criminal", cum l-a definit, printre alții, Vladimir Tismăneanu, politolog de notorietate internațională): figura lui Lenin, simbolul "secera și ciocanul" etc. Dacă într-o țară un partid ar fi arborat fotografia lui Hitler sau zvastica în campania electorală, acel partid s-ar fi compromis pentru totdeauna, iar liderii lui n-ar mai fi avut
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
o cronică elogioasă a bolșevicilor către putere. Ca să nu fie nici o confuzie între cine și cine se dă lupta, inserturile avertizează. "Inamicii", burtoși, caraghioși, stupizi, ținând ședințe nesfârșite; dame în volanuri; pupături în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]