1,925 matches
-
ceea ce este cu totul semnificativ în ordinea reducției judicative a dictaturii judicativului, suspendarea "poziției" constitutive a timpului pentru verb, care conduce către aporia formală următoare: fără "poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur, întreaga încrengătură de relații între ființări și între acestea și ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată din perspectiva noului statut predicativ al celor doi termeni fundamentali
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur, întreaga încrengătură de relații între ființări și între acestea și ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată din perspectiva noului statut predicativ al celor doi termeni fundamentali în reformalizarea logos-ului: propoziția și starea de fapt (primul preluând funcții de predicare, al doilea, funcții de substrat, de "subiect" timporizat). Menționez că ideea de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal și numai atrăgând în spațiul logic stările de lucruri, cu care se confruntă propoziția. În spațiul noii logici este activă aporia formulată mai sus, aceea care, deși scoate timpul din "poziția" și funcțiunea sa judicativă, asigură propoziției statutul de ființare (ea fiind ceva anume). Prin urmare, ființarea își păstrează un sens; mai mult, după depășirea momentului de început al reformalizării logos-ului, destul de neclar în privința opțiunilor judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stările de lucruri, cu care se confruntă propoziția. În spațiul noii logici este activă aporia formulată mai sus, aceea care, deși scoate timpul din "poziția" și funcțiunea sa judicativă, asigură propoziției statutul de ființare (ea fiind ceva anume). Prin urmare, ființarea își păstrează un sens; mai mult, după depășirea momentului de început al reformalizării logos-ului, destul de neclar în privința opțiunilor judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propoziției statutul de ființare (ea fiind ceva anume). Prin urmare, ființarea își păstrează un sens; mai mult, după depășirea momentului de început al reformalizării logos-ului, destul de neclar în privința opțiunilor judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat ceva în plus la propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă a lipsi în această formulă a ființării din perspectiva logicii noi; dar strict formal, timpul trebuie să fie în act, de vreme ce avem ființare; mai mult, ființarea este supusă transformării "exterioare", adică în privința relațiilor sale cu ceea ce este la fel, formal vorbind, precum și cu ceea ce este diferit (totuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă a lipsi în această formulă a ființării din perspectiva logicii noi; dar strict formal, timpul trebuie să fie în act, de vreme ce avem ființare; mai mult, ființarea este supusă transformării "exterioare", adică în privința relațiilor sale cu ceea ce este la fel, formal vorbind, precum și cu ceea ce este diferit (totuși, în interiorul ființării). În termeni tehnici, sunt admise fel de fel de "entități", veritabile "lumi" ale acestora
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la Wittgenstein. Timpul pare însă a lipsi în această formulă a ființării din perspectiva logicii noi; dar strict formal, timpul trebuie să fie în act, de vreme ce avem ființare; mai mult, ființarea este supusă transformării "exterioare", adică în privința relațiilor sale cu ceea ce este la fel, formal vorbind, precum și cu ceea ce este diferit (totuși, în interiorul ființării). În termeni tehnici, sunt admise fel de fel de "entități", veritabile "lumi" ale acestora, care au, desigur
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
perspectiva logicii noi; dar strict formal, timpul trebuie să fie în act, de vreme ce avem ființare; mai mult, ființarea este supusă transformării "exterioare", adică în privința relațiilor sale cu ceea ce este la fel, formal vorbind, precum și cu ceea ce este diferit (totuși, în interiorul ființării). În termeni tehnici, sunt admise fel de fel de "entități", veritabile "lumi" ale acestora, care au, desigur, sens ontologic, "entități intensionale" (semnificații, concepte etc.), entități dimensionate referențial, adică extensional etc. Toate acestea, însă, presupun timporizarea; altminteri, ele pot ține de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente ale aspectului alethic, "este" și timpul, lucrurile sunt mai complicate. Oricum, voi încerca o lămurire a lor în contextul aplicării reducției judicative a dictaturii judicativului la timporizarea verbului, în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului la timporizarea verbului, în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de aici încolo, de fenomenul reformalizării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de aici încolo, de fenomenul reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aici încolo, de fenomenul reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția judicativă a judicativului printr-o schimbare de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fost formulată și mai sus, dar aici este locul ei "natural". Punerea în discuție a timpului, în filosofie, a fost întotdeauna însoțită de o tematizare propriu-zis ontologică; așadar s-au aflat în atenția filosofului și teme despre ființă și ființare, despre diferența dintre acestea, despre relația lor etc. Nu este întâmplătoare, desigur, această situație. Acum o putem lămuri, ținând seama de faptul că timpul este "originea non-originară" (a priori "universal" în orizont "istoric") a dictaturii judicativului. Filosofia, urmărind întotdeauna ceea-ce-este-originar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate celelalte elemente ale dictaturii judicativului. Diferența dintre ființarea conștientă și cea non-conștientă ridică anumite probleme privind funcțiile de timporizare. Timpul în-ființează în condițiile știute ființarea conștientă? Putem vorbi despre o preeminență a acesteia? Într-un subcapitol anterior, sugeram că tocmai reflexivitatea și deschiderea către Celălalt a ființării conștiente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]