1,845 matches
-
este crudă (în contextul existenței precare a sinistraților) prin consecințele ei cât se poate de serioase. Cruzimea se manifestă și printr-o anumită atitudine. Caracterizându-l pe povestitor, G. Călinescu îl numește la un moment dat „simțitor și (totodată) nepăsător”. Filonul întunecat, de marmură neagră, al cruzimii provine, poate, dintr-un strat structural de nepăsare, de insensibilitate, specifice în cel mai înalt grad conștiințelor infantile (la scara vârstei biologice) și în general celor aurorale (la scara vârstelor istorice a umanității). Numai
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
lui Pavel Dan, LCF, 1972, 52; Rotaru, O ist., II, 690-692; Const. Ciopraga, Timpul lui Urcan bătrânul, IL, 1973, 18; Nae Antonescu, Jurnalul lui Pavel Dan, VR, 1974, 10; Ovidiu Papadima, Lecția lui Pavel Dan, MS, 1975, 3; Stănuța Crețu, Filon folcloric și neliniști expresioniste. Pavel Dan - proza fantastică, ALIL, t. XXVIII, 1981-1982; Craia, Orizontul, 142-145; Ion Vlad, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj-Napoca, 1986; Valeriu Cristea, Pavel Dan, RL, 1987, 22; Arșavir Acterian, Pavel Dan, RL, 1988, 15
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
paleta de opțiuni scenice, pierzând treptat din altitudine. Următoarele piese reiau cu din ce în ce mai puțin succes problematica dramelor etice care frământă conștiința reprezentanților noii societăți. În condițiile unei liberalizări, fie ea și controlată, dar nu mai puțin vizibilă a climatului cultural, filonul tematic al pieselor lui D. nu mai poate oferi satisfacția unei depășiri, chiar iluzorii, a festivismului triumfal oficial. Întoarcerea personajelor din piese mai vechi , „după douăzeci și cinci de ani”, în Cu toată dragostea (1986) și în Confesiune târzie (1986), încercare vădită
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
gerul, cu aceeași semnificație: izolarea totală. Pe bună dreptate, Mircea Scarlat l-a numit pe G. „avatarul lui Bacovia” și nu simplu urmaș, fiindcă apropierile ce se pot face dovedesc „nu o tradițională influență literară, ci exploatarea independentă a aceluiași filon liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
hedonism individualist de care creștinismul s-a lepădat, pe care l-a anatemizat, interzicînd astfel ființei umane manifestarea unei dimensiuni esențiale. Nimic nu va mai putea recupera cu demnitate adevărul sexual al omului. Aici, Quignard nu este neapărat anticreștin, dar filonul sadian, pan-sexualist, reieșit la suprafață În anii 1950, morala rizomului deleuzian (și nu atît, generic vorbind, „gîndirea rizomatică”), demnitatea lui „le souci de soi” foucaldian Îi cuprind textele Într-o iederă deasă și le adaugă filamente halucinogene fără de care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează același filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice. Poetul rămâne fidel dicțiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei rătăcești prin fumul miriștilor lui octombrie / urmată de suita
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat în cotidian, lui C. i-au trebuit două decenii. Inițial, poetul filosofează sceptic, își etalează singurătatea
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
nu însă înainte de a adăuga o regulă străină pozitivismului francez, de proveniență fenomenologică germană, ce privea caracterul intuitiv al observațiilor de teren, dezvăluit prin „scormonirea de sensuri, nu printr-o înregistrare pasivă”, „prin trăire sau pe cale intelectuală”. Există însă un filon al sociologiei clasice franceze care l-a înrâurit semnificativ pe fondatorul Școlii de la București, ignorat de critica de specialitate poate și pentru că Gusti însuși nu a făcut nici o referire, nici o mențiune expresă la această moștenire. Este vorba de unele intuiții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ca și orice urmă de civilizație cu care ne-a înzestrat natura a fost cercetat, studiat și catalogat în laboratorul Dvs. Tăind în secțiuni în mod abstract așezămintele umane - într-o profundă adâncime - pe categorii sociale, ați ajuns să extrageți filoanele de preț ale închegărilor disparate imemoriale petrecute pe pământul nostru. Cu disciplina Dvs. științifică, cu o mare doză de severitate în datele culese, cu puterea Dvs. de creațiune, ați izbutit să formați o școală a cunoașterii aspectelor, înrâuririlor și interdependențelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg eroii/ cu pumnii-n buzunare,/ setoși de răzbunare”. Această viziune este susținută structural de poeme lungi, balade, romanțe, în care D. versifică ușor, rostogolind cuvintele
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
nașterii, a increatului, dar și a trecerii „dincolo”. Gestul semnificativ, discursul ritualizat, efortul de a focaliza un sistem de „corespondențe” misterioase în raportul eului cu lumea și cu ceea ce se ascunde dincolo de ea rămân repere ale liricii. Cu fiecare carte filonul naturist, atitudinea de beatitudine (care îl apropie de poezia lui Adrian Maniu ori de aceea a lui Ioan Alexandru) lasă loc meditației asupra poemului ca act și mod de existență. Un Li pe drumul mătăsii (1997) este un jurnal de
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a ceferiștilor din același spațiu geografic. Tehnica e cea a povestirii cu „sertare”, romanul având mai multe filoane tematice. Romanul următor, Când caii dorm în picioare (1987), este o dezbatere asupra unui „caz”, efectuată prin formula modernă a metaromanescului. Un alt roman, Tot ce am pe suflet (1996), este o radiografie a Securității, precum și a vieții literare contemporane
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
Dâmbovițo! / Sunt de tine-ncătușată / De când ce-avui drag pe lume / Mi-e pe malu-ți îngropată.” Lirica sa de „vulcanice avânturi”, cum și-o caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost distinsă cu Premiul
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
amestec de autobiografie și considerații despre situația social-politică din anii de la începutul războiului, cu scurte amintiri despre scriitorii cunoscuți, accentul căzând pe reconstituirea împrejurărilor întemeierii grupului Albatros și a revistei cu același nume. Titlul volumului Înainte de proverbe (1978) sugerează principalul filon al poeziei lui C.-R.: celebrarea tradiției. Efuziuni lirice și sugestii metaforice relevă relația organică, esențială, cu pământul natal a unui eu dezindividualizat, identificat cu duhul înaintașilor. Peisajul terestru sau cosmic, rotirea anotimpurilor, roadele câmpului, contactul cu spiritul locului, trăiri
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
tenebroasă. Numeroase sunt elementele de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
al lui Simion Bărnuțiu, descoperind în textul politic structuri de expresie literară apropiate de marea retorică europeană a anului 1848. Istoriografia momentului este tot atât de tributară prozei romantice, fapt demonstrat în lucrarea monografică Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian (1983). Filonul beletristic se trădează în cele mai neașteptate texte ale vremii, un loc aparte ocupându-l corespondența între actorii scenei sociale și cultural-literare. Mircea Zaciu caracterizează dialogul epistolar din Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian, drept un câmp de manifestare a „marilor
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
în adâncimi nepătrunse” (Șerban Cioculescu). Hermeneutica epistolară ca instrument al arheologiei istorico-literare l-a condus pe C. la regăsirea unor scriitori romantici ardeleni de la mijlocul secolului al XIX-lea, care corectează imaginea plată a unei așa-zise zone lipsite de filon literar: Ioan Rusu, Vasilie Pop, Septimiu Albini, Timotei Cipariu sau Nicolae Pauleti, cel din urmă făcând și obiectul unei ediții masive (Scrieri, 1980). O notabilă descoperire este ediția întâi a poemului encomiastic Poemation de Secunda Legione Valachica sub Carolo barone
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
Mântuitorului e găsit mort, în repetate rânduri, în diferite locuri din oraș, și, de fiecare dată, chiar îngropat, dar cadavrul dispare a treia zi; tocmai elucidarea acestor repetate decese și învieri constituie obiectul anchetei judiciare care organizează, în principiu, trama); filonul alchimic (reprezentat de partitura cocoșatului pitic Sadim); în fine, complotul ocult cu țintă propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
CLIPA, revistă literară apărută la Târgu Mureș, bilunar, între 1 noiembrie 1936 și 15 ianuarie 1937, sub conducerea lui Vasile Netea și Balcys Valst (pseudonim al lui Ion Cismaru). Redactorii abordează cu dezinvoltura caracteristică tinerilor peisajul poeziei moderne, constatând restrângerea filonului tradiționalist și integrarea liricii românești în noul ritm al civilizației. Ei își exprimă dezacordul față de ideea referitoare la moartea poeziei în epoca mașinismului și nu acceptă critica făcută lui I. L. Caragiale de N. Davidescu în articolele din „Cuvântul liber” și
CLIPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286299_a_287628]
-
descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
o Londră asemănătoare cu cea din secolul al XIX-lea. Curios, imaginarul victorian este, pentru început, preluat de scriitori din Statele Unite, precum K. W. Jeter sau Tim Powers. Autori din alte culturi vor veni abia mai târziu să exploateze acest filon nou. Nu este vorba despre romane istorice, fiindcă Londra este străbătută de idei bizare, de obiecte stranii sau de evenimente imposibil de trăit în perioada respectivă. Londra servește drept decor și permite numeroase hibridări. În La Lune seule le sait
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
societății medievale în acest punct, din textul inițial am renunțat la câteva zeci de pagini în care erau expuse o serie de probleme precum: Evoluția noțiunii de Renaștere; Reducționismul scolastic medieval; Primele școli ale Evului Mediu în Europa (anii 400-800); Filonul european al primei Renașteri (Renașterea Carolingiană, anii 742-814); Renașterea, un proces desfășurat în valuri succesive (sec. IX-XIV); Dante Alighieri (1265-1321), heraldul Renașterii. Sper ca acest material deja scris să fie completat și, poate, cândva publicat ca o lucrare de istoriografie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
din Salerno”. Profilul „laic” al universității explică apariția rapidă a funcției de „Decan” (1242), care, din 1309, era numit nu de episcop, ci de „corpul profesoral”. De menționat că Universitatea din Montpellier a beneficiat de știința medicală arabă pe două filoane: traducerile în latină făcute la Montecassino de Constantin Africanul și de cele făcute la Toledo de Gerardo din Cremona (care a tradus din Avicena, Rhazes sau Abulcasim). De la Montpellier, ele s-au răspândit apoi în toată Europa. În 1490, Carol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]