12,214 matches
-
o lejeritate în bună parte jucată, a problemelor care supraîncălzesc soțietatea. Care intră în cîteva clase mari. Cele mai adesea atacate, tocmai fiindcă nu așteaptă nici o rezolvare, indiferent cît de mare e numărul halbelor sacrificate pentru ele, sînt cele filosofice. Filosofii resemnate, de pățit care știe că "nu există roză fără spini", ori de virtuoz al ambiguității, în stare oricînd să-ți demonstreze că, în chestiunea bulgară, nu stăm "nici așa, nici altminterea". Carevasăzică, nici bine, nici rău. E o cale
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
în dezbaterile culturale ale momentului. Pentru a oferi o imagine cît mai coerentă asupra principalelor orientări și individualități propuse de aceasta, coordonatorii au încercat să realizeze o selecție echilibrată, incluzînd comparatiști, critici literari, lingviști, specialiști în drept, psihanaliști, teologi sau filosofi, cu toții figuri de prim-plan în domeniile lor." Cu o astfel de arcă a lui Noe în care încap, se vede bine, cele mai divergente încrengături profesionale, e greu de crezut că selecția poate avea o minimă coerență. Dar să
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
Pornindu-se să scrie despre Imnele lui Ioan Alexandru, anunță acest lucru în titlu și într-o paranteză din text, pentru ca în rest să dezvolte o apologie a solemnității, aducând ca martori nu mai puțini de 29 de scriitori și filosofi străini și români, unii numiți de două, de trei ori. E un "monolog polifonic", cum se numește un volum din 1991, un privilegiu al apropierii prin depărtare. Jurnalele de lectură ale lui N. Steinhardt dau la iveală erudiție vastă și
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
de educație estetică serioasă îl face nu numai să imagineze tot felul de situații năstrușnice cu pretenții de parabolă, ci și să adopte un ton patetic-declamativ, care nu mai place azi decât, poate, cameleonilor și delfinilor. Poetul și votul universal Filosofii, istoricii, politologii dezbat de multă vreme problema complicată a votului universal ca instituție a democrației. Benone Burtescu crede că se poate pronunța în această problemă mai clarvăzător de toți. Iată opinia sa despre votul universal: "Stupidă invenție, votarea:/ Jumătate plus
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 107/2006, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 217/2015, liderii politici precum A.C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Octavian Goga sau sociologul și filosoful Mircea Vulcănescu să fie prezentați din mai multe perspective, utilizând cel puțin trei-patru surse istorice care conțin puncte de vedere diferite despre acțiunile și ideile promovate de aceștia în societatea românească; ... – pentru conținutul Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică, socială
ORDIN nr. 5.344 din 9 august 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273645]
-
instituț ii, tot Editura Humanitas a fost singura care a marcat printr-o ediție anul centenar Cioran, care tocmai s-a încheiat. Și nu printr-o reeditare sau o selecție de Best Of, ci prin două volume inedite, scrise de filosof la Paris, în anii ’40, în limba română. Este vorba de un eseu intitulat Despre Franța și de o culegere de reflecții, Îndreptar pătimaș II, în fapt, o continuare sub toate aspectele a volumului publicat în 1991. Primul are, în
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
opera sa românească să o depășească binișor pe cea franceză (luând în calcul, desigur, și publicistica). Înainte de toate, este vorba de valoarea intrinsecă a acestor două cărți, care îmi par importante pentru înțelegerea atât a biografiei, cât și a gândirii filosofului. Oricât aș fi de pozitivist, nu mă pot împiedica să mă gândesc și că este, până la urmă, de-a dreptul miraculos că mai putem citi, la 17 ani de la trecerea gânditorului la cele veșnice, două „noi” cărți ale sale, scrise
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
sunt duse până la capăt) și, mai presus de toate, cu subiecte integrate organic gândirii cioraniene. Existența amândurora era, de fapt, cumva presimțită de specialiști, chiar fără a cunoaște conținutul arhivei scriitorului de la Biblioteca Literară Jacques Doucet, din Paris. Evoluția gândirii filosofului făcea, într-un anume sens, inevitabilă o carte despre Franța, după cum pașii reflecției din ultimele sale cărți românești făceau posibilă o continuare a paginilor din Îndreptar pătimaș. Cum spuneam, ediția este îngrijită de profesorul Constantin Zaharia. „Cioranist” discret, cu contribuții
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
d. Foarte puținele lacune din text au fost completate între paranteze drepte. Rezultatul este un text cursiv, autentic cioranian și, totodată, o ediție în care specialistul poate regăsi toate detaliile manuscrisului. Surpriza acestui Cioran inedit, la 17 ani de la dispariția filosofului reputat pentru oroarea de publicitate, de expunere a intimității, ca și pentru evidentul scepticism cu privire la posteritate, în general, constă și într-un detaliu pe care editorul îl subliniază cum se cuvine. Fragmentul numerotat cu cifra 70, cu care începe Îndreptar
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
află, ne comunică profesorul Zaharia, un alt manuscris, care conține transcrierea făcută de Cioran celor 70 de fragmente care alcătuiesc ediția din 1991. Faptul că, după ce a efectuat transcrierea (ar fi extrem de interesant dacă ea ar putea fi și datată), filosoful nu a distrus restul manuscrisului și, de asemenea, nu a aruncat nici eseul dedicat spiritului francez, ne obligă să ne nuanțăm afirmațiile legate de renunțarea la limba română. E limpede că nu a fost o decizie bruscă și nici una asupra
Un eveniment cultural: Cioran inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4916_a_6241]
-
metaforei (Lucian Blaga) și Metaforă vie (Paul Ricoeur) (a se consulta și notele 45-46 din pomenitul capitol al studiului Ioanei Em. Petrescu). Studiul amintit al lui Blaga definește metaforicul că pe o constantă transistorică a spiritului uman. Deși o pomenește, filosoful ignoră definiția retorica a metaforei, optînd pentru „rostul ontologic” al acesteia. Adevăratele semnificații ale spiritului metaforic pot fi circumscrise, scrie Blaga, doar de perspectivă metafizica și antropologica. Teza fundamentală a filosofului român e ca metaforă reprezintă „un moment ontologic complementar
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
o constantă transistorică a spiritului uman. Deși o pomenește, filosoful ignoră definiția retorica a metaforei, optînd pentru „rostul ontologic” al acesteia. Adevăratele semnificații ale spiritului metaforic pot fi circumscrise, scrie Blaga, doar de perspectivă metafizica și antropologica. Teza fundamentală a filosofului român e ca metaforă reprezintă „un moment ontologic complementar”, în măsură să corecteze statutul precar al omului în lume. Două grade ale precarității găsește Blaga în condiția umană; acestea sînt determinate de două dimensiuni spre care spiritul uman aspiră, fără
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
cea revelatorie, prima fiind menită să faciliteze calea spre concretul lumii, a doua fiind destinată revelării. Între aceste două energii ale spiritului se configurează statutul de ființă simbolizatoare al omului. În același studiu din Trilogia culturii 4, e evidență intenția filosofului de a defini spiritul creator și din altă perspectivă decît cea retoric-stilistică. Se cunoaște faptul că pentru Blaga stilul e o componentă inconștiență a oricărei creații culturale, determinată de funcționarea categoriala a inconștientului. Un inconștient organizat categorial propune și Jung
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
opere de artă ține tot ce e materie, element sensibil sau conținut ca atare, anecdotic sau idee, indiferent că e concret sau mai abstract, palpabil sau sublimat”. Condiția omului, ca ființă simbolizantă, apare tocmai în acest moment al demonstrației, deoarece filosoful distinge între substanță „lucrurilor reale din lumea sensibilă” și „substanță creațiilor”. Această din urmă „ține parcă totdeauna loc de altceva”, incluzînd „un transfer și o conjugare de termeni ce aparțin unor regiuni sau domenii diferite”. Tocmai datorită acestor determinante, substanțialitatea
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
de gîndit”8. Teoria implicită a imaginarului, prezența în gîndirea lui Lucian Blaga, demonstrează o teza fundamentală: aceea că spiritul creator de cultură se definește prin integralitate, deci prin participarea, în actul creației, a inconștientului și conștiinței. Se cunosc rezervele filosofului român față de abordările psihanalitice (de tip freudian) ale inconștientului. Direcția psihanalitica, în raport cu care e mai concesiv e cea jungiană. Rezumînd (în cap. „Celălalt tărîm”, din Orizont și stil ) ideile jungiene, Blaga nu ezită să constate impregnarea lor cu anumite prejudecăți
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
inconștientului îmbogățita simțitor, întîi cu înjghebări psihice compensatorii față de conștiință, al doilea cu conținuturi de proveniență ancestrala, și al treilea cu devansări ale conștiinței”9. Apropierile dintre pozițiile blagiene și cele jungiene sînt mult mai adînci și semnificative decît lasă filosoful român să se întrevadă. Relevant, daca nu chiar revelator, e studiul lui Blaga „Despre personanță” (din Orizont și stil, 1935). Corespondentul acestui studiu, în gîndirea jungiană, e „funcția transcendență”10. În „Despre personanță”, așadar, Blaga, desi refuză să accepte ideea
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
atare” - „deoarece cunoașterea inconștientului aparține în întregime spiritului teoretic” - constată prezenta în viață conștientă a unor procese ale căror semantisme se pot clarifica doar printr-o integrare a lor într-o realitate mai largă decît conștiința. E vorba de ceea ce filosoful numește „efulgurațiuni ale inconștientului”. Între acestea, enumeră: ciudate și neașteptate uitări, gesturi intercalate fără noima în momentele de destindere și absența, fapte străine de noi și totuși ale noastre, visul. Există, așadar, la Blaga, o dublă sursă a semantismelor spiritului
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
părțile). Există două modalități de manifestare a personanțelor: una ce ține de nuanțarea lumii conștiinței și o alta în care „iradiațiunile inconștientului în conștiința au un aspect (...) mai compact și mai palpabil”. Insistînd asupra prezenței permanente a conștientului în conștiința, filosoful enunța, în fond, ideea integralității spiritului creator, creațiile spirituale resimțindu-se cu deosebire de pe urma personanțelor. Distanțîndu-se de teoria psihanalitica a sublimării conținuturilor inconștiente în producțiunile artistice - pe care nu o refuză în întregime, filosoful român, definind inconștientul la modul jungian
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
prezenței permanente a conștientului în conștiința, filosoful enunța, în fond, ideea integralității spiritului creator, creațiile spirituale resimțindu-se cu deosebire de pe urma personanțelor. Distanțîndu-se de teoria psihanalitica a sublimării conținuturilor inconștiente în producțiunile artistice - pe care nu o refuză în întregime, filosoful român, definind inconștientul la modul jungian, elaborează, în fond, o teorie a imaginarului arhetipal, prin susținerea ideii că prin personanță „anume conținuturi inconștiente apar în conștiința, scăzute cu un ecou, dar nedeghizate”. Studiul lui Jung, chiar dacă elimina dintru început perspectiva
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
similară, daca nu identică, cu imaginea-arhetip jungiană, definită că „formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, dar care trece totdeauna dincolo de concrețiunile individuale, biografice, regionale și sociale ale formării imaginilor”12. Abordarea blagiana a metaforei și creațiilor culturale înscrie gîndirea filosofului român în rîndul hermeneuticilor instaurative. Reperele lui Durand, în acest sens, sînt: Cassirer (etapă intermediară), Jung și Bachelard.13 Note: 1. Gilbert Durand, op. cît.,pp. 43-44. 2. Fundamentarea ontologica a imaginarului este o constantă a gîndirii durandiene. V., în
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Lenzini, este lipsa de substanță a acestor atacuri, unele pur personale, ca și lipsa de autoritate intelectuală a majorității atacatorilor. Nu e semnificativ și deprimant să citești sub pana unui astăzi complet necunoscut Bernard Frank despre „insignifianța” lui Camus ca filosof și scriitor? Surâsul călăului Rithy Panh este un supraviețuitor al regimului lui Pol Pot (1975- 1979). Avea treisprezece ani când a început teroarea. A scăpat cu viață. Printre puținii dintre cei internați în lagăre de reeducare. A făcut un film
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele și mă absoarbe înăuntrul meu”. Tușa Aglaia, melancolică, fragilă și „foarte-foarte alunecoasă”, e un inepuizabil și ambiguu filosof al derizoriului. Când omul stă sub teroare, amestec de destin și haos, viața e, firește, ca la teatru, „ți se vând doar învelișuri, cu colcăiala din mațe, însă, te duci singursingurel acasă”; „oriunde te uiți, numai decoruri vetuste, decoruri din
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
pozne. De aici încolo, delirul exegetic se declanșează în voie: „Prin nume, Goe își pune pecetea definitivă pe universul banal, meschin în care evoluează și căruia tinde să-i devină centru. Ar mai fi de adăugat aci că fondatorul existențialismului, filosoful danez Sören Kierkegaard, descriind în opera sa omul în fața lui Dumnezeu, considera egoismul drept un foarte mare păcat. Omul egoist întoarce spatele fundamentului divin al vieții.” Așadar, sinele lui Goe, îndepărtat de Dumnezeu, e claustrat, e constipat, adică e încuiat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4925_a_6250]
-
ambiguitatea a devenit o prezență subînțeleasă în terminologia științei, de n-ar fi să amintim decît domeniul cuantic, care reprezintă apoteoza impreciziei. Dintre gînditorii care au apăsat pe rolul metaforelor în cunoașterea științifică, Solomon Marcus pomenește doi fiziceni și un filosof: Maxwell, Niels Bohr și Lucian Blaga (a cărei distincție: metafore plasticizante - metafore revelatorii e analizată în detaliu de autor). Volumul e o pledoarie în favoarea rostului cultural pe care matematica îl poate avea în viață. Matematica nu doar te cultivă, dîndu-ți
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
că m-am apropiat cu o oarecare prudență de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității", sub titlul Noica și Securitatea (I) *. Nu din idolatrie față de filosof, nici de frica unor dezvăluiri ruinătoare ale efigiei sale morale. Eram însă deja prevenit, din lectura mai multor ediții similare, asupra incredibilei capacități a fostei Securități de a mistifica, de a jongla cu nume de cod și identități adevărate sau
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]