45,198 matches
-
formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele de ultimă oră, ori părerile despre vreme, trecînd prin miezul problemelor ce frămîntă literatura contemporană, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale fără destinație precisă: „Te deranjează dacă urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stupidă și nerecunoscătoare, condusă de conspirații mascate, ar putea să le păteze sau să le terfelească reputația. Iar astfel de oameni n-ar putea fi decât bărbați, așa-i? Ești de acord cu mine? Când Dan ajunse acasă, obiectivul era fixat pe planul mediu și Carol pregătea cina. Ce-avem la masă? întrebă Dan și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie vâscoasă, împins de niște unghii ascuțite în orificiul său anal. Carol îl încălecase, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită pumnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai simte rău de dimineață, își va face încă o programare. Oricum, Alan îi spusese să revină peste câteva zile ca să-i schimbe pansamentul. Adevărul e că acesta începuse să-l deranjeze. Dată fiind localizarea rănii, Margoulies nu putuse să fixeze fașele prea bine. Încercase, în schimb, să treacă pansamentul pe deasupra și dedesubtul genunchiului. Chiar sedat și rănit, Bull era un tip zdravăn. Mișcările pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră întru câtva bandajul, iar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera sufocantă, în timp ce ochii ambilor bărbați erau fixați asupra labiilor acum desfăcute ale vaginului lui Bull. Observară împreună stratificarea orificiului. Felul în care moliciunea uscată a spațiului din spatele genunchiului se topea în striațiile membranale ale vulvei. Bull icni din adâncul pieptului său de taur. Se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
planului stabilit, până în 2020, în China va fi constituit un sistem socialist al economiei de piață mult mai matur. 3. Strategii de dezvoltare Prin eforturile comune ale Partidului Comunist Chinez și ale cetățenilor de diferite naționalități, China a realizat obiectivele fixate pentru prima și a doua fază din strategia de modernizare. Nivelul de trai al populației a atins un nivel relativ ridicat, iar acest lucru reprezintă o nouă victorie în istoria dezvoltării națiunii chineze. O privire de ansamblu asupra situației actuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
puternică la nivel regional, prosperitatea economică și culturală. Iată câteva dintre cele mai reprezentative momente ale vremii. Liu Bang (Lieou Pang), unul dintre conducătorii țăranilor răsculați, a fondat dinastia Han pe care analele o denumesc Han de Vest și a fixat capitala la Chang'an (Tchang-an). În vremea acestei dinastii, țara a fost una dintre cele mai puternice. În urma dezvoltării agriculturii, meșteșugurilor, mai ales a celor bazate pe prelucrarea fierului, țara a cunoscut un puternic avânt de dezvoltare. Mătasea și satinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai grandioase edificii funerare din lume. Zhu Yuanzhang a început să-și construiască edificiul funerar imediat după preluarea puterii. Construcția acestuia a durat 25 de ani și a fost finalizat până la urcarea pe tron a fiului său. Zhu Yuanzhang a fixat capitala dinastiei la Nanjing în estul Chinei (fiul său a mutat însă capitala la Beijing). Acest complex funerar este doar unul dintre cele 16 ale împăraților din dinastia Ming și singurul care nu se află în apropierea orașului Beijing, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
15 broaște țestoase de mare ca să sprijine cei cinci munți sfinți, fiecare munte urmând să fie susținut de o broască țestoasă și păzit de alte două. La fiecare 60 de ani, broaștele făceau schimb prin rotație. Astfel, munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă" aspectul natural al peretului de rocă și care sunt unite între ele prin culoare, pasarele și scări. Vizitatorii trec cu multă atenție, călcând ușor pe aceste "cărări suspendate" fixate de stânci, care parcă se prăbușesc la o apăsare mai puternică. Deși scârțâie sub picioare, pavilioanele și sălile rămân neclintite. Construită în anul 491 e.n., mănăstirea a supraviețuit în parte datorită reconstrucțiilor și restaurărilor din timpul perioadelor Ming (1368-1644) și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lemn, iar spațiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcții, îți poți pierde ușor orientarea și să nu mai găsești ieșirea, la fel ca într-un labirint. De ce a fost ales acest loc pentru a ridica un templu? Explicația se găsește în faptul că jos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
picioare, două în dres alb, două fără dres, două ale Alexandrei Ștefănescu, două ale Magdalenei Dina. Ele, fetele, stăteau lipite una de alta pe marginea patului din camera mea, iar eu, rugându-le să zâmbească și prefăcându-mă că le fixez chipurile, am prins tot ce exista de la brâu în jos, mai ales ce se zărea sub fustițe. Pe urmă, pe la asfințit, jucând noi trei fațea (după ce, la școală, Magdalena Dina tocmai ne lăsase pe toți cu gurile căscate, scriind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-n cap, precis, dacă l-aș fi tutuit, ar fi înghițit biluțe de sticlă), îl consideram un străin antipatic, un agresor. La rândul lui, fără să-l intereseze câtuși de puțin viața mea, mai mult așa, pentru a mă fixa într-o bancă școlară imaginară, să zicem în a patra pe șirul de la geam, mă chestiona când și când în legătură cu matematicile și cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că nu, apoi a respirat rar, tot mai rar, până n-a mai respirat deloc. Cred că e la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umedă. 4. două ecleruri cu frișcă nu se câștigă ușor. Dar după ce-ai fost în cimitir cu Cerasela și cu sora ei, după ce te-ai jucat de-a mama, tata și copilul și după ce-a trebuit să le fixezi câte-un băț între piciorușe, de milă, poți paria liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înfrînt de o serie de Împrejurări inexorabile și nu de un defect adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine ochii și-mi fixez telescopul, Însă, din păcate, el nu observă nici un gram de har divin, nu oglindește, amplificîndu-le, nici măcar cîteva sclipiri de geniu, nu descoperă nimic decît o tulburare de alimentație. În loc de telescoape, medicii Își vor scoate stetoscoapele, electroencefalogramele, poligrafele, toate În sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi trebuit să mi le dedic cărților doar pentru a le putea privi mai mult. Îmi scot din nou telescopul. Aștept, cu nerăbdare abia ținută În frîu, ca ochii să mi se obișnuiască iar cu Întunericul ca de smoală. Îmi fixez obiectivul asupra acelui Rialto din vis și din amintiri și-mi balansez telescopul Într-o parte și Într-alta pînă mă găsesc pe mine cel tînăr, pe strămoșul lipsit de griji al acestei epave de azi, Încastrate În cercul lentilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iau bucăți fără sens din viață și le dau un Început, un mijloc și un sfîrșit. Visurile mele conțin totul - adică totul, cu excepția monstrului din oglindă. CÎnd visez o frază ca „Muzica se stinse și, În tăcere, toți ochii se fixară asupra lui Firmin, care stătea demn și fără să clipească În pragul sălii de bal”, nu văd niciodată un șobolan subnutrit și fără bărbie În pragul unei săli de bal. Ar fi o cu totul altă poveste. Nu, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]