2,002 matches
-
cu tonuri diferite, interpretând, jucând un rol care nu fusese niciodată al lui, i-a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea echilibristică pe bordura trotuarului, scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate, ca rupte, inventau altele, înflăcărați de spectacolul ce creștea sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era în el o ușoară uimire. Dormea puțin, dar nu se simțea epuizat. Era convins că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul cât își bea cafeaua, respirând aerul proaspăt. Dacă era înnorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Era convins că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul cât își bea cafeaua, respirând aerul proaspăt. Dacă era înnorat, își spunea că oricum e grozav, pentru că se va pregăti explozia aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul cât își bea cafeaua, respirând aerul proaspăt. Dacă era înnorat, își spunea că oricum e grozav, pentru că se va pregăti explozia aceea de lumină care va izbucni peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un dram de satisfacție meschină când am văzut cum se întunecă brusc la față, dezamăgit. — O, făcu el. — V-am spus. Însemnarea lui Lawrence conținea doar trei cuvinte, scrise cu majuscule. Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi atent mesajul aproape un minut: îl întoarse, îl răsuci, îl ținu în lumină, îl mirosi, se scărpină pe cap și îl mai citi de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moutons, avec les anges si pures“... O turmă de oi captive, behăind în timp ce sunt conduse la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ți imaginezi ce șoc am avut, ce indignat am fost, cât de trădat m-am simțit când s-a prezentat drept inspector detectiv la - nici mai mult nici mai puțin - Poliția Metropolitană, mi-a pus cătușe la mâini și a fluierat după complicele care aștepta la ușă. Totul s-a întâmplat foarte repede. Își lăsă capul jos și amândoi am tăcut.Căutam cuvinte de consolare, dar nu le găseam; și când în sfârșit a vorbit Findlay, era o notă de tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să mă ducă la birou. — Și cum rămâne cu ziua de azi? s-a plâns ea. Am Președintele american pe țeavă. Nu se poate să pleci - weekendul nostru nu s-a terminat Încă! — Știu, Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă apuc imediat de alcătuirea unei garderobe noi, Îmbunătățite. Am reușit să ies pe ușă Înainte de 6:50 a.m. și eram grozav de mulțumită de propria-mi Înfățișare. Tipul de la chioșcul ambulant cu gustări de lângă locuința mea chiar a fluierat, iar o femeie m-a oprit Înainte să fac zece pași și mi-a spus că ea Își dorea de vreo trei luni cizme ca ale mele. M-aș putea obișnui cu așa ceva, am gândit eu. Toți oamenii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o aruncam. Miranda examina hârtia la fiecare câteva minute pe tot parcursul zilei, așa că Emily și cu mine ne chinuiam să tastăm, să printăm și să afișăm lista cât mai repede posibil, imediat după ce suna cineva. Adesea una din noi fluiera la cealaltă să Închidă Buletinul ca să poată scrie un nou mesaj. Scoteam fiecare la imprimantă câte o versiune, pentru că nu știam care e cea mai recentă până când nu le confruntam. — Mesajul de la Judith e ultimul, am zis eu, extenuată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se chinuia să Îl convingă că era Într‑adevăr prea tânăr ca să meargă la film de la ora nouă seara și că mama lor nu dădea dovadă de cruzime atunci când Îi interzicea asta. L‑am sărutat pe obraz, iar el a fluierat după mine și mi‑a spus că probabil o să cineze pe undeva cu câțiva prieteni, dar să‑l sun mai târziu dacă voiam să ne vedem, apoi m‑am repezit - În măsura În care așa ceva e posibil pe pantofi cu toc cui - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Înmânat poșeta Judith Leiber, enervant de strălucitoare și cu lanțul prea lung, și mi‑a deschis ușa: — Distracție plăcută! Mașina mă aștepta la intrarea În clădire, iar John - care Începea să devină un veritabil pervers de mâna‑ntâi - a fluierat admirativ În timp ce șoferul Îmi deschidea portiera. — Fă‑i praf pe toți, gagico, a strigat după mine și mi‑a făcut exagerat cu ochiul. Ne vedem diseară târziu. Nu avea nici cea mai vagă idee unde mă duceam, firește, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ia ghici ce-o să fac diseară, zise el, aruncînd o privire În josul bancului. Își coborî vocea, apoi zise: Duc o fată la Wimbledon Common. Așa de mari le are. Gesticulă cu ambele mîini, apoi Își dădu ochii peste cap și fluieră. Of, măiculiță! Are șaptesprezece ani. Mai are și o soră. Soră-sa-i o frumusețe, da-i mai puțin ca lumea mai sus de talie. Ce zici? Ai ceva de făcut diseară? — Diseară? zise Duncan. — Vrei să vii? Soru-sa-ți ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amîndoi prea serioși. Se trăgeau și se Împingeau unul În altul, de parcă fiecare era hămesit după atingerea celuilalt. Ea era Încă atentă la vocile care Încă se certau În camera Învecinată. Auzi pe cineva trecînd pe lîngă o ușă și fluierînd o melodie de dans. Jos, În casa scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ne-a spus că sînteți aici de patruzeci de ani, sau ceva de genul ăsta. — Ei bine, spuse domnul Mundy Încetinindu-și pașii. SÎnt aici de douăzeci și șapte de ani, și Înainte am fost zece ani la Parkhurst. Hammond fluieră. — Isuse! exclamă Giggs. Mai mult decît primești pentru omor, nu-i așa? Și cum era aici pe vremuri? Cum erau oamenii, domnule Mundy? Semănau cu niște băieți Într-o clasă, se gîndi Duncan, care Încercau să distragă atenția profesorului punîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
domnișoară Giniver. — La revedere Kay. Kay puse telefonul În furcă și stătu nemișcată. O văzu pe Kay sculîndu-se, terminîndu-și țigara, bîntuind neliniștită prin casă, tușind Încă o dată, probabil. Poate că se așeza la fereastră cu mîinile În buzunar. Poate că fluiera sau murmura cîntece vechi din muzicaluri, Daisy, Daisy sau cîntece de genul ăsta. Poate că așternea o bucată de hîrtie pe masa din salon pentru a-și lustrui pantofii. Poate că-și scotea mica trusă marinărească de cusut, amuzantă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strige: Ste-lla! Ste-lla! Duncan credea că era un băiat pe care-l chema Pacey, la etajul doi. Ste-lla! Am să-ți spun ceva... Ți-am văzut păsărica la baie! Ți-am văzut păsărica! Era neagră ca pălăria mea! Alt bărbat fluieră și rîse. Al naibii poet mai ești tu, Pacey! Semăna cu un șobolan negru cu beregata tăiată! Arăta ca barba moșului tău, cu buzele tale de fată bătrînă la mijloc! Ste-lla. De ce nu-mi răspunzi? Nu poate răspunde, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la urmă, cînd celula era În Întuneric puteai vedea galbenul difuz În ochi. Cineva fluieră ușor. Altcineva Îl strigă pe Atkin. Dorea ca Atkin să-și continue cîntecul. Dorea să știe cum stă treaba cu fata cu păr galben - ce-i plăcea? Ce zicea despre ea? Îl strigă de două ori, de trei ori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru că jumătate din clădirile de pe stradă erau avariate și acoperite cu scînduri. Julia o conduse pe Helen spre sud, spre fluviu. La un post de jandarmi, aflat Într-una dintre colonadele de sub viaductul Holborn, un bărbat le auzi și le fluieră. — Doamnele alea două! Trebuie să aveți un batic alb sau o hîrtie, vă rugăm! În regulă, strigă Helen supusă. Dar Julia Îi murmură: — Ce-ar fi să devenim invizibile? Traversară Ludgate Circus și se Îndreptară spre capul podului. Vedeau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el tremură pentru ultima oară, Își trecu mîneca peste față și rămase nemișcat. În clădire era liniște. Nimeni nu stătea la fereastră să fluiere sau să ovaționeze. Oamenii care stătuseră Înțepeniți ca el, sau ghemuiți, Își ridicau acum capetele, Își Întindeau membrele pentru a testa liniștea nopții, și se prăbușeau epuizați. Numai ofițerii se agitau: ieșiseră ca niște gîndacii de sub o piatră. Duncan le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu are ochi decât unul pentru celălalt. Apelez la Guy și-l pun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bodegă de pe marginea șoselei. Replica lui vine imediat pe deasupra plasei: —Nici o problemă. Fac un Bewitched, Bothered and Bewildered excelent. Îmi vine În minte un vers din cântecul respectiv 1 și-l cânt. —„La orizontală, el e cel mai bun.“ Abelhammer fluieră În surdină. —E adevărat, deci, chiar știi totul. — Nu știu drumul până la Sinatra Inn. 17tc "17" Noapte și zitc "Noapte și zi" Sinatra Inn oferă aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
14.57: În toaleta ca pentru păpuși din tren, Îmi scot ciorapii rupți și execut o mișcare à la Houdini ca să mă strecor În perechea nouă neagră. După ce ies pe culoar, sunt surprinsă să-l aud pe Însoțitorul de tren fluierând aprobator. Când mă uit În jos constat că ciorapii au iepurași Playboy desenați cu strasuri pe partea din spate a piciorului. Jur că o aud pe Jill râzând. Catedrala St Botolph, Greengate, 15.17: Ajung la timp să-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să ies din lift. Se făceau glume În timpul ședințelor despre faptul că va trebui să Întărim podelele ca să țină greutatea lui Kate, iar eu râdeam mai tare decât toți. De fiecare dată când treceam pe lângă biroul de tranzacții, Chris Bunce fluiera „Marșul elefanților“ din Cartea junglei: „Hap doi, trei, patru, Continuați, doi, trei, patru!“. Nenorocitul. Într-o după-amiază, stând În fața calculatorului, cu burta atât de Încordată, că aveam impresia că-mi mișună mii de furnici pe piele, am avut câteva Braxton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]