1,681 matches
-
Reuss, care avea atunci (1888) zece ani. Este o operă de un farmec straniu, puternic, pătrunsă de miresmele pădurilor și briza Carpaților, împrospătată de stropii cascadelor și râurilor. Din paginile acestea emană parfumuri și imagini, auzi freamătul sau vuietul șuvoaielor, foșnetul frunzelor, simți cum se întinde în pacea fortifiantă a singurătății și tăcerii umbra blândă a marilor arbori peste ierburile înalte și înflorite și peste tufele de urzici ascunse. E răcoare și liniște aici. frunze mici plutesc și se învârtesc pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de lumini și e plin de o mulțime de haine somptuoase fără corpuri. Costumele goale își fac frumoase reverențe. Unul, împodobit cu stele și cordoane, trece pe la fiecare în cerc, iar celelalte veșminte se înclină în fața lui. Rochiile scot un foșnet de mătase. Ușa cea mare se deschide și lasă să intre o rochie albă de mireasă. Rochiile albastre, roșii, verzi merg spre rochia albă și o îmbrățișează. Un costum bogat de mire, din catifea cu fir de aur, se apropie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se întâlnesc pe pântece și urcă până-i găsesc sânii". Op. cit., pp. 24-25. Într-un asemenea text, funcția poetică este profund solicitată de jocul repetițiilor de la un paragraf la altul. Accentul cade pe frumusețea vizuală a ansamblului, pe mișcările fluide: foșnetul țesăturilor, unduirile trupurilor, mângâierile... Sunt privilegiate tranzițiile și ambiguitățile, pe diverse planuri: îmbrăcat/dezbrăcat, trup de femeie/veșminte de bărbat, înserare/lumină cernută... Acestea merg mână în mână cu fixarea privirii pe o zonă cu o puternică încărcătură sexuală, sânii
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
simte vinovată din cauza asta) are toate simbolurile pentru a te pune pe gânduri. Strada care te devorează, apoi privirile iscoditoare și pline de judecată ale femeilor de la clinică, rugăciunile tinerei către ea însăși, delirul provocat de visul vizionar, îmbibat în foșnetul moscheilor, reîntoarcerea acasă, la o familie eclectică și tradiționalistă care nu înțelege nimic... Acest episod e numai o parte din paradoxurile Istanbulului de acum. Paradoxuri care se regăsesc, revoltător și duios, în carte și înlăuntrul personajului. Ar mai fi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceștia au hrănit-o prin sihle de păduri, cu propriul lapte, înconjurând-o cu întreaga lor căldură. Cică poa’ să se ivească,-n câte-o noapte cu vânt, de prin foșnete și șoapte. Trăiește-n miază-noapte, în Siberia. Iar un bătrân lup cenușiu ar însoți-o peste tot. Cam asta-i tot ce știu“. INSEPARABILE(LE): „Doar păsările care le-nsoțesc pe prințesele Ding și Dong oriunde merg acestea. Seamănă între ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
tainic, iar cerul era absolut fastuos. Acele imagini m-au ajutat mai târziu, la Universitate, să pricep cam ce e metafizica. Și cum să vă descriu drumul prin pădure, noaptea, când veneam din vârful muntelui unde duceam sare la oi? Foșnetul frunzelor de fag, uscate, pe care călcam îmi sună acum, în gând, ca venind dintr-o altă lume. V-am povestit, oare, că într-o noapte am rupt o creangă dintr-un fag și o loveam de trunchiurile copacilor strigând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
adeptul tehnicii observatorii sau al implicării în derularea/trăirea spectacolului (uneori, chiar cu asumarea unor "roluri" vezi exemplul teatrului participativ: un spectator poate fi străjerul, un altul poate fi pajul, întregul public poate asigura fondul sonor al vâjâitului vântului, al foșnetului frunzelor, al zgomotului produs de tunete etc.), spectatorul apelează, în comunicarea sa cu actorii/membrii echipei de teatru și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
știu, vreo lozincă de-asta. Nu ca să intru-n vorbă, ci doar ca să nu par un voyeurist de doi lei. E prea liniște. Se aude zgomotul făcut de picăturile de apă care se scurg de pe mine. Și după aia un foșnet cu ecou, atunci când femeia dă pagina. Exact când mă hotărăsc să ies din apă și să plec, femeia pune cartea pe o măsuță de lângă șezlong, se ridică și-și prinde părul cu un elastic. Îl potolește într-un coc mic
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în soare lanuri imense de grâu pârguit. În jur, nici urmă de viețuitoare, nici țipenie de om, de parcă spicele dolofane acaparaseră pământul întreg. Cel ce ajungea acolo, aproape de cer, simțea ispita de neînfrânt de a intra în lanuri să asculte foșnetul lor șoptit. Păși pe negândite în holda bogată de grâu. Înaintă neobosit o bună bucată de vreme, vârful cetățuii nu se mai zărea, vroia să meargă mai departe pe acel drum, târându-și picioarele la nesfârșit la stânga, înainte, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna: amorțit și nemișcat, înghețat și vântos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
peste tot. Atunci, a încercat să dea drumul unui aparat de bruiaj, dar acesta nu funcționa. Până la urmă, a luat un teanc de foi de hârtie pe care le-a tot mototolit făcându-le să foșnească și am vorbit printre foșnete, fără să avem mare lucru de spus. Înainte de plecare, ne-am mutat la Zamfirești, în Strada Pietății, și am mai vândut ultimele lucruri ce ne mai rămăseseră. Țin minte că a venit și văduva lui George Călinescu, dar n-a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ți-i poți reprezenta, individual, pe toți”. Această remarcă ne-a Îndreptățit să considerăm absolut necesară investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci cine iubește pădurea, știe că vuietul ei nu devine posibil decît prin foșnetul aparte al fiecărui ram, și că numai toate Împreună Îi conferă rezonanța de catedrală și zbuciumul unui ocean vegetal răscolit de furtună. (4, pag. 179-180). Acest album În care Încercăm a prezenta cîteva pagini de artă naivă ieșeană, se dorește
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ades la elemente din natură, dar și elemente lingvistice din stiluri funcționale cât mai diverse. Cuvintelor vechi, uzate, le redă viață, făcând asociații surprinzătoare, și, folosește adesea imagini vizuale și picturale nefiind un pastelist. Senzațiile auditive sunt transpuse vizual: „Cu foșnet vestejit răsună valea” sau „Așteptam într-un loc unde încă mai sună Din strunele undelor line izvoarele.” (Moartea căprioarei) Se observă la Labiș tendința întrebuințării concrete a unor termeni „direct legați de unele trăsături profund caracteristice ale conținutului.” Întâlnim des
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de un mosor de ața pe care într-o zi la rătăcit și tot personalul s-a grăbit să-l caute pentru că fetița nu se mai putea calma). Alteori prezintă aceeași atitudine bizară, stereotipă, față de “sunetul apei care curge”, față de “foșnetul hârtiei”, pot învârti sau atinge la nesfârșit un obiect numai pentru sunetul pe care îl produce (un băiețel prefera să tragă apa la baie și asculta zgomotul ore în șir). Orice încercare de a-i despărți de obiectul preferat, de
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
și de...liniștire depline, reproduceți mental Ț de câteva ori Ț primele șase versuri din „Miorița”. Închideți ochii. Reproduceți-le încă odată. Orice om cu o sensibilitate firească, normală va „vedea ” un splendid peisaj de munte (imagini vizuale), va „auzi” foșnetul pădurii montane și sunetele pe care le fac oile în mișcare (imagini auditive), „va percepe” miosul de cetină și de iarbă (imagini olfactive), „va resimți” Ț ca și când ar merge cu picioarele goale Ț roua așezată pe iarbă (imagini tactile), va
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de stil artistic." Criticul a probat în peste patru decenii de activitate exegetică un mare scrupul față de cuvinte: "De viața neprevăzută, proliferantă, de foșnetul prea material al cuvintelor, de tot ceea ce agitația ascunsă a acestora rezervă prelungirilor inefabile ale operei literare, de vrajă, dar și de amenințarea lor, criticul se apără elaborând un întreg sistem strategic și consolidându-și pozițiile pe terenul ferm al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana Logosului, poemul se convertește imnic, iar imnul e însuși drumul, cuvântul care vede până departe, "acolo sus, în Golul cel din urmă", "acolo, unde nu mai curge decât necursul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 5). 27 Vol. Veșnica reîntoarcere (1982), ed. cit., pp. 67-72. 28 Înălțare efemeră, nu și iluzorie însă, căci imaginea apare parcă în propria-i dispariție: "Stai o clipă. Am să te ridic/ Sus, între livide frunze. Suie./ Azi, în foșnetul acela mic/ Pasărea pe care-ai prins-o nu e" (Etapă, vol. Versuri, 1966, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 28). Așa cum se întâmplă și în poemul XXV din vol. Amintiri (1973), în care devoalarea misterului e refuzată, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și prin secțiile de poliție, îndeobște din partea aducătorilor de vești rele pentru ei. Scapă cuvintele de propria istorie? Sunt oamenii vreodată la adăpost de pânda în ele a unor nedorite sensuri? Dar de ispitirile și insinuările lor abia șoptite, ca foșnetul banilor calpi? Încercarea acestor nedumeriri de a se închega venind în cuvânt muncea asiduu, deși fără spor, gazdele. O punte nu poate fi ceea ce se pretinde câtă vreme unul din cele două puncte de sprijin ale ei rămâne doar iluzoriu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet de haine aruncate, zgomotul ghetelor azvârlite pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără frică, rămân lângă ei în colibă, dar mâncare nu mi-au dat pentru că nu mai aveau nici ei. Într-o vreme, ploaia se mai liniști, însă de undeva, de peste tot, ajungea la auzul nostru un fel de geamăt, un foșnet care era pe lângă noi și mai departe, haidăii au scos nasurile afară, au privit lung și au văzut mergând peste tot vinișoare de apă, furișându-se pe după mușuroaie, pe după buruieni, au privit la drum și au văzut că apa umblă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
înseninată, fără lacrimi (II 2). Ultima imagine pe care o vede cu ochii minții Ifigenia înainte de moarte este tocmai aceea a nunții ei la care ia parte natura întreagă : Iată cum cad luceferii la nunta mea ! Și murmurul apelor, și foșnetul brazilor, și geamătul singurătății, toate sunt așa cum le-am știut ! (III). Se observă cu ușurință că elementele cosmice implicate în ritualul nunții sunt cele din Miorița, iar similitudinea pasajelor sugerează o dată în plus apropierea dintre o tragedie elină și o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ușor și a alunecat tocmai spre ideile care mă interesau. Geometria locului parcă se complică printr-o dictare preeminentă, poate și printr-un impuls energizant venit de undeva de deasupra copacilor. Lipsit de o componentă umanist-filozofică, locul meu, asupra căruia foșnetul frunzelor era ca un murmur de oracol, mă rog, ca o voce în surdină nu neapărat din Delfi, ar rămâne fără valoare culturală, fără distincție și poezie, fără imaginație și gândire. Prezența celor doi magiștri înnobila acum spațiul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]