8,923 matches
-
amplasare face în așa fel încât mare parte din greutate să tindă înspre partea inferioară, astfel accentuând apăsarea în jos a obeliscului invertit. Totuși, punctul de mijloc își exercită puterea centralizatoare legând sculptura într-un tot și creând astfel un focar de energie. Așa cum se întâmplă adesea, vectorii aflați în relație cu acest centru indică direcții opuse. Pe de o parte, vârfurile celor două volume, obeliscul și piramida, se ciocnesc cap în cap. Pe de altă parte, ambele volume se termină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
combinație de extensii centrice și excentrice. Sunt generate câmpuri tensionale care se ating prin învecinare externă și internă, iar aceste câmpuri se diminuează ca putere odată cu creșterea distanței. Laolaltă marginile creează, prin inducție, un centru în miezul îngrădirii, care devine focar de energie de sine stătător și organizează spațiul din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură sau o clădire
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se continue dincolo de ramă, în toate direcțiile. Chiar și așa, compoziția este remarcabil imperturbabilă. Trunchiul greu al copacului este situat în centrul scenei, nu oriunde în sălbăticia de pe Muntele Ida. Episodul copilului hrănit de capră e în mod clar în focarul acțiunii care slăbește odată cu creșterea distanței față de centru. În acest caz, ce determină compoziția să acționeze într-un spațiu în esență închis? Răspunsul constă în faptul că, deși scena lui Poussin se continuă dincolo de ramă, ea nu face acest lucru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cea de taină de Leonardo sau de Dieric Bouts (vezi figurile 25 și 120). Totuși, adesea stabilitatea creată de coincidența a doi centri principali nu este avantajoasă pentru artist. În operele manieriste și baroce mai ales, tensiunea izvorâtă dintr-un focar al perspectivei, localizat excentric, corespunde stilului perioadei. Se creează astfel o problemă optică. Schema marginilor convergente este distorsionată de proiecția optică atunci când privim oblic la centrul său, ceea ce se întâmplă cu orice formă, oricare ar fi ea. Un simplu pătrat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
abstracțiuni constructiviste și suprematiste de la începutul secolului XX, în opere ale unor pictori precum Moholy Nagy, Lisițki și Rodcenko. Un relief din 1935 al lui Ben Nicholson ne va ajuta să arătăm cum o pereche de cercuri goale creează două focare izbitoare, ajutând astfel la subîmpărțirea plăcii de lemn orizontale în două componente de bază, una dintre ele mare și expandată, cealaltă mai slabă și comprimată. Golurile circulare posedă destulă pondere pentru a constitui nucleii celor două forme unghiulare și pentru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa capătul inferior al unui oval vertical, ca și cum ar fi adunat într-un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și delimitarea spațiului, constituind la un moment dat chiar unul dintre pătrate, nu l-ar întrerupe ca atare. Cadrul nu se suprapune spațiului pictural asemenea unei ferestre și nici nu acoperă acel spațiu. Nici o limitare efectivă nu poate împiedica expansiunea focarului centric de energie. Permiteți-mi să adaug o observație în legătură cu diferitele funcții atribuite de Albers culorii și formei. În seria de picturi pe care o discutăm, culorile lui stimulează centricitatea, făcând ca fiecare pătrat să arate la fel pe toată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acestuia poate fi ilustrat printr-o remarcă a lui Roland Barthes. Citat de Bruno Zevi în cartea sa asupra limbajului arhitecturii moderne, Barthes indică orașe în care centrul nu este „punctul culminant” al nici unei activități deosebite, ci un soi de focar pentru o imagine creată de comunitate. El vorbește despre o „imagine oarecum goală, necesară organizării restului orașului”. Un singur exemplu din pictură ar fi suficient pentru a indica puterea vizuală a unui centru nemarcat pe imaginea retiniană și care, la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai apăsătoare, din dreapta, pare a pătrunde printr-o izbitură în centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin inducție perceptivă. Cadrul dreptunghiular și formele compoziției creează centrul care, la rându-i, creează ordinea ele mentelor. Dar, omițând orice referire directă la centru, pictorul estompează stabilitatea de bază a compoziției sale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de exemplu, este alcătuit dintr-o adevărată împrăștiere radială de vectori (vezi figura 1). Numai prin dispunerea lor laolaltă vectorii se reunesc pentru a forma centricitatea, și doar prin faptul că este format din vectori un sistem centric devine un focar de forțe. Gândiți-vă acum la axele de echilibru în jurul cărora, așa cum am văzut, sunt organizate multe compoziții. Ele sunt cu siguranță centri determinați de localizarea și ponderea lor, însă forma lor alungită accentuează și faptul că sunt totodată vectori
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cealaltă - un simbol al înstrăinării, folosit uneori de Degas. (3) Intersecțiile sunt puncte nodale. Kevin Lynch, în cartea sa Imaginea orașului, vorbește de puncte nodale ca fiind „strategice într-un oraș în care un observator poate intra și care sunt focarele intensive către care și din care se deplasează. Ele pot fi mai ales puncte de legătură, popasuri în transport, o răscruce sau o încrucișare de drumuri, momente de schimbare de la o structură la alta”. Punctele de transfer de pe harta unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
greșească. Încă o dată, subiectul complicat al povestirii din tablou este condensat într-o temă simplă și elocventă. O sculptură de Ernst Barlach (figura 107) sintetizează rolurile compoziționale jucate de volume și vectori. Privit în întregul său, personajul ghemuit este un focar centric 152 | Forța centrului vizual de energie care iradiază de jur-împrejur. El este un centru alcătuit nu dintr-o masă compactă, ci dintr-un nod de vectori. Centrul de echilibru localizat în golul ombilical conferă părții inferioare a corpului rolul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care o rețea ca de păianjen de vectori străbate compoziția, marcând locul fiecărei particule a tabloului. Există, firește, o ambiguitate ciudată în ceea ce privește localizarea în spațiu a punctului de fugă. În primul rând, există un punct undeva pe pânză. El formează focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cercetătorilor abia din 1937 și caracterizată din punct de vedere clinico-parazitologic în 1948 de Sabin, Toxoplasmei gondii i-a fost recunoscut relativ recent locul ocupat între alți agenți patogeni pentru om și animale. Toxoplasmoza evoluează endemo-sporadic, cu posibilitatea apariției unor focare epidemice. Răspândirea reală a infecției este dificil de precizat, datorită numărului mare de infecții subclinice, valorile incidenței fiind diferite de la o țară la alta. Investigațiile serologice efectuate în diverse zone ale globului, inclusiv în România, pe diferite categorii de populație
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
este invadat de exudat serofibrinos, celule inflamatorii și de posibil țesut de granulație. În zonele intens inflamatorii, toate țesuturile neurale și de suport a retinei sunt complet distruse. Se produce necroză focală cu dizlocarea pigmentului, care se acumulează la periferia focarului lezional. Examenul fundului de ochi poate evidenția și o papilită secundară inflamației adiacente sau un edem papilar consecutiv hidrocefaliei. Leziunile extinse pot determina atrofia centrală a retinei. Paraziții localizați intracelular se pot găsi în toate straturile coroidei și retinei. Coroida
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
Parazitul este prezent la nivelul leziunii și este cu atât mai numeros reprezentată cu cât leziunea este mai severă. În mod ocazional, el poate fi ob servat fără o reacție inflamatorie asociată în zone aparent normale ale retinei, la periferia focarelor inflamatorii, singur sau grupat, liber intracelular sau sub formă închistată și mai rar la nivel coroidian. S-au descris localizări în țesuturile papilei optice și a nervului optic. Mai rar se întâlnesc hemoragii în vitros și semne legate de apariția
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
septice grave la imunodeprimați (splenectomizați, etilici, bolnavi de cancer); streptococii de grup A (S. pyogenes) determină, pe lângă angină, scarlatină, erizipel și infecții necrozante grave; streptococii de grup B sunt implicați în infecții postpartum sau la imunodeprimați; Staphylococcus aureus poate determina focare infecțioase diverse, cu potențial de a induce SIRS ; cocii gram negativi: meningococi, gonococi ; bacili gram negativi: E. coli, Klebsiella sp., Proteus sp., Pseudomonas aeruginosa, etc.; bacili gram pozitivi (Clostridium perfringes), cu o tristă celebritate pentru stările septice grave apărute după
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
Clostridium perfringes), cu o tristă celebritate pentru stările septice grave apărute după manevre abortive și traumatisme; fungii (mai ales Candida albicans) sunt implicați în SIRS la imunodeprimați ; 8.3. PATOGENIA Elementele fundamentale ale patogeniei în sepsis sunt: poarta de intrare; focarul septicemic; prezența constantă a germenilor patogeni în sânge; metastazele septice; raportul virulența microorganismului/sistemele de apărare. Poarta de intrare reprezintă locul de pătrundere a microorganismelor în corpul uman; poate fi clasificată din punct de vedere didactic în: endogenă: infecții cu
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
infecții cu diferite localizări (angiocolită, apendicită, diverticulită, infecție urinară etc.); exogenă: soluții de continuitate tegumentare sau mucoase de diferite etiologii: traumatice (plăgi, arsuri suprainfectate), iatrogene (injecții intravenoase cu soluții contaminate, cateterisme venoase prelungite, intervenții chirurgicale ce interesează cavități septice etc.). Focarul septicemic reprezintă focarul de infecție unde microorganismele se multiplică și de unde se descarcă în circulație. Poate fi identic cu poarta de intrare sau la distanță de aceasta (ganglioni limfatici regionali, abces hepatic în cazul unei porți de intrare digestivă etc.
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
localizări (angiocolită, apendicită, diverticulită, infecție urinară etc.); exogenă: soluții de continuitate tegumentare sau mucoase de diferite etiologii: traumatice (plăgi, arsuri suprainfectate), iatrogene (injecții intravenoase cu soluții contaminate, cateterisme venoase prelungite, intervenții chirurgicale ce interesează cavități septice etc.). Focarul septicemic reprezintă focarul de infecție unde microorganismele se multiplică și de unde se descarcă în circulație. Poate fi identic cu poarta de intrare sau la distanță de aceasta (ganglioni limfatici regionali, abces hepatic în cazul unei porți de intrare digestivă etc.). Prezența microorganismelor în
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
sau intermitentă, dovedită prin hemoculturi prelevate în plin frison . Metastazele septice reprezintă localizări septice secundare apărute prin fixarea și dezvoltarea microorganismelor la nivelul diferitelor organe (ficat, plămân, rinichi, creier etc.), realizând manifestări care pot domina tabloul clinic. Din aceste noi focare, se produc descărcări microbiene în sânge, care întrețin procesul infecțios chiar și după eradicarea focarului de infecție primară. Echilibrul dintre virulența microorganismului și sistemele de apărare a organismului: Unele microorganisme sunt virtual incapabile să producă infecții în cazul unor sisteme
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
apărute prin fixarea și dezvoltarea microorganismelor la nivelul diferitelor organe (ficat, plămân, rinichi, creier etc.), realizând manifestări care pot domina tabloul clinic. Din aceste noi focare, se produc descărcări microbiene în sânge, care întrețin procesul infecțios chiar și după eradicarea focarului de infecție primară. Echilibrul dintre virulența microorganismului și sistemele de apărare a organismului: Unele microorganisme sunt virtual incapabile să producă infecții în cazul unor sisteme de apărare ce funcționează normal, în timp ce altele posedă factori structurali ce le conferă posibilitatea de
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]