15,024 matches
-
Refuzul total al realului poate avea loc fie prin opoziția fățișă, fie prin tăcere. Dar broderia de imagini insolite, chiar avînd o „cheie”, ritualurile complicate ale deconvenționalizării de ordinul poeticii nu duc oare la o „salvare” prin ambiguitate? Revolta metafizic formală se oprește în pragul celei moral-istorice. Hard pe o latură, M. H. Simionescu se arată soft pe alta. Prin temeinicia concepției, prin dexteritatea mînuirii ideilor, ca și prin capacitatea de-a sugera altele, cercetarea pe care i-o închină Gabriela
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
N este cu adevărat frumos decât ceea ce nu poate servi la nimic; tot ceea ce este util este urât...”(p.23) Consecința logică: elogiul formei. O bună parte din prefața la Mademoiselle de Maupin este consacrată artelor plastice, model de perfecțiune formală. „Unui vas care-mi este folositor, eu prefer un vas chinezesc, împodobit cu dragoni și cu mandarini, care nu-mi folosește la nimic” (p.24). Ideea unei creații plastice, a artei pure, îl apropie tulburător de André Chénier, autorul celebrelor
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
volumului Emaux et Camées. Ea constituie o foarte documentată pledoarie pentru autonomia artei, a artei înțeleasă ca scop, nu ca mijloc. Model al frumuseții plastice, poezia definește ideea de artă ca un cult desăvârșit al formei. Perfecțiunea, rod al dificultății formale, este vizibilă la nivelul ritmului, al rimei, al strofei, dar și al vocabularului ales. Acest efort vizibil este pus în slujba ideii eternității artei, într-o lume în care totul e trecător. „ Tout passe. -L’art robuste Seul a l
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
dure a unui emailor. Ideile sale vor fi reluate de adepții Parnasului, iar mai târziu, în 1872, anul în care Gautier va trece în veșnicie, Théodore de Banville va publica Le petit traité de poésie française, revelator pentru elogiul dificultăților formale, ca element primar al calității. Totuși, după 1870, spiritul pozitivist își impune prezența. Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse în valoare, grație unei forme mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează direct marile
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
parnasieni iar poezia lor, mereu mai erudită, rămâne tot mai inaccesibilă publicului larg. Leconte de Lisle, maestrul de necontestat al Parnasului, militează , ca și Théophile Gautier, pentru cultul frumosului, consideră arta un „lux intelectual” la care se ajunge prin perfecțiunea formală. Dintre noii poeți fideli normelor parnasiene s-ar putea cita, în mod special, José-Maria de Heredia, acest cubanez al cărui volum de poezii Les Trophées (1893) cultivă impersonalul și conduce sonetul pe calea perfecțiunii. Unul din ele, Stymphale, evocă victoria
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
uneori compromise de demagogie și de spirit clientelar. O luptă acerbă ce va marca secolul al XIXlea și în care Théophile Gautier se implică mereu. Dar dincolo de rivalitățile de moment, trebuie să-i recunoaștem acestui scriitor preocuparea asiduă pentru perfecțiunea formală, pentru sensul profund acordat ideii de artă, ceea ce i-a atras admirația lui Baudelaire și l-a situat în rândul căutătorilor și șlefuitorilor a ceea ce Frații Goncourt vor numi „l’écriture artiste”. Să nu uitam totuși că formalismul, pe care
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
critic, într-un interviu acordat profesorului Ion Pop, publicat în România literară, nr. 2, an XXXII, 1999, spunea foarte clar că în țările comuniste „singurul mijloc de a scăpa de sub influența pseudoștiinței marxist-leniniste era acela de a face studii foarte formale, foarte lingvistice”. Dacă la început noua critică a fost un refugiu, ea a oferit uneori, prin excesul de formalism, o excelentă evaziune din lumea unor texte din ce în ce mai incomode politic. Textul critic de această factură, mereu mai obscur și mai inaccesibil
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
în teritoriul Rusiei, scrie Ițar Tass. În acest timp, premierul Aksyonov a declarat că peninsula va introduce, incepand cu săptămâna viitoare, a doua moneda oficială, recte rublă rusească. Sergei Akysonov a mai declarat că Parlamentul Crimeii va face luni solicitarea formală de a se alipi Rusiei. Șeful propagandei Kremlinului amenință SUA Dmitri Kisilev, șeful noului imperiu media al lui Vladimir Puțin, a spus, duminică seară, în timpul unei emisiuni pe care o prezență, ca "Rusia este singura țară pregătită să transforme SUA
Crimeea a votat alipirea la Rusia, Estul Ucrainei caută să preia modelul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54584_a_55909]
-
potrivit Codului Muncii. Ca să se acopere, ei vă fac acte adiționale la primul contract. Uitați-vă dacă este un alt contract la fiecare prelungire sau un act adițional la contractul inițial. Cereți fișa postului la fiecare contract. E o hârtie formală, dar vă poate apăra de abuzuri. Cu două săptămâni înainte de expirarea acest tip de contract, cereți șefilor să vă spună dacă îl prelungesc sau nu. Să știți că hartiile de prelungire vin la semnat între 20 și 24 ale lunii
Scandal la Digi 24! Șefa departamentului politic, schimbată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/51454_a_52779]
-
a pronunțat, consecvent, tángo (în forma nearticulată a cuvântului) și tangóul (în cea articulată). Exemplele discutate sunt diferite în mai multe privințe - ca frecvență, înregistrare în dicționare, relație cu norma. Toate ilustrează însă tendințe destul de puternice în româna actuală: atât formale (deplasarea accentului în cuvânt), cât și culturale (slăbirea influenței franceze și raportarea vorbitorilor la alte modele).
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
plată ce va fi aleasă de client (acesta putând alege în final să plătească cu numerar), contribuabilul ar putea fi obligat la penalități și dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei. De asemenea, pentru a putea deduce taxa, sub aspect formal, va exista obligația ca, pe lângă factura cu toate elementele obligatorii, să fie făcută și dovada plății prin altă modalitate decât plata în numerar. Inevitabil, o nouă evidență (după caz, un nou jurnal, de plăți) va trebui construită astfel încât să realizeze
Vezi cum te păcălești cu noul sistem de plată a TVA la încasarea facturii by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/51611_a_52936]
-
chiar și în atât de artistul și atât de curatul Nabokov, zone tulburătoare. Cum scria Nabokov (pp. 247 - 249), și, mai ales, Oedip și Lujin (pp. 259 - 261) sunt două mostre de supremație a lecturii. Adică de interpretare în ciuda clișeelor formale și, până la urmă, în ciuda a tot. Iată, din cel din urmă: „Literatura lui Nabokov este un exercițiu ludic, un joc fabulos cu memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
a citi islandezilor le-ar fi alimentată și de dorința de a se regăsi în paginile cărților. Sunt doar două din clișeele puse în circulaț ie de chiar insularii „grafomani”, convertiți rapid în ultimele decenii și cu succes de la constrîngerile formale ale „sagăi” la „licențele poetice” și libertățile prozei și poeziei moderne. Dar nu cumva nevoia de a ne regăsi în paginile unei cărți constituie unul din impulsurile primordiale ale lecturii? Pavilionul Islandei a dat un răspuns cum nu se poate
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Gheorghe Grigurcu Ultimul supraviețuitor al echipei „clasicizate” a revistei „Steaua”, Aurel Rău, exprimă cu pregnanță condiția poeziei ilustrate de aceasta. Fondul tradițional, de factură rurală, așa cum s-a observat fără dificultate, face joncțiunea, sub pana d-sale, cu un rafinament formal, cu o estetizare care-i acordă o fizionomie distinctă. Imaginea „sămănătoristă”, ca și cea blagiană, a satului nu dispare, însă e trasă într-o viziune nouă. Căutîndu-și inițial portretul „în arborii / cu coaja crăpată”, poetul devine un citadin care, în loc
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent ne obligau să le observăm starea. La tine e ceva mai mult decât atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale ființei zămislite de aceasta. Cititorul e constrâns să vadă acolo o ființă, căci distanța dintre eul poetic și poezie
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
sa, conformația sa distinctă, totuși, poate fi evidențiată și armonia ansamblului, sfericitatea construcției narative, setul de teme și variațiuni ce alcătuiesc substanța operei, o substanță livrescă, evident, hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea formală și experimentul ficțional constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia Simionescu. Dicționarul onomastic (1969), primul volum al tetralogiei, reprezintă o reconsiderare ironică și parodică a nivelului onomastic al ficțiunii, reprezentat de universul numelor. Putem considera această carte
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
servi prânzul, Putin, Poroșenko și Merkel au rămas în fața ușii, unde au avut un schimb de replici ce a durat aproximativ un minut. Reporterii prezenți în Normandia nu au putut auzi conversația. Nu a existat niciun anunț privind o întâlnire formală mai luna între Puțin și Poroșenko. Kremlinul spune că Poroșenko și Puțin au cerut stoparea vârșarii de sânge din Estul Ucrainei. În același timp, pentru prima oară după declanșarea crizei din Ucraina, președintele american Barack Obama și liderul rus Vladimir
Normandia: Putin, discuții informale cu Obama și Poroșenko by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54100_a_55425]
-
o etnie și la o limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin instinct, ci din rațiune și prin contract. De aceea, ideea că poți fi fidel unei țări în numele unor abstracțiuni formale care, trecute fiind în catastiful unei constituții, îți inspiră sentimente de loialitate fierbinte, ideea aceasta e curat naivă, trădînd fie o încredere excesivă în natura umană, fie o neînțelegere voită a ei. Să-l invidiem pe Vladimir Tismăneanu pentru neoboseala
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între granițele fragile ale unui stil clar definit și, totuși, schimbător ca un nisip în mișcare, încercând să demonstreze imposibilitatea clișeelor în scriitura lui Matei Vișniec și negarea filiațiilor și încadrărilor formale. Argumentul ei îl reprezintă întoarcerea la text, fapt care îl favorizează pe dramaturg. Întotdeauna, celebritatea unui autor, mai ales în zona dramaturgiei, atrage și pericolul alunecării în derizoriu, a înțelegerii superficiale și a unei acceptări unanimiste, motivată de succes. Personalitatea
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
aspect, unele zone de convergență. La o sumară inspecție, se pot identifica, în tot cazul, două direcții de evoluție ale Raportului de etapă. Cea dintâi ține de experiența câtorva comoții afective. Cea de-a doua, de o serie de experimente formale. Le iau pe rând. Din cinci cicluri, câte cuprinde cartea, primele două și cel din urmă se înscriu mai degrabă în categoria confesiunilor tulburătoare. O întrerupere de sarcină, o despărțire ale cărei răni nu s-au cicatrizat nici după trecerea
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
formează, ele singure, într-o rețea alternativă, un poem aproape autonom în raport cu (nu întâmplător) poemul-mamă. În aceste condiții, imputarea pe care urmează s-o fac Raportului de etapă ar putea suna destul de ciudat. (Acesta vizează celelalte două cicluri, ale experimentelor formale, Ilustrate canadiene și De leac și nu tocmai.) Anume că excelența miniaturală a Elenei Ștefoi funcționează pe spații mari și dă chix tocmai în miniaturi. Ilustratele canadiene, redactate, toate, sub formă de haiku, par lipsite de suflu. Exemple, numeroase: „Mi-
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
un adolescent / la 25 ai vrea doar s-o posezi / la 30 îți face scîrbă - ce amantă vulgară” (la început). Parcă dintr-un plictis, dintr-o dezabuzare pe care și le asumă precum aspecte ale dramatismului ființei, poetul recuză complexitățile formale, le înlătură cu o mișcare a mîinii, măturînd de pe masa de scris fărîmiturile lor de prisos în favoarea simplității. A unei simplități enigmatice, precum în picturile lui Giorgio de Chirico: „orașul are două străzi / ele se taie la mijloc / în unghi
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
despre rostirea românească (1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie păstrată, chiar într-un spațiu internaționalizat, în care apropierea (formală, semantică și etimologică) de engl. count, fr. compter sau it. contare poate să-i păcălească pe traducători.
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
un reporter, dar totuși, ca specie publicistică crescută în jurul evenimentelor politicoliterare specifice epocii, „discuțiile” sînt relevante pentru problematica centrală a momentului și au, cu toată intervenția redacțională, un grad mult mai mare de spontaneitate și autentic decît speciile mult mai formale ale „dărilor de seamă”, „rapoartelor” sau „cuvîntărilor de deschidere”. Accentele negative sînt numeroase și sînt în general îndreptate, din diverse direcții și cu motivații diferite, înspre aceiași vinovați: revista Steaua, tinerii poeți, noua poezie. (...) „Literatura burgheză” pare să fie o
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
prefață, Roxanei Pavnotescu în contextul literaturii actuale. Cartea ar putea fi afiliată postmodernismului prin unele trăsături comune: fragmentarism, incoerență (măcar aparentă) la nivel narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice ale "personajelor" sunt tratate în registru grav: nimic mimetic, nimic ironic, nimic carnavalesc. Poate că postmoderniștii au
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]