2,730 matches
-
omorâți sau au trebuit să fugă din stat, a avut un efect devastator asupra economiei statului. Pe mări, Imperiul era amenințat de Turcia atât în Oceanul Indian, cât și în Africa de Nord, astfel încât Portugalia a cheltuit mai mult pentru defensiva ei și fortificații. Între timp, în Oceanul Atlantic, unde navele portugheze trebuiau oricum să facă față atacurilor corsarilor, stabilirea inițială a unor coloniști francezi în Brazilia a creat un nou „front”. Francezii au făcut alianțe cu sudamericanii nativi împotriva portughezilor, și s-au folosit
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
pe generalul Walther von Reichenau. Prima misiune a Armatei a fost apărarea frontierei occidentală a Germaniei împotriva atacurilor franco-engleze în timpul campaniei din Polonia. În timpul invadării Olandei și Belgiei, Armata a 10-a a cooperat cu unități de parașutiști pentru distrugerea fortificațiilor la Eben Emael, Liège și Namur. Odată intrată în Franța, Armata a 10-a a participat la mai multe lupte, dintre care cea mai importantă a fost atacul asupra Parisului de pe 12 iunie 1940. Armata a fost redenumită „a 6
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
să se predea în martie 1634. În timpul campaniei, Vladislav a început programul de modernizare a armatei sale, punând accent pe infanterie și artileria modernă. Vladislav s-a dovedit a fi un tactician bun, iar innovațiile sale în utilizarea artileriei și fortificațiilor s-a bazat pe ideile occidentale care a contribuit la succesul final al polono-lituanienilor. Regele Vladislav a vrut să continue războiul, după ce Tratatul polono-suedez Altmark expira curând, aliându-se cu rușii pentru a lovi Suedia. Cu toate acestea, Seimul nu mai
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserică reprezintă una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezenta în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componență lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserică a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
legendă sfanțului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legendă se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea. Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri patrati, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserică prezintă o amprentă dreptunghiulara de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
aflându-se în mijlocul ei. Biserică prezintă o amprentă dreptunghiulara de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țigla a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țigla a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
care a fost obligată să le evacueze în urma tratatului de la Versailles. Conform articolelor 42, 43 și 44 din tratatul de la Versailles din 1919—impus Germaniei de Aliați după Primul Război Mondial—Germaniei i se interzicea „să păstreze sau să construiască fortificații pe malul stâng al Rinului și pe malul său drept la o distanță mai mică de cincizeci de kilometri de Rin”. Orice fel de încălcare a acestui articol urma să fie „privită ca act ostil... cu intenția de a perturba
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
(în ) este un turn construit în secolul al XVI-lea în orașul Sibiu și care făcea parte din fortificațiile înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat pe strada Cetății și pe bulevardul Corneliu Coposu (fostul bulevard 23 August din perioada comunistă). În clădirea turnului a fost instalat în anul 1788 primul teatru al orașului, înființat de
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
a fost afectată de un incendiu. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
pe Turnul Gros și situată pe str. Cetății nr. 5, este inclusă pe aceeași listă cu codul SB-II-m-B-12070. Ea este datată din 1540, anul probabil de construire a Turnului Gros. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, pe măsura creșterii amenințării otomane, fortificațiile orașului Sibiu au fost întărite cu rondele de artilerie și cu bastioane. Astfel, în perioada 1540-1552 au fost construite câteva rondele de artilerie în fața porților Turnului Cisnădiei, precum și pe alte câteva străzi din centrul istoric al Sibiului (pe strada Rotarilor
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul și sud-estul Transilvanei. Uneori, așa numitii "darócok" sau "daróczok" ("draucharii" sau "nyúzók") respectiv "besznákok" o categorie
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
formează culoare accesibile până la valea Someșului. Două culmi cu orientare nord-sud continuă după Jibou Munții Meseșului spre nord și încadrează cursul "Someșului Mare": a "Sălajului" spre vest și a "Prisnelului" spre est. Controlul accesului prin trecătoare se făcea prin intermediul unor fortificații încă de pe vremea dacilor (cetățuia de pe dealul Poguior și dava de la Porolissum). În arealul celor două aliniamente de dealuri dintre Apa Sărată (satele Mirșid, Popeni, capătul satului Cuceu), și Agrij (satele Romita, Brusturi, Jac, Creaca, Lupoaia, Prodănești) alături de cel al
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
înaltă a Meseșului, romanii au amenajat un complex sistem defensiv de apărare a frontierei nord-vestice a provinciei "Dacia Porolissensis" ("„Limes Porolissensis”"). Cu predilecție pe firul unor căi naturale de acces a fost ridicată astfel linia avansată de apărare formată din fortificații de pământ, ziduri, turnuri de apărare și semnalizare, valuri de pământ și șanțuri de apărare. Bazele de apărare au fost construite spre Transilvania în spatele Munților Meseșului, unde a fost edificată o linie de castre în care se aflau sediile trupelor
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
a bisericii interioare este modificată într-o oarecare măsură, prin restaurările întreprinse de arhitectul austriac Karl Romstorfer. În prezent, pe lângă biserica interioară (înaltă de 36 de metri), complexul mănăstiresc mai include ruine de chilii, beciuri, clopotnița, zidul de incintă cu fortificații și turnuri. Secolul al XIX-lea reprezintă perioada de maximă înflorire pentru Solca, prin apariția câtorva obiective care vor transforma radical din punct de vedere economic, cultural și turistic mica localitate bucovineană. În acest sens, în anul 1810 este inaugurată
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
ele comasate atunci, formând satul "Cetățeni". În comuna Cetățeni se află schitul Negru-Vodă (secolele al XIV-lea-al XIX-lea), monument istoric de arhitectură de interes național, ansamblu alcătuit din biserica rupestră, ruinele chiliilor rupestre și incinta. Pe lângă aceasta, ansamblul fortificațiilor și așezărilor dacice și medievale, aflate pe platoul de pe malul stâng al Dâmboviței în zona satului Valea Cetățuia, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul „Cetățuia” este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinzând o fortificație și o
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
aceasta, ansamblul fortificațiilor și așezărilor dacice și medievale, aflate pe platoul de pe malul stâng al Dâmboviței în zona satului Valea Cetățuia, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul „Cetățuia” este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinzând o fortificație și o așezare dacică (perioada Latène), o așezare medievală, o fortificație, ruinele unor biserici și un cimitir, acestea patru din urmă datând din secolele al XIII-lea-al XIV-lea. În plus, cinci cruci de piatră aflate pe teritoriul comunei
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
de pe malul stâng al Dâmboviței în zona satului Valea Cetățuia, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și monticul „Cetățuia” este clasificat ca sit arheologic de interes național, cuprinzând o fortificație și o așezare dacică (perioada Latène), o așezare medievală, o fortificație, ruinele unor biserici și un cimitir, acestea patru din urmă datând din secolele al XIII-lea-al XIV-lea. În plus, cinci cruci de piatră aflate pe teritoriul comunei sunt clasificate ca monumente istorice memoriale sau funerare de interes național
Comuna Cetățeni, Argeș () [Corola-website/Science/300614_a_301943]
-
m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
În jurul acestui nucleu s-a construit apoi orașul vechi. În anul 1231 Bayreuthul apare în documente că „Civitas Bayerruthe” („orașul Bayerruthe”), iar în 1292 simplu că „Beuerreuth”. Orașul a fost clădit pe terasa neinundabilă a râului Main, înconjurat de ziduri, fortificații și șanțuri cu apă, de apărare. În 1430 Husiții distrug orașul, refăcut scurt timp după aceea. Im 1527, în timpul Reformei protestante, locuitorii devin protestanți (în acea vreme vasalii erau obligați să adopte religia stăpânitorului local („Cuius regio, euis religio”). Până
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
din cauzele principale fiind problemele de aprovizionare. Răgazul obținut a permis germanilor să se pregătească pentru ofensivele aliate care urmau să vină. Germanii au reușit să mobilizeze efective importante pe Linia Siegfried. Această linie defensivă dispunea de o serie de fortificații vechi, care ar fi trebuit să pună puține probleme armatelor aliate, dotate cu cele mai moderne arme ale vremii. În nordul Belgiei, aliații luptau încă pe râul Scheldt, iar în sud se duceau lupte grele în Lorena. În centrul frontului
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
bombardiere strategice urmau să execute atacuri tactice în zonă, pentru tăierea liniilor de aprovizionare și distrugea infrastructurii și a pozițiilor defensive ale inamicului. Operațiunea în ansamblu a fost denumită "Queen" (Regina). Flota aeriană a 8-a SUA trebuia să bombardeze fortificațiile din jurul Eschweiler și Aldenhoven, iar Flota aeriană a 9-a SUA era desemnată pentru distrugerea fortificațiilor din jurul Jülich și Langerwehe. În același timp, RAF Bomber Command trebuia să distrugă nodurile de comunicație de la Jülich și Düren. Orașele mai mici Heinsberg
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]