2,684 matches
-
un diametru de 24,3 m, fiind mai mare ca zwingerul din Goslar. Zidurile au grosimea actuala de 1,95 m, care este mai mică decât cea inițială care era de 4,64 m fiind una dintre cele mai robuste fortificații din perioada târzie a evului mediu. Înainte de a fi distrusă prin bombardamet zidurile aveau o grosime de 8,75 m, înălțimea fotificației era de 2,25 m. Construcția fortificației se apreciază că s-ar fi realizat prin anii 1528, cu
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
era de 4,64 m fiind una dintre cele mai robuste fortificații din perioada târzie a evului mediu. Înainte de a fi distrusă prin bombardamet zidurile aveau o grosime de 8,75 m, înălțimea fotificației era de 2,25 m. Construcția fortificației se apreciază că s-ar fi realizat prin anii 1528, cu scopul de a înlocui turnul de nord în sistemul de apărare al orașului Münster. În timpul domniei Täufer (1534-1530) a fost folosit zwingerul ca punct strategic de apărare împotriva principelui-episcop
Zwinger (Münster) () [Corola-website/Science/310348_a_311677]
-
să obțină condiții de pace atât de favorabile în urma cuceririi unei poziții bizantine strategice din Crimeea, cetatea Chersones. Pentru a-și apăra statul de Pecenegi și alte triburi nomade care îi amenințau hotarele sudice, Iaroslav a construit o serie de fortificații, la Yuriev, Boguslav, Kanev, Korsun, și Pereiaslav. În 1036 a repurtat o victorie decisivă împotriva pecenegilor care după aceea nu au mai reprezentat niciodată niciodată un pericol pentru Kiev. În amintirea acestei victorii a ctitorit Catedrala Sfânta Sofia în 1037
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
și Empeda, care fuseseră de mai multe ori distruse. Spațiul dintre cele două brațe ale râului Leine a fost fortificat cu un zid dublu, care a rezistat mai multor asedii, adăpostind de-a lungul secolelor trei familii de nobili. Zidul fortificației s-a păstrat numai pe alocuri, o fostă cetate episcopală menită să întărească flancul sud-estic nu s-a mai menținut până în ziua de astăzi. Incendii repetate de-a lungul secolelor au avut consecințe catastrofale asupra arhitecturii și imaginii orașului. În
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
urmeze cursurile Școlii Politehnice din Paris, și, în continuare, pe acelea ale Școlii de Aplicație de la Fontainbleau. Revenit în țară, în 1882 este numit în echipa coordonată de generalul belgian Alexis Brialmont, care avea menirea de a proiecta sistemul de fortificații permanente ale României. În 1904, pe când era comandant al Brigăzii 3 Infanterie a fost numit în funcția de Secretar General al Ministerului de Război, pe timpul ministeriatului generalului Gheorghe, în guvernul conservator condus de George Gr. Cantacuzino, funcție pe care o
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
omorâți sau au trebuit să fugă din stat, a avut un efect devastator asupra economiei statului. Pe mări, Imperiul era amenințat de Turcia atât în Oceanul Indian, cât și în Africa de Nord, astfel încât Portugalia a cheltuit mai mult pentru defensiva ei și fortificații. Între timp, în Oceanul Atlantic, unde navele portugheze trebuiau oricum să facă față atacurilor corsarilor, stabilirea inițială a unor coloniști francezi în Brazilia a creat un nou „front”. Francezii au făcut alianțe cu sudamericanii nativi împotriva portughezilor, și s-au folosit
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
1944 cu atacuri de tatonare a liniilor germane. Ofensiva principală a fost declanșată în dimineața zilei următoare odată cu începerea unui bombardament de artilerie de o amploare fără precedent. În numai câteva ore, în unele sectoare ale frontului german, lucrările de fortificație fusesere literalmente șterse de pe suprafața pământului. Flancul de nord german era apărat de Armata a 3-a Panzer. Pozițiile tachiștilor ocupau o linie care se întindea prin terenuri mlăștinoase în nord, în continuare în jurul orașului Vitebsk, spre o zonă de la
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
vizate de atacul Frontului al III-lea Belarus. Străpungerea din acest sector a liniilor Corpului al 27-lea german ar fi format aripa nordică a învăluirii care urma să distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări ample de fortificație, atacul sovietic era sprijinit de unități de geniști dotați cu arme grele. Armata a 11-a de Gardă sovietică a atacat pe 23 iunie pe direcția orașului Orșa, dar a înaintat foarte puțin în faza inițială a atacului. A doua
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde au fost închiși Prinții din Turn. Sub dinastia Tudor, Turnul a fost utilizat mai puțin ca reședință regală și, în ciuda unor încercări de a-l reîntări și de a repara castelul, fortificațiile sale au rămas în urma evoluțiilor tehnice ale artileriei. Perioada de apogeu a utilizării castelului ca închisoare a fost în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când numeroase personalități căzute în dizgrație, cum ar fi Elisabeta I înainte de a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
săi au construit și mai multe. Noua elită conducătoare a efectuat ceea ce a fost descris ca „cel mai extins și concentrat program de construcție de castele din întreaga istorie a Europei feudale”. Ele erau clădiri cu scopuri multiple, servind drept fortificații (utilizate ca baze de operațiuni în teritoriu inamic), centre de administrație, și locuințe. William a trimis un contingent înainte pentru a pregăti orașul pentru intrarea sa, pentru a-i sărbători victoria și pentru a construi un castel; după cum scrie biograful
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
teritoriu inamic), centre de administrație, și locuințe. William a trimis un contingent înainte pentru a pregăti orașul pentru intrarea sa, pentru a-i sărbători victoria și pentru a construi un castel; după cum scrie biograful lui William, William din Poitiers, „anumite fortificații au fost terminate în oraș în ciuda frământărilor uriașei și brutalei sale populații. Căci el [William] a înțeles că era de cea mai mare importanță să-i minuneze pe londonezi”. La acea vreme, Londra era cel mai mare oraș din Anglia
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Edward Confesorul îl însemnase drept centru al guvernării și, cu un prosper port, era important pentru normanzi în stabilirea controlului asupra teritoriului. Celelalte două castele din Londra - Castelul lui Baynard și Castelul lui Montfichet - au fost înființate în aceeași perioadă. Fortificația ce avea să fie mai târziu denumită „Turnul Londrei” a fost construită pe colțul sud-estic al zidurilor romane ale orașului, folosindu-le drept fortificații prefabricate, Tamisa protejând suplimentar către sud. În această primă fază, castelul ar fi fost înconjurat de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
castele din Londra - Castelul lui Baynard și Castelul lui Montfichet - au fost înființate în aceeași perioadă. Fortificația ce avea să fie mai târziu denumită „Turnul Londrei” a fost construită pe colțul sud-estic al zidurilor romane ale orașului, folosindu-le drept fortificații prefabricate, Tamisa protejând suplimentar către sud. În această primă fază, castelul ar fi fost înconjurat de un șanț și apărat de o palisadă de lemn, și probabil că avea camere amenajate pentru William. Majoritatea castelelor normande timpurii erau construite din
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
fratele mai tânăr al lui Richard, prințul Ioan, care a sosit în Anglia în lipsa lui Richard pentru a încerca să preia puterea. Cum Turnul era principala cetate a lui Longchamp, acesta a întărit-o cât a putut de mult. Noile fortificații au fost puse la încercare pentru prima oară în octombrie 1191, când Turnul a fost asediat pentru prima dată în istoria sa. Longchamp a capitulat în fața lui Ioan după doar trei zile, hotărând că are mai multe de câștigat din
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
la forma de astăzi. Henric a pierdut legătura cu baronii săi, și o lipsă reciprocă de înțelegere a dus la frământări și la resentimente față de domnia sa. Ca urmare, el a fost dornic să se asigure că Turnul Londrei este o fortificație puternică; în același timp, Henric era un estet și dorea să aibă în castel o locuință comodă. Între 1216 și 1227, s-au cheltuit aproape 10.000 de lire pe Turnul Londrei. Mare parte din lucrări s-au concentrat pe
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
iar pe laturile de nord, vest și est, unde zidul nu era apărat de râu, s-a săpat un șanț defensiv. Extinderea către est a dus castelul dincolo de limitele vechii așezări romane, marcate de zidul ce a fost incorporat în fortificațiile castelului. Turnul fusese de multă vreme un simbol al oprimării, disprețuit de londonezi, iar programul de construcții al lui Henric a fost unul nepopular. Astfel încât, atunci când corpul de gardă s-a dărâmat în 1240, localnicii au sărbătorit. Extinderea a produs
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
nouă curte. În fața noii curtine a fost amenajat un nou șanț cu apă. Partea vestică a curtinei lui Henric al III-lea a fost reconstruită, Turnul Beauchamp luând locul vechiului corp de gardă. S-a construit o nouă intrare, cu fortificații elaborate, cuprinzând două corpuri de gardă și o barbacană. Într-un efort de a face castelul autonom, Edward I a adăugat și două mori de apă. Șase sute de evrei au fost întemnițați în Turnul Londrei în 1278 sub acuzația de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
palat regal în care să trăiască un rege și o regină”. Garda personală a regelui era formată din cel puțin de la 1509. În timpul domniei lui Henric al VIII-lea, s-a evaluat că Turnul are nevoie de lucrări considerabile la fortificații. În 1532 Thomas Cromwell a cheltuit 3593 de lire pe reparații și a importat pentru acestea aproape 3000 de tone de piatră de Caen. Chiar și așa, nu a fost suficient pentru a aduce castelul la standardul fortificațiilor militare contemporane
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
considerabile la fortificații. În 1532 Thomas Cromwell a cheltuit 3593 de lire pe reparații și a importat pentru acestea aproape 3000 de tone de piatră de Caen. Chiar și așa, nu a fost suficient pentru a aduce castelul la standardul fortificațiilor militare contemporane, proiectate să reziste la atacuri puternice de artilerie. Deși fortificațiile au fost reparate, clădirile palatului au rămas neglijate după moartea lui Henric. Starea lor era atât de proastă încât erau practic de nelocuit. Din 1547, Turnul Londrei a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pe reparații și a importat pentru acestea aproape 3000 de tone de piatră de Caen. Chiar și așa, nu a fost suficient pentru a aduce castelul la standardul fortificațiilor militare contemporane, proiectate să reziste la atacuri puternice de artilerie. Deși fortificațiile au fost reparate, clădirile palatului au rămas neglijate după moartea lui Henric. Starea lor era atât de proastă încât erau practic de nelocuit. Din 1547, Turnul Londrei a fost utilizat ca reședință regală doar când simbolismul său politic și istoric
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
sub auspiciile Oficiului de Logistică. Puțin mai mult de 4000 de lire s-au cheltuit în 1663 pe construcția unui nou depozit, astăzi denumit Armureria Nouă, în curtea interioară. În secolul al XVII-lea au existat planuri de lărgire a fortificațiilor Turnului în stilul "trace italienne", dar nu s-a acționat niciodată în această direcție. Deși dotările garnizoanei au fost ameliorate prin adăugarea primelor cazărmi special construite pentru soldați („Cazarma Irlandeză”) în 1670, spațiile de locuit erau încă într-o stare
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
se deterioraseră. Numărul de tunuri de la Turn a fost redus de la 118 la 45, și un comentator contemporan consemna că „nu ar ține [castelul] douăzeci și patru de ore contra unei armate pregătite de asediu”. În cea mai mare parte, lucrările de la fortificații din secolul al XVIII-lea au fost spasmodice și făcute pe bucăți, deși în 1774 s-a adăugat o nouă poartă pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
s-a adăugat o nouă poartă pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-a lungul secolelor, în ciuda tentativelor de a-l curăța. El era încă parte integrantă a fortificațiilor castelului, astfel că în 1830 conetabilul Turnului, ducele de Wellington, a ordonat o operațiune amplă de curățare a circa un metru de depuneri. Aceasta nu a prevenit însă izbucnirea în 1841 a unei epidemii în garnizoană din cauza proastei aprovizionări cu
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]