1,984 matches
-
surprins de boarea acidă a răspunsului. „Uite, am aici un text, o să apară în curând, în Steaua, da’ vi-l dau să-l citiți în samizdat, că-mi păreți simpatic.” Am luat textul (îl citisem mai demult, într-o traducere franțuzească), l-am pus jos pe masa lungă din cancelarie și m-am așezat pe scaun, chiar în fața lui. „Dom’le, am și eu o variantă despre Iuda, eretică, da’ plauzibilă.” I-au sclipit ochii, copilărește. „S-auzim, s-auzim. Euu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Căsătoria este oficiată de o americancă de origine italiană. Mergem apoi cu mașini germane și japoneze la un restaurant chinezesc la care serveau mexicani și portoricani. Mâncăm chinezării din cărnuri locale, pline de steroizi, bem vin de California și șampanie franțuzească, picolii se înclină în stil japonez și ieșim afară să ne luăm rămas-bun cântând „Mulți ani trăiască!” în cel mai neaoș stil mioritic, după ce Nick românul evreu american anticomunist epuizase înăuntrul cârciumii, în surdină, ușurel și discret: Leliță cârciumăreasă, Iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vizită foarte generoasă. Dacă slujbele ar fi după-masa, sigur aș merge la biserică. Așa, citesc bezmetic, dezordonat și nu comunic, iar pocita asta de casă mă calcă pe nervi. O sfârșesc la Kroger, cumpărând ceva bun de mâncare: azi, brânză franțuzească și croissant. Poate și fiindcă în astfel de zile mi se face dor până și de Europa, cu francezii ei cu tot. 15 octombrie Zi însemnată pentru departamentul din care fac temporar parte: vizita bătrânului Robert Dahl: 87 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dylan, care nu au venit. Apoi a trebuit să hotărăsc ce mâncăm, ce bem, fiind așa de mixați în puteri. Până la urmă am avut și Falafel, și salate, somon, humus, curcan, cașcaval, plăcinte cu spanac, avocado, guacamole, struguri cu brânzeturi franțuzești, baclava, cozonac, vinuri, sucuri naturale, bere. Adică, de toate și frumos, fără frustrații în afară de împrumuturi de tacâmuri de la eterna și solidara Adriana, căreia îi datorez patul în care dorm, vasele din care mănânc, televizorul mititel și, mai presus de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
drumul la televizor. O cutie de cusut. Ce altceva mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi trebuie. E o scenă spre final. Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune că mi-au pregătit nu știu ce fel de reuniune. Îl și văd pe Ketterman stând în picioare pe peluză, cu ochelarii de metal strălucind în lumina soarelui. Sau pe Arnold. Sau pe mama. — Uite-o ! Nathaniel mă conduce prin ușile franțuzești larg deschise, apoi pe treptele ce dau în grădină. Simt soarele pe față și aud un fel de fluturat și... muzică ? Gata ! Poți să deschizi ochii ! Nu pot să deschid ochii. Orice-ar fi, nu vreau să știu. — E OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apoi se uită din nou la fotografie. Văd cum chipul îi e străbătut de un licăr de îndoială. Adevărul e că arăt destul de diferit de modul în care arătam odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent franțuzesc, spune. Aici are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu ochii în podea. Rog frumos pleaca acuma. Sau chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de fapt... — Rebecca - vocea lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos! Da. Sigur. Mă uit șovăitoare la plataou. Sau mai bine să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
noștri diplomatici, plătiți din banii noștri, ignoră această dramă pe cale să se producă. Dar asta e ceva déjà vu. Triplu Ve e mândru de el: într-o singură transmisie în direct, din Franța, a reușit să și plaseze tot vocabularul franțuzesc. De grupul muncitorilor se apropie un funcționar de la primărie. Privește mirat cubulețul de ciment și-i întreabă: Asta e tot ce-a ieșit? — S-a scumpit cimentul, îi explică Martin 1. Ce o să faceți cu statuia? — N-ai tu treabă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceai de care detectivul nu se atinsese și se retrase. La ora 11 noaptea, profesorul Vancea ieși din cameră, cu geanta pe umăr. — O să luăm un taxi, doamnă. S-a făcut târziu. Vă conduc acasă. Doamna Venera citea o carte franțuzească. O copertă veche, groasă, cu titlul în litere curbe, greu de descifrat. Profesoară de franceză... de matematică, cine știe. Nu ridicase privirea de pe carte decât târziu. Îl privea fix în ochi. Apoi, își mută privirea bănuitoare spre geanta de pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să puneți În scenă Înainte de sfârșitul lumii? Bogdan Ulmu: Revizorul de Gogol; Rața sălbatecă a lui Ibsen; Ivanov de Cehov; Antigona de Sofocle; lista-i lungă... Revista ComunIQue: Ce bucătărie preferați și de ce? Bogdan Ulmu: Cea chinezească; și pe cea franțuzească. Pentru rafinament și fantezie. Și gusturi impecabile. Revista ComunIQue: Țara În care mergeți ca și cum n-ați fost niciodată... Bogdan Ulmu: Franța. Care mi-a creat dependență. O ador! Revista ComunIQue: Femeia este un mister, sau doar acea parte a misterului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mănoasă? Îi făcu semn femeii să-l lase în pace. N-avea chef de discuții. Îi părea rău că nu-l găsise pe păritele Ioachim. S-ar fi sfătuit despre ăia cu el. Era specialist în problemă. Citise niște cărți franțuzești despre ăia și învățase să-i recunoască din te miri ce semne. Femeia continua să turuie, încântată. - Are lucrare mare acolo părintele Ioachim. N-ați văzut-o. Treceți să vă uitați. Minune. E chiar peste drum de casili lu’ dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
riscant să comand rubarbă în extrasezon, însă îmi place la nebunie. —Prezentarea e deosebită, adaug eu, uitându-mă la plăcinta din farfuria lui, însiropată și garnisită cu zahăr pudră. E un petit pot1, remarc eu pronunțând ultimele cuvinte cu accent franțuzesc pretențios. —Petit pot de rubarbă? râde Jake uitându-se la mine cu subînțeles. —De mare clasă, exclam și-i zâmbesc la rândul meu. Eu am dat dovadă de frivolitate, însă rezultatul e că, în momentul de față, formăm un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este parte dintr-un lanț de restaurante, a reușit să evite renumele prost de care se „bucură“ acestea. Ne ducem la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poți să-ți alegi mâncarea la fața locului; e fain, fiindcă te simți ca la un fast-food; la sfârșit, numeri câte farfurii ai luat de pe banda rulantă și faci socoteala câți bani ai cheltuit. Apoi am fost la un film franțuzesc subtitrat, despre o relație mai ciudată dintre un bărbat și o femeie. Se întâlnesc în urma unui anunț dat de ea într-o revistă matrimonială, în care scrie că vrea să cunoască un tip cu care să aibă o relație liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întâlnesc în urma unui anunț dat de ea într-o revistă matrimonială, în care scrie că vrea să cunoască un tip cu care să aibă o relație liberă, fără obligații. Treptat, se îndrăgostesc unul de altul, dar pentru că e un film franțuzesc, adică plin de bun simț psihologic, și nu un film american siropos, își dau seama că, fiind așa cum sunt, nu pot transforma aventura lor pasageră în ceva serios. Amândoi văd în despărțire cea mai bună soluție. E un film frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru te poate lecui pe viață. Peste tot dau numai de cupluri. Mă duc înapoi în hol și mă strecor afară printr-una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă pe cerul negru. Îmi dau seama cât este de poluat aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în final sună cam așa: Somerset e splendid. O noapte perfectă. Mi-e dor de tine. În momentul în care îl expediez văd două siluete ieșind printr-o fereastră franțuzească. E destul de întuneric, dar, după părul lui blond și după rochia ei roșie și strâmtă, îmi dau seama că sunt Finn și Vanessa. Vorbesc încet și foarte animat. Ea dă să-l ia de braț. El se ferește puțin, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e un tăntălău! —Baby dragă, se impacientează Mopsy, ce s-a întâmplat? Petrecere în piscină! mugește Baby. Toată lumea în piscină! Cu Baby în frunte, cireada de petrecăreți se năpustește prin ferestrele franțuzești. Baby este urmată îndeaproape de Vijay și de Stewart, de doi dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost răpit. Ea e implicată. Este unul dintre răpitori. — Este furat? întrebă Stan. — Nu furat, interveni Gerard. Răpit. — Ce accent e ăsta? întrebă Stan, zâmbindu-i lui Jenny. Ea se întoarse într-o parte, ca să-i arate sânii din profil. — Franțuzesc. — Parcă ar fi britanic. — Vine din Franța, din câte știu eu. — Ooo la la, spuse Gerard. Nu vrei să mă asculți? — Se consideră o persoană, zise Jenny. — Sunt o persoană, prostănacă mică, spuse Gerard. Și dacă vrei să-l călărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Papagalul se uita pe fereastră, la orașul pe lângă care treceau. — Ei bine, ei sunt salvați de binecuvântările civilizației, spuse el, cu vorbirea tărăgănată a unui cowboy. Și începu să scoată sunetele unui banjo. Mai târziu, papagalul începu să cânte melodii franțuzești... sau poate erau arăbești, Stan nu era sigur. Oricum, într-o limbă străină. Se părea că fusese dus la un concert live, sau cel puțin ascultase unul înregistrat, pentru că imita sunetele mulțimii, acordarea instrumentelor și urale, când apăreau interpreții, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună, Jean-Paul, spun cu un zâmbet prietenesc. Îmi pare bine să te cunosc, Emma, spune Jean-Paul, cu accent franțuzesc. Doamne, ce sexi e accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună, Jean-Paul, spun cu un zâmbet prietenesc. Îmi pare bine să te cunosc, Emma, spune Jean-Paul, cu accent franțuzesc. Doamne, ce sexi e accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]