8,186 matches
-
faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acțiuni și atitudini cotidiene ("face figuri", "are faze", "îi arde talente", "bagă texte..." etc.). O modificare semantică notabilă a apărut în ultima vreme și la substantivul impresie, împrumut din franceză (impression) atestat în română la jumătatea secolului al XIX-lea (la Ghica, Negruzzi ș.a.) și termen internațional, echivalentele sale din alte limbi de mare circulație (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa latină comună - impressio ("întipărire
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
încheiat (2000), Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), Destin cu Popești (2001), Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț (2003) sunt numai o parte din numeroasele volume purtându-i semnătura. Abundența aceasta editorială explicându-se atât prin translarea lingvistică (cărți scrise în franceză și traduse apoi în românește), cât și prin prolificitatea unui autor disputat între construcția romanescă, amplă, formula radical-onirică a prozei scurte și cea pletorică, intens personalizată, a publicisticii curente. Se poate spune că, dacă România se străduiește încă, la cincisprezece
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
peisajul teatral francez ca o prezență singulară (și, de-acum, indispensabilă, aș îndrăzni să afirm), nu doar prin calitățile sale de strălucit teoretician și eseist, prin originalitatea, profunzimea și stilul inconfundabil al scrierilor sale - într-o cultură cum e aceea franceză, care are, cum bine știm, vocația și pasiunea eseului, a spectacolului de idei -, ci și ca animator al vieții teatrale franceze și internaționale, ca factor coagulant al unor acțiuni și proiecte editoriale, dar nu numai, menite nu doar să păstreze
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
en que vivo (1971), Elegías muertas de hambre (1975), Ojos que no ven (1977), Hacia la libertad și Antología poetică - A la mar fui por naranjas (1979). Figurează în mai multe antologii poetice, iar unele poeme îi sunt traduse în franceză și flamandă. Evoluția poetică a lui Pedro García Cabrera se înscrie în limba spaniolă cu acel profil precis pe care avangardiștii din Canare îl aduceau în anii 1920-30: viziunea unei arte trans-geografice, universale, descoperită din perspectiva specifică regiunii atlantice. Dintre
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
ingineriei de suflete, recuperarea fără pietate, deși cu poezie (a tinereții, a amăgirilor...), a anilor trăiți în România de prin '50 încolo, pe care o face Oana Orlea (adică Marioana Cantacuzino) în cel mai recent roman al ei, scris în franceză, Alexandra iubirilor, de curînd publicat la Compania, în traducerea Elenei-Brândușa Steiciuc . O ,alergare" cu trenul (și, deopotrivă, o alergare de cai...), către vreo destinație mai mult decît vagă, pe locul de la geam, desfătînd-o cu priveliștea șargului gonind, îi dă Alexandrei
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
este incontestabilă), cuvîntul patetic e folosit, în ultima vreme, cu un sens special, calchiat din engleza colocvială: "ridicol, penibil, demn de milă și dispreț". O asemenea semnificație nu exista cîtuși de puțin în utilizarea tradițională a adjectivului patetic, preluat din franceză (probabil și sub influența echivalentului german) pe la începutul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvântului, după Dicționarul limbii române, este la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
adjectivului patetic, preluat din franceză (probabil și sub influența echivalentului german) pe la începutul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvântului, după Dicționarul limbii române, este la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
epeneag constituie un foarte bun subiect pentru mediul universitar: filologie, sociologie, studii culturale sau politologie. Cu autorul alături (cel mai bine), dar și fără prezența scriitorului, se pot demonstra interferențe culturale, trecerea unui text dintr-o limbă (româna) într-alta (franceza), condițiile de afirmare în exil, situația politică a scriitorului român în comunism, disponibilitatea creatoare înspre onirism, textualism sau hiper-realism, experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
clădește pe autoderiziunea unei mentalități mioritice: pe nunta fals cosmică din Maramureș, buricul Europei. Ion al Glanetașului a devenit Ion al Planetașului, într-o ?adunătură pestriță de escroci, bișnițari, prostituate, mafioți?, ca în Hotel Europa. Margareta Gyurcsik, de la Catedra de Franceză a Literelor timișorene, a focalizat atenția asupra metecului din romanul Pont des Arts, unde protagoniștii constată la un moment dat că vorbesc în franceză despre limba română, ceea ce ar putea fi o cale de universalizare. Subtextul românesc e permanent în
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
adunătură pestriță de escroci, bișnițari, prostituate, mafioți?, ca în Hotel Europa. Margareta Gyurcsik, de la Catedra de Franceză a Literelor timișorene, a focalizat atenția asupra metecului din romanul Pont des Arts, unde protagoniștii constată la un moment dat că vorbesc în franceză despre limba română, ceea ce ar putea fi o cale de universalizare. Subtextul românesc e permanent în biografia și literatura lui Dumitru }epeneag. Sub parizianul Pont des Arts curge Dunărea ? după cum a demonstrat convingător exegeta timișoreană, iar romanul Pont des Arts
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
apărut inițial în Franța în 1985, Le mot sablier, este simptomul unei crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de ieșire din această criză. Câțiva ani, din 1978 până în 1984, prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
crize acute a bilingvismului și totodată documentul tentativei de ieșire din această criză. Câțiva ani, din 1978 până în 1984, prozatorul nu mai scrisese nici în română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
română, nici în franceză, se refugiase în șah și apoi decide să scrie numai în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți anii aceștia de așteptare în
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
nu poți avea decât un succes regional cel mult, un succes pe țară. Așa cum a irumpt acum, să spunem, Cărtărescu, dar succesul lui este local, ca un soare palid care străbate printre nori... Cărțile mari se exprimă în limba engleză, franceza, germană sau spaniolă și uneori în italiană. Rareori într-o limbă că poloneză sau...am omis rusă, în care au strălucit scriitori că Soljenițân sau Pasternak. D.C.: Vă provoc cu altă întrebare. Ați scris „Excursii studențești în Europa” și veți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul lui Zinelli care a știut să ne insufle dragostea și pasiunea pentru această limbă muzicală. Păcat că nu am avut același noroc și la franceză, pentru că în afară de mici excepții, nu cred că mulți dintre noi știu poezii întregi pe din afară, în afară de câteva fragmente din Lamartin sau Victor Hugo. Și nu numai că profesori erau buni amândoi, dar timp de decenii cuplul Beba-Zinelli au fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că stă exact în celula prin care trecuse și el, sugerând cu umor că nu vrea să-i repete destinul: "N-am nici o poftă de martiraj și nici de mărire" (p. 245). Anei Pauker îi amintește într-o scrisoare în franceză de prăjiturile pe care i le-a dus la Văcărești (p. 246). Lui Avram Bunaciu îi declară categoric: "Tu știi că eu nu vreau să fac nici un fel de politică" (p. 248). Mesajele nu ajung la destinație și nici dacă
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication, dédier); pentru cuvîntul dedicație, apare ca sursă suplimentară și italiana (dedicazione). Evident, în momentul intrării în română a cuvintelor de mai sus, engleza nu a jucat nici un rol în adaptarea lor semantică. În prezent, multe din
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
e că dublează perspectiva etimologului prin cea a romanistului: în aproape toate cazurile cuvîntul românesc este pus într-un context comparativ larg, descriindu-se situații similare din alte limbi și dialecte romanice, ca și din limbile balcanice. Nuanțările sînt esențiale: franceza nu este numai cea din Franța, ci și cea din Belgia (de aceea unele cuvinte - ca etimoanele pentru savonieră sau galoși - nu apar în dicționarele franțuzești curente) și Elveția; germana este și cea austriacă, și mai ales dialectul șvăbesc (sursă
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
maternă în cea străină e în primul rînd o tendință normală și o sursă tipică de greșeli în procesul învățării unei limbi: furculision și fripturision ale lui Guliță, sau tambour d'instruction al Chiriței au fixat definitiv paradigma comică a francezei reinventate de români. De altfel, teatrul lui Alecsandri utiliza un procedeu frecvent în revistele umoristice de altădată, care atribuiau personajelor ironizate limbaje macaronice. Fenomenul se întîlnește și în folclorul urban, mai ales în limbajul elevilor și studenților: multă vreme un
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
consta în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă (nu rareori din registrul vulgar, cu transgresarea unor tabu-uri). În funcție de ponderea în sistemul de învățămînt, ținta preferată a parodiei au fost latina, franceza, germana etc. În articolul său, Graur evoca și cazul cuvîntului mitocan, pronunțat în glumă în manieră franțuzească: mitocain. Rezistența formei e confirmată de atestări mai recente, în presă - ,Le mitocain roumain" (titlu în Academia Cațavencu, 36, 1992) sau din Internet
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
place când bărbații sunt mitocain" (forum.softpedia.com); desigur, date fiind anglofilia și anglomania actuale, apare și hibridul anglo-francez: ,tot avea dreptate Ťthe mitocainť" (romania.emiweb.org). Oricum, trebuie spus că termenul mitocan chiar a intrat, într-un fel, în franceză: prin Raymond Queneau, care a folosit, cu totul accidental dar cu clară intenție stilistică, cîțiva termeni depreciativi românești. În romanul Mon ami Pierrot apar, la un moment dat, în mulțimea de gură-cască, ,mitocans et mocofans", cărora li se adaugă, pe
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
integrează destul de bine, sonor și grafic, contextului - doar că nu are nimic francez, fiind de origine nord slavă (împrumut din ucraineană sau rusă). Formula se întîlnește în presă și pe Internet, în combinațiile plurilingve la modă, care întrețes româna cu franceza și engleza: ,așa cum e viața ŤUp and downť, sau mai exact ŤToujours parchiveť" (Opinia studențească, 12, 1992); ,copil afectat? maybe... c'est la vie... toujours parchive... know..." (new.blog.ro). Mai greu de redat în scris, dar mizînd în pronunție
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
e viața ŤUp and downť, sau mai exact ŤToujours parchiveť" (Opinia studențească, 12, 1992); ,copil afectat? maybe... c'est la vie... toujours parchive... know..." (new.blog.ro). Mai greu de redat în scris, dar mizînd în pronunție pe vocalismul specific francezei, e proverbul ,cine poate oase roade, cine nu nici carne moale": qui peut os reu etc. Exemplele de mai sus sînt reflexe ale modei franceze, dominante în trecut; tocmai de aceea rezistența lor actuală e semnificativă. În ceea ce privește engleza, fenomenele - foarte
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
Iulia Badea-Guérité, Lili Braniște sau Alexandre Fillon au auzit: Panait Istrati, Gherasim Luca, M. Sebastian și, firește, Eliade, Cioran și Ionesco. între numele furnizate de Lire, este și al lui Norman Manea mult mai bine știut în SUA, tradus în franceză doar cu nuvelele din Le thé de Proust și Le Bonheur obligatoire, si asta la începutul anilor ^90. Recenziile la cărțile traduse ale invitaților sînt onorabile. Fără falsă politețe, colaboratorii revistei Lire le prezintă atractiv și destul de exact, la un
Spécial Roumanie by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11022_a_12347]