1,909 matches
-
de pereții conductelor aeriene (rezistența la flux) Ambele depind de fluxul aerului. Rezistența inerțială este dependentă de accelerația fluxului având valori neglijabile la frecvențe respiratorii de sub 100/min. Rezistența la flux. Trecerea aerului prin căile aeriene întâmpină o rezistență de frecare datorită interacțiunii moleculelor de gaz și datorită frecării aerului de pereții conductelor. Rezistența la flux reprezintă cea mai mare parte a rezistenței vâscoase și depinde în condiții de repaus de volumul pulmonar, dispoziția căilor aeriene, fazele respirației, regimul de curgere
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
depind de fluxul aerului. Rezistența inerțială este dependentă de accelerația fluxului având valori neglijabile la frecvențe respiratorii de sub 100/min. Rezistența la flux. Trecerea aerului prin căile aeriene întâmpină o rezistență de frecare datorită interacțiunii moleculelor de gaz și datorită frecării aerului de pereții conductelor. Rezistența la flux reprezintă cea mai mare parte a rezistenței vâscoase și depinde în condiții de repaus de volumul pulmonar, dispoziția căilor aeriene, fazele respirației, regimul de curgere al aerului (laminar sau turbulent) și calibrul bronșic
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
de situat și de datat cu precizie friant a angajat în cele din urmă întreaga sa divizie și a reușit să se mențină pe platou astăzi există patru variante ale limbii scrise două dintre ele fiind folosite la nivelul oficial frecarea unui corp situat în gaz care este variabilă datorită influenței presiunii asupra densității gazului calculatoare și accesorii de clasa business georgienii au fost uimiți de instrumentele muzicale și au venit de pretutindeni să le audă cântând mulți dintre cei care
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Joule, și, în special, a lui Rudolf Clausius, într-atât încât acuratețea sa generală era dincolo de orice îndoială; Ea a trecut însă printr-un enorm progres datorită lui Maxwell, care în acest domeniu a apărut ca un experimentator (pe legile frecării gazelor), dar și ca matematician. Între 1859 și 1866, el a dezvoltat teoria distribuțiilor vitezei în particulele de gaz, operă mai târziu generalizată de către Ludwig Boltzmann. Formula, numită , dă proporția moleculelor de gaz care se deplasează la o anumită viteză
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
67/548/EWG ale UE un element important în măsurile de protecția muncii pe plan european. FRAZELE DE RISC OFICIALE NATURA RISCURILOR SPECIALE ATRIBUITE SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE R1 - Exploziv în stare uscată. R2 - Risc de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere. R3 - Risc mare de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere. R4 - Formează compuși metalici explozivi foarte sensibili. R5 - Pericol de explozie sub acțiunea căldurii. R6 - Pericol de explozie în contact
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
plan european. FRAZELE DE RISC OFICIALE NATURA RISCURILOR SPECIALE ATRIBUITE SUBSTANȚELOR ȘI PREPARATELOR CHIMICE PERICULOASE R1 - Exploziv în stare uscată. R2 - Risc de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere. R3 - Risc mare de explozie la șoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere. R4 - Formează compuși metalici explozivi foarte sensibili. R5 - Pericol de explozie sub acțiunea căldurii. R6 - Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul. R7 - Poate provoca incendiu. R8 - Pericol de incendiu în
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
proporțional cu raportul vitezelor. Un moment mai mare implica o viteză mică și viceversa. Faptul că raportul momentului este invers proporțional față de raportul vitezelor se poate deduce și din legea conservării energiei. Trebuie menționat faptul că s-a neglijat efectul frecării în rapotul momentului. Raportul vitezelor este dat cu adevărat de rapotul numărului de dinți sau de raportul razelor, dar frecarea face că raportul momentelor să fie mai mic decât inversul rapotului vitezelor. Altă mențiune care trebuie făcută este despre termenul
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
proporțional față de raportul vitezelor se poate deduce și din legea conservării energiei. Trebuie menționat faptul că s-a neglijat efectul frecării în rapotul momentului. Raportul vitezelor este dat cu adevărat de rapotul numărului de dinți sau de raportul razelor, dar frecarea face că raportul momentelor să fie mai mic decât inversul rapotului vitezelor. Altă mențiune care trebuie făcută este despre termenul de raza a roții dințate. Cum roata dințată nu poate fi substituită geometric la un cerc, roata dințată nu are
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
alt factor care schimbă direcția și eventual temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munți, văi sau canioane. Föehnul, de exemplu, este un vânt rece din Munții Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare și coborâre) se încălzește prin fenomenul de frecare a maselor de aer de munte.
Vânt () [Corola-website/Science/306681_a_308010]
-
de către Joseph-Louis Lagrange în dezvoltarea mecanicii analitice, se poate formula astfel: „"cantitatea de mișcare a unui sistem izolat de puncte materiale se conservă"”. Fie "P" un sistem finit de puncte materiale, supus unor forțe externe, dar neglijându-se forțele de frecare. Se definește ca "deplasare virtuală" formula 8 a sistemului, o deplasare instantanee și infinitesimală a punctelor din sistemul "P" sub acțiunea forțelor externe. Principiul lui D'Alembert afirmă că ansamblul forțelor externe aplicate sistemului conservă energia sistemului, rezultând numai deplasări virtuale
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
ii sunt materiale dure, aglomerate sau pulverulente, naturale (în acest caz au origine minerală ) sau sintetice, cu ajutorul căruia se pot desprinde, prin frecare, așchii mici dintr-un alt material. Se întrebuințează la prelucrarea suprafeței pieselor de metal, de sticlă etc., a pietrelor prețioase, a mineralelor și a altor materiale. Poate fi folosit sub formă de pulbere uscată sau amestecată cu ulei (ex. praf
Abraziv () [Corola-website/Science/302321_a_303650]
-
este poreclit "planeta pizza" deoarece este colorat ca atare. Io are peste 400 de vulcani activi, fiind din punct de vedere geologic cel mai activ obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
sa fizică. Datorită rezonanței LaPlace, Io își menține excentricitatea și oprește disiparea mareică din el să fie captată de orbita sa. Orbita rezonantă îl ajută să-și mențină distanța față de Jupiter, altfel acesta ar fi aruncată în exteriorul sistemului planetar. Frecarea produsă în interiorul satelitului datorită atracției mareice variabile creează o încălzire mareică, topind o cantitate semnificativă de manta și miez. Această căldură este eliberată sub forma activităților vulcanice. Savanții, obișnuiți cu Luna, Marte și Mercur, se așteptau să vadă numeroase cratere
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
de sunete, inclusiv răgete, cel mai frecvent emise noaptea și care, probabil, servesc la spațierea masculilor dominanți, și diverse gemete și țipete legate de întâlniri întâmplătoare sexuale sau antagonistice cu alți indivizi. Masculii marchează teritoriul și cu urină, precum și prin frecarea de arbori cu glandele sternale. Masculii din orice populație dată stabilită sunt în cea mai mare parte cu vârste peste cinci ani sau sub doi ani, iar grupul mai în vârstă cuprinzând masculi dominanți și un grup de masculi tineri
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
unelte din piatră pentru șlefuit, vârfuri de lance, dălți și tesle din rocă dură lustruite,în regiuni locuite de purtătorii altor culturi’’2, strecurători fragmentate și olane din lut ars, o râșniță așchiată din gresie pe care se măcina, prin frecare cu o altă piatră, grâul sau culoarea pentru ornamentare, un văscior și un idol de cult feminin din lut ars de o frumusețe rară, ori un cercel din os perforat (cultura Gumelnița 2500 - 2700 î.d.Hr.). Mai pot fi
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
oxigen și acid iodic. Când iodul este pus în contact cu o soluție de amoniac, se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI, fie NI. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau la frecare, fiind — din această cauză — o substanță foarte periculoasă. În combinație cu clorul, formează 2 compuși, ICl și ICl, nu foarte cunoscuți. Sunt lichide volatile de culoare brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
tijele de chihlimbar, puteau fi frecate de blana pisicii pentru a atrage obiecte ușoare, cum ar fi penele. Thales din Milet a făcut o serie de observații privind în jurul anului 600 î.e.n., din care el a ajuns să creadă că frecarea făcea chihlimbarul să fie magnetic, spre deosebire de minerale, cum ar fi magnetita, care nu avea nevoie de nicio frecare. Thales se înșela în credința că atracția ar fi datorată unui efect magnetic, dar mai târziu știința avea să demonstreze o legătură
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
Thales din Milet a făcut o serie de observații privind în jurul anului 600 î.e.n., din care el a ajuns să creadă că frecarea făcea chihlimbarul să fie magnetic, spre deosebire de minerale, cum ar fi magnetita, care nu avea nevoie de nicio frecare. Thales se înșela în credința că atracția ar fi datorată unui efect magnetic, dar mai târziu știința avea să demonstreze o legătură între magnetism și electricitate. Conform unei teorii controversate, parții ar fi avut cunoștințe de , după descoperirea în 1936
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
va rămâne puțin mai mult decât o curiozitate intelectuală timp de milenii, până în 1600, când omul de știință englez William Gilbert a făcut un studiu atent al electricității și magnetismului, făcând distincția între efectul magnetitei și electricitatea statică produsă prin frecarea chihlimbarului. El a inventat cuvântul "electricus" („de chihlimbar” sau „al chihlimbarului”, de la ἤλεκτρον, "elektron", cuvântul grecesc pentru „chihlimbar”) pentru a denumi proprietatea de a atrage obiecte mici, în urma frecării. Această asociere a dat naștere la cuvintele „electric” și „electricitate”, care
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
magnetismului, făcând distincția între efectul magnetitei și electricitatea statică produsă prin frecarea chihlimbarului. El a inventat cuvântul "electricus" („de chihlimbar” sau „al chihlimbarului”, de la ἤλεκτρον, "elektron", cuvântul grecesc pentru „chihlimbar”) pentru a denumi proprietatea de a atrage obiecte mici, în urma frecării. Această asociere a dat naștere la cuvintele „electric” și „electricitate”, care au apărut pentru prima dată într-o lucrare tipărită în "" de Thomas Browne din 1646. Alte lucrări au efectuat și Otto von Guericke, Robert Boyle, Stephen Gray și C.
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
forță una asupra celeilalte, efect care a fost cunoscut, dar nu și înțeles, în antichitate. O bilă ușoară suspendată de un fir poate fi încărcată electric prin atingerea cu o baghetă de sticlă care la rândul ei fusese electrizată prin frecare cu o cârpă. Dacă o minge similară este electrizată de aceeași baghetă de sticlă, se observă că o respinge pe prima: sarcina electrică acționează pentru a împinge cele două bile fiecare în sens opus celeilalte. La fel, și două bile
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
electrizată de aceeași baghetă de sticlă, se observă că o respinge pe prima: sarcina electrică acționează pentru a împinge cele două bile fiecare în sens opus celeilalte. La fel, și două bile electrizate cu o tijă de chihlimbar electrizată prin frecare se resping reciproc. Cu toate acestea, dacă o bilă este electrizată cu bagheta de sticlă, iar cealaltă cu tija de chihlimbar, se observă că cele două bile se atrag reciproc. Aceste fenomene au fost investigate în secolul al XVIII-lea
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
a devenit mai rară în ultima vreme. Electricitatea nu este o invenție umană, și poate fi observată în mai multe forme în natură, o manifestare evidentă a ei fiind fulgerul. Multe interacțiuni familiare, la nivel macroscopic, cum ar fi atingerea, frecarea sau legăturile chimice, sunt datorate interacțiunilor dintre câmpurile electrice la scară atomică. Se crede că rezultă dintr-un produs de curenții circulari din miezul planetei. Anumite cristale, cum ar fi cuarțul, sau chiar zahărul, generează o diferență de potențial între
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
diverse. Se menționează existența unei "muzici de cult", alături de "imnurile" cantate pentru împărat, ca și o bogată muzică a poporului. "Instrumentele muzicale" ale acelei perioade erau destul de variate că forma și sonoritate: "instrumente cu coarde", ce produceau sunete prin ciupire, frecare sau lovire: de percuție, cum erau gongurile de mari dimensiuni ale căror vibrații largi și grave erau menite să asigure atmosferă în oficierea cultului, iar mai apoi, în cadrul spectacolelor de teatru, instrumente de suflat, răspândite prin mai multe tipuri și
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
funcționare a "motorului electric cu magneți permanenți". În anul 1831 descoperă "inducția electromagnetică", reușind să realizeze "conversia electromecanică a energiei" și să enunțe Legea inducției electromagnetice. Faraday arată după o serie de experimentări că "electricitatea " se obține prin "inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică". A propus reprezentarea "câmpului magnetic" prin "linii de forță" (sau "linii de câmp") și arată că "acțiunile electrice și magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită". Combate astfel concepția "mecanicistă" conform căreia aceste
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]