1,825 matches
-
Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un centru de convergență al unei întregi zone rurale-ea nu putea exista fără un hinterland de sate cu locuitori, care prestau munca pentru fruntașii ei. Aceste complexe teritoriale (fortificații și așezări) erau reședințe ale căpeteniilor unor formațiuni politice, centre ale organizării teritoriale. O dată cu secolul al X-lea, aceste realități politice erau menționate în scrieri de epocă, cronici, în care se face referire și la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ele despre existența în spațiul românesc a unor structuri politice-teritoriale, din secolele X-XI. Astfel, scriitorul bizantin Kedrenos dă mărturie despre existența, în secolul al X-lea, în stânga (nordul) Dunării, pe teritoriul Munteniei și Olteniei, a unor fortificații-reședințe ale căpeteniilor (fruntașilor) formațiunilor politice, supuși împăratului bizantin. În secolele XI-XII, informațiile se înmulțesc, iar asemenea formațiuni politice vor fi existat și la est de Carpați, în Moldova și Basarabia. Cercetările arheologice ne oferă date despre fortificațiile-reședințele ale conducătorilor formațiunilor politice și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transformă în familie dinastică, de-unde (aici) tendința de drept ereditar, după principiul uzurpării-de pildă, Ahtum provenea din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei devin bogați și puternici, inspiră teamă și respect, iar darurile voluntare acordate anterior fruntașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din familia lui Glad ș. a. m. d. Funcțiile din obște și uniunea de obști, bazate pe alegere, până acum, devin funcții publice permanente, fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei devin bogați și puternici, inspiră teamă și respect, iar darurile voluntare acordate anterior fruntașilor se transformă, treptat, în dări și prestații sociale obligatorii. Oastea voievodului avea să devină instituția militară a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntașii aceștia alcătuiesc aparatul de ordine al voievodului, al structurii politice, cu atribuții cvasistatale. Deținătorii acestor funcții fruntașii politici își însușesc bunuri personale tot mai numeroase, ei devin bogați și puternici, inspiră teamă și respect, iar darurile voluntare acordate anterior fruntașilor se transformă, treptat, în dări și prestații sociale obligatorii. Oastea voievodului avea să devină instituția militară a statului medieval, în curs de formare-ea se încheagă, în perioada aceasta, din cetele ostășești ale voievodului, fiind întreținută din dările și prestațiile locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a trecut de partea sa, inclusiv locuitorii din spațiul Dobrogei și de pe malurile Dunării.5 După ocuparea Preslavului, armata bizantină a atins linia Dunării pe o porțiune întinsă. O parte însemnată a comunităților umane locale (românești) și-au trimis reprezentanții, fruntașii formațiunilor de la Dunăre și din Dobrogea, care au recunoscut autoritatea împăratului de la Constantinopol și i-au cerut ocrotire. După mai bine de trei secole de absență din zonă, Imperiul revenea la Dunăre, așteptat și primit de romanicii de-aici (românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea poartă corăbii mari cu poveri grele", referire la negoțul ce se făcea în zonă, cu produse ca vin, untdelemn, stofe, mărfuri de lux, în general, destinate căpeteniilor alogene, dar și fruntașilor locali de la Dunăre. Geograful arab Edrisi (c. 1150) menționează orașul Dristra, cu străzi largi, bazare, mărfuri din belșug, în condițiile în care barbarii înșiși beneficiau de produsele schimbate în zonă. El precizează că de la Dristra sunt patru zile de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
transhumanți, care locuiau în părțile centrale ale Munților Haemus și în Rodopi. Vlahii din Haemus aveau un rol însemnat, ei îi călăuzeau pe potecile munților pe cumani, deducem că locuiau în partea de est, în fața Dobrogei. În același timp, un fruntaș al vlahilor, Pudilă, îl vestea pe împărat, aflat la Anchialos, pe litoralul Mării Negre, despre trecerea cumanilor peste Dunăre. Dar, în general, stăpânirea bizantină ce s-a prelungit două secole la sud de Dunăre, a sfârșit prin a nemulțumi pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la extinderea teritorială a regatului Ungariei pe văile râurilor Someș, Mureș și Târnave, pe care le-au organizat sub aspect politic și administrativ. Dar regalitatea "apostolică" avea să întâmpine în interiorul arcului carpatic împotrivirea populației românești, de aceea au fost atrași fruntașii localnicilor, acei voievozi, duci, cnezi ai românilor. În încercarea de a suprapune peste organismele tradiționale ale populației românești pe cele feudale ungare, documentul menționează, la 1111, pentru prima dată în Transilvania, un conducător politic al ei, pe "Mercurius princeps Ultrasilvanus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
39 Societatea transilvană a cunoscut în aceste secole unele prefaceri social-economice. După obiceiurile juridice feudale, teritoriile cucerite erau declarate proprietate a puterii centrale, în cazul Transilvaniei, a regelui Ungariei. Astfel, prin ocuparea pământurilor aparținând obștilor, a domeniilor cetăților și ale fruntașilor populației locale s-a constituit proprietatea regală în Transilvania, în secolul al XII-lea, această proprietate era mai însemnată decât cea nobiliară și bisericească. Cetățile mai vechi, centre politice, economice și administrative, intră în stăpânirea regelui. Acestea aveau în jur
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătruns în regiunea subcarpatică și muntoasă. În regiunile în care s-au așezat, ei locuiau împreună cu românii, în Codex Cumanicus, scris în Ungaria, apar cumani cu nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem boieri români cu nume cumane, precum Aga, Berindei, Coman, Talabă, Toxabă, Basarabă, cel mai renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al XIII-lea, cele două Valahii urmăreau a se uni și anume pe o îndoită cale, prin legătura Asăneștilor cu căpeteniile cumane și prin misiunile înarmate ungurești la sud de Carpați, o cronică belgiană arată cum "fiul fruntașului din Cumania" a cerut, în 1227, arhiepiscopului de Veszprem să fie botezat cu doisprezece de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau Negru. Ajunse în punctul maxim al evoluției (maturității) lor, voievodatele s-au întrunit în stat. Constituirea statului medieval românesc a fost precedată de alcătuirea clasei stăpânitoare (suprapuse). În urma diferențierii din obștile libere țărănești, începând cu secoul al X-lea, fruntașii acestora s-au constituit treptat într-o pătură suprapusă privilegiată, viitoarea boierime (termen bulgaro-slav). Categoria privilegiată (boierimea) a fost precedată de apariția unei pături sociale, de stăpâni ai satelor, fără privilegii scrise, bazată pe o situație de fapt, puterea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de fapt, puterea ei economică și socială, acei "maiores terrae" (mai marii pământului), titulatura lor spune totul. Acești cneji, juzi, judeci, prezenți deopotrivă în cele trei țări române, stăpâni ai satelor, alcătuiesc aristocrația prestatală-întemeierea formațiunilor statale medievale este opera cnejilor, fruntași ai pământului. Reunirea satelor cneziale, ca și confederațiile de sate libere stau la baza întemeierii statului medieval. Voievodatele ("țările") se alcătuiesc pe baza unor unități geografice naturale, dar și pe temeiul unor înrudiri de sânge, cf. Panaitescu. Satele constituite prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede Panaitescu, nu era unul dinastic (de familie), ci un nume de botez-tatăl său se chema Tihomir (slv.), de fapt, Thocomerius (lat.). Basarab era urmașul, îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că formațiunea de la răsărit era "o căpitănie regală", dar, chemând pe un voievod maramureșan la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și cu acordul fruntașilor români locali, în fruntea mărcii militare, menite să fie un zăgaz împotriva atacurilor mongole, a fost desemnat de rege, Dragoș din Bedeu. Numirea lui ducea la strângerea legăturilor dintre Maramureș și nord-vestul Moldovei. Acceptarea lui Dragoș ca voievod al noului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare, menite să fie un zăgaz împotriva atacurilor mongole, a fost desemnat de rege, Dragoș din Bedeu. Numirea lui ducea la strângerea legăturilor dintre Maramureș și nord-vestul Moldovei. Acceptarea lui Dragoș ca voievod al noului stat în formare, Moldova, de către fruntașii politici locali a fost determinată și de faptul că acesta era de același neam și credință, ca și de continuarea luptei împotriva tătarilor, în scopul alcătuirii unui organism politic mai întins. Voievodul Dragoș a fost instalat de oștile regești ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui, de coroana ungară, contravenea în fond aspirațiilor românilor de la est de Carpați la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care au acționat pentru îndepărtarea urmașilor lui Dragoș și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite de fruntașii politici din Maramureș, nemulțumiți de politica regilor angevini ce viza desființarea autonomiei lor și introducerea comitatului. Dragoș s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care au acționat pentru îndepărtarea urmașilor lui Dragoș și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite de fruntașii politici din Maramureș, nemulțumiți de politica regilor angevini ce viza desființarea autonomiei lor și introducerea comitatului. Dragoș s-a întors în Maramureș, unde regele i-a răsplătit serviciile aduse, în timp ce împotrivirea populației locale (est-carpatice) față de "provincialii unguri" și oamenii susținuți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și moartea sa s-ar fi datorat unui complot, populația locală era nemulțumită de stăpânirea străină (lituaniană). În sensul acesta, expediția organizată de lituanieni în Moldova, în 1377, eșuată, în urma înfrângerii suferite înainte de Crăciun, urmărea să pedepsească pe cei (boieri, fruntași) vinovați de moartea (uciderea) lui Iurii Koriatovici și, în același timp, să restabilească suzeranitatea lituaniană în Moldova. Dar această expediție de represalii nu putea aparține Lituaniei, ci provenea mai curând din Podolia, Ungaria sau Rusia Mică. În 1370, după încoronarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limpede că „hrisoavele breslei de mai înainte pot sluji de regulă numai încât privește datoriile și îndatoririle mădularilor ei”. Breslele continuă să fie organizate pe confesiuni și, cum bine s-a spus, breasla „continuă să existe, cu starostele ei, cu fruntașii ei, cu adunările ei, cu cutia ei de ajutor, cu obiceiurile ei”. Regulamentul Organic lăsa în atribuția starostelui atestarea titlurilor de calfă și meșter. În perioada de care ne ocupăm, nici un meșter sau calfă nu era socotit de către organele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei și numai ei asigurau într-o măsură mai mare decât restul consătenilor achitarea ei. De cele mai multe ori, încercările Vistieriei rămâneau infructuoase, căci țăranii „fruntași” dispuneau de mijloacele necesare pentru înlăturarea piedicilor din calea strămutării. Cealaltă categorie de țărani, „codașii”, vedeau în strămutarea în orașe principala cale de ieșire de sub jugul clăcii și al numeroaselor datorii și obligații, cale pe care în cazuri extreme nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]