15,687 matches
-
tîmpenii. Un bărbat răspunde cît de cît corect la niște întrebări pentru nivelul unui cîine sau delfin și apoi un șir de blonde dau cu mucii în fasole. Zîmbesc, arată tîmpeniile de care au fost capabile și pleacă apoi, ondulînd fundul, organ de unde cred că ies răspunsurile. Au impresia că au "apărut la televizor" și cota le-a crescut enorm printre cunoscuți. Unele fete pregătesc un masterat, altele au absolvit universități, deci au parcurs un ciclu imens de acumulare, atît în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și băga Moșul nasul? Nici cu pătura în cap nu era singur, nici în closetul din fundul grădinii, nici în beciul bunicilor. Câte o pagină de revistă xxx, bine ascunsă, îl ademenea de câteva ori pe zi. Revista, o colecție de fete frumoase, goale, lucioase (40, câte una pe fiecare pagină), cumpărată de tată-său prin '82
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva, tare frumos mai cânta. Erau 40 în lădița metalică, Eva singura care s-a rupt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea coaptă în fântână? Iar, puiul bunicii. Atunci o să beau cenușa din pahar până la fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul, nu vrea să-i defloreze fetița! Nu-ți fie teamă, Dora-i iapă blândă și apoi, dacă îi papă cocoșelul, nu-i bai, pe tine găozul te interesează. Bă, mâine în gardă vă împușc, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omor, îl omor pe el, te omor pe tine, omor copii și gata cu viața asta de căcat! Dumnezeii mamei ei de viață! Dora era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine să muști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu ce crezi că s-a ocupat pletosul de sub tei? A scris cărți, zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putere să-l beau ca pe o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trece dincolo. Împăratul Slavei mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut pentru mănăstire, o să le îndure pe toate. De nu, o să umple lumea cu el, deși eu cred că în lume o să-l mănânce lupii cu tot cu opinci. Este strigător la cer, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iluziile. Privesc prin mii de oglinzi deodată. Degeaba! Nimicul se răsfrânge în ele, nimicul se percepe, nimicul se redă sub mii de chipuri. Port dioptrii pentru cules nisipul. La ce-mi ajută atâta transparență, dacă nisipul lipsește până și de pe fundul mării? Privesc cu ochi goi infinitatea nimicului. Singur le alungi, Petre. Refuzi să le identifici, să le aduni, să le arhivezi, să te lași sfredelit de ele fereastră, ușă, fântână. Conștiința este abatorul gândurilor. Visele, emoțiile, trezirile umplu tiparele. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de unele singure în gând precum muzica. Auzi glasul mamei cum te cheamă la masă? Aburește laptele în ceaun, sfârâie jumările în tigaie, mămăliga se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la Cotu Donului; a lovit-o cu bocancii în plex, i-a suflat fum de mahorcă în ochi; tătuța a scuipat-o când a fost pus să mintă despre o crimă în lagărul Bogorodski, a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica îi făcea de 7 ani), i-a pus insigne în piept (la CAP, toamna se dădeau distincții, s-a pișat pe tinichea să lucească, apoi a înfipt-o pe un perete, în cocina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au Întrecut În efect poveștile mamei Floare. Aveau În ele ceva Înfricoșător, neobișnuit, strălucitor și autentic, conferit de prezența ei ca personaj În toate narațiunile și de tonul convingător cu care le depăna. Într-o seară, a apărut alergînd din fundul curții și, pierzîndu și aproape răsuflarea, mi-a spus că greu mai scăpase de o motohaliță și că aia pîndește dincolo de șură, nu cumva să mă duc Într-acolo. Niciodată Însă nu a știut ori nu a vrut să ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să meargă la Chicago și să-l găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey, pe capul perechii de nebuni din fundul lumii În stare a străbate, nu Împreună, ci pe rînd, jumătate din planetă doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lăudat cum s-a priceput Întinderea Atlanticului și, În sfîrșit, a ajuns la povestea tinerei sosite nu din Irlanda ori din Anglia, insule aflate pe celălalt țărm al oceanului, cu alte cuvinte, la doi pași, ce mai, ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu adresa bărbatului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și pe sub coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un izlaz. Pe latura din fund, se Înșirau Încăperile locuinței adăugate parcă una cîte una la corpul principal din stînga, cu toate că istoria construcției mărturisea altceva. De impresia asta te convingea mica bucătărie de vară, improvizată În aripa din dreapta după cum te uitai la clădire și, În continuarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se făcea tocmai atunci s-o necăjesc pe mama mai ales că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai foarte drept... un timp: dacă fundul stă drept, atunci și mintea merge la fel spunea ea. Acuma m-a lăsat în pace; doar s-a uitat așa, drept la mine, ca să știu. M-am așezat într-un colț, cât mai departe de toți și, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plânge, de parcă ar fi frate-su, nu fii-su. Iar el, uite-l! Nici nu clipește, de parcă l-ar lăuda! Și nici nu-și cere iertare! Mamăăă, dac-aș fi făcut eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]