8,881 matches
-
punea mereu întrebarea: ”cum a putut trăi viața searbădă și dezordonată când aproape de el, dar nevăzută, trăia această ființă care acum devenise parte indestructibilă din el?„ Zbierea turba, se plimba furios prin birou, în drumul lui dus-întors, pentru aș potoli furia, arunca tot ce prindea, fie că era scaun, scrumieră sau dosare. Vestea internării lui Corcoduș îi dăduse planurile peste cap. Deși se afla de o lună în spital, unchiul lui Gilă nu se vindecase. Investise bani în mituirea celor care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
„Într-un răspuns surprinzător de rapid venit la cererea de demisie pe fondul furiei publice de dupa evenimente tragice petrecute săptămâna trecută într-un club de noapte, premierul Victor Ponta a demisionat. Anunțul a fost făcut de președintele PSD primul Dragnea și câteva minute mai tarziu, demisia a fost confirmată de premierul Ponta. Este probabil
Demisia guvernului Ponta: Patru scenarii pentru cursul leu/euro [Corola-blog/BlogPost/92801_a_94093]
-
scris pe Twitter Hamburger Morgenpost. Mulți nebuni vor să pară eroi, dar se vindecă repede. Am văzut și eu caricaturile la adresa Profetului Mahomed și sînt oripilată de pornografia oribilă folosită de jurnaliștii francezi. Astfel de desene pornografice care produc silă, furie și dezgust nu ar fi trebuit să ia contact cu privirile publicului de pe glob niciodată. Pentru simplul fapt că sînt exprimări pornografice care țin de o patologie violentă și nu ironie în artă. Am condamnat și condamn cu vehemență pornografia
Pornografie, teroare, laicitate fără limite, dispreţ faţă de alte culte şi planuri secrete [Corola-blog/BlogPost/93046_a_94338]
-
să își achite toate taxele, chiar dacă patronul media i-a spus primului ministru că îl face Președintele României! Nu este vorba de nicio exagerare, acestea au fost cuvintele celui care adoră să i se spună „Dumnezeu”. A fost momentul declanșării furiei lui Sarbu, care a pus la bătaie toate instrumentele media pentru a-l discredita pe Victor Ponta. În lupta au fost folosite toate publicațiile trustului, de la agenția de presă Mediafax, la Gandul.info și siteul Prosport. Iată două derapaje grave
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
Ajuns și prin marea Chină. Cum e firesc, Biblioteca Publică a orașului și județului îi poartă numele. Cu un alt om iubitor de cultură, dornic de călătorii și sfătuitor de taină, la conducerea ei ! Din vechile construcții au scăpat de furia kirovurilor doar câteva: Palatul Administrativ, durul Liceu Mihail Kogălniceanu, chipeșul Palat Mavrocordat și alte câteva case vechi, ce se cer grabnic restaurate. Unele arată, deja, mai bine ca altădată ! Atenție ! Sunt singurele dovezi ale civilizației românești antebelice la Vaslui. Chiar dacă
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
teroriste ale acestei organizații din China. Terorismul este dușmanul populației unei țări, indiferent de etnie sau de orientarea religioasă a acesteia. Teroriștii din gara Kunming nu au întrebat victimele ce religie au, din ce etnie fac parte - au atacat cu furie nebună orice om pe care l-au prins în gară. Acesta este rasism extremist de cea mai joasă speță. Cauza lor, dacă există una, nu va avea niciodată simpatie în urma acestui atac terorist. Norocul populației din rândul căreia s-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
prin miile de sfinți și martiri ai acestui veac, în rândul cărora ne-am aflat, și pe unii dintre ei i-am văzut și-i mărturisim lumii spre pocăință. Preamărit să fie Hristos pentru milioanele de victime creștine ucise de furia caiafică, pe care-i purtăm în sufletele noastre și-i mărturisim lumii, spre trezire. Preamărit să fie Iisus Hristos prin zecile de milioane de victime omenești, cel mai cumplit genocid al istoriei, pe care lumea nu-l ia în considerare
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și ea de acea furie ciudată. Gravă eroare. A scos-o din sărite și s-a aruncat cu nuiaua asupra lui Ionel, ca o tigroaică. Apoi, în neștire, a început să ne lovească pe fiecare. După aceea, a izbucnit în plâns, a luat catalogul și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
totuși îngrijorată, Virgil, aveți grijă ce mâncați pe la cabane, să nu supui copilul la eforturi mari să nu se îmbolnăvească. Supărat, Virgil, îi atrase atenția, luând-o deoparte, că îi subminează autoritatea de părinte. Încă avea motive de nemulțumire, de furie, uneori. — De ce mă dădăcești față de băiat? Uiți că și eu sunt părinte, lasă-ne în pace! Bine ar fi să pleci cât mai repede. Ludmila se întristă, copilul va fi pe mâna tatălui, tată doar câteva zile pe an, dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie: „Dragă Mary, Știu că o să te surprindă scrisoarea mea. Îți dau prilejul să mă umilești pentru cât mi-am bătut eu joc de tine. Cred că ai aflat în ce hal de cocină am ajuns. Numai eu sunt vinovat și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap de furie:„Dragă Mary, Știu că o să te surprindă scrisoarea mea. Îți dau prilejul să mă umilești pentru cât mi-am bătut eu joc de tine. Cred că ai aflat în ce hal de cocină am ajuns. Numai eu sunt vinovat și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
aflam în acea zi. Am încercat să dau câteva telefoane. Instructorul de la Consiliul Unic și activistul care răspundeau de comună dispăruseră fără urmă. Nu răspundeau nici la telefoanele de acasă. Mai târziu, aveam să aflu că stăteau ascunși de teama furiei mulțimilor, fără a se gândi la noi, cei pe care până în acea zi îi supravegheau și îi urmăreau ziua și noaptea. Seara a venit soțul cu ultima cursă. Era optimist și se străduia din răsputeri să mă asigure că totul
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
către cine? - Am pus un prieten de-al meu, jurist. -Este țigan? -Nuuu, e român. -Păi dacă e român, cum știe (ie)l ce probleme are comunitatea romilor? La aceste cuvinte ofensatoare, domnul primar Marcel Vela a strigat plin de furie sfântă: -Vedeți domnilor, de aceea nu vă integrați voi țiganii! -Păi cum să mă integrez, am zis eu, dacă pui la țâgani un expert român? Am ieșit din biroul baronului Marcel Vela, și am început să ghingesc (2), cum dzâce
MARCEL VELA A PUS EXPERT PE PROBLEMELE ROMILOR DIN CARANSEBEȘ UN JURIST ROMÂN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383314_a_384643]
-
tot Cerul. Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața vei trage foloase din povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se va potoli, își va pierde și viața. Romancierul și-a scris, poate, cel mai tranșant capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în siguranță nici măcar în Stațiune”, ți-ai notat în jurnal. „Încă un motiv pentru care va trebui să lichidez cât mai repede toată istoria asta. Voi scrie un roman despre copilărie, primele pagini le am în minte: A fost o furie infantilă. Perioada noastră cea mai bună. Nedepășită până azi. Eram indieni. Piei roșii. Piei roșii europene! Est-europene!! Dar știam regulile. Simple și puține, tot mai puține, aveam un spirit reformator. Să fii vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea aștepta la un entuziasm mai viu față de grația feminină. Ai Închinat versuri fermecătoare femeilor de tot soiul. De ce nu ne bucuri inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înapoi nu o dată, ca să nu fie târât la vale, iar apoi profită de pragul deschis de un grup de negustori lombarzi, corpolenți și organizați. Aceștia urcau deschizându-și drumul ca niște lăncieri care atacă rândurile dușmane. Luându-se după aceste furii, Dante izbuti În cele din urmă să ajungă la capătul de sus al scării, În spatele străjerilor Înarmați care Îi interogau pe postulanți, spre a le da drumul să treacă dincolo de o ușă joasă, ori spre a-i respinge potrivit unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-a Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un vas de preacurvie mereu gata să dea pe dinafară. Poetul coborî treptele fără măcar să-și dea seama de Înghesuiala ce continua să vină de pretutindeni, deschizându-și drumul prin masa de trupuri, izbindu-se și lovind și călcând ca și cum Furiile Însele i s-ar fi rotit În jurul capului, ori cei patru călăreți ai Apocalipsei ar fi galopat alături de dânsul. Fiecare mușchi al trupului Îi era Încordat până la chin. Avea senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toate celelalte. După ce căpetenia gărzilor se Îndepărtă, o agitație frenetică puse stăpânire pe Dante. Prin urmare, răul se revărsa și, din subterana de la San Giuda, ataca nici mai mult nici mai puțin decât camerele cârmuirii? Era exasperat. Ieși sub imperiul furiei, ajungând În piață aproape fără să Își dea seama. Își simțea din nou capul În flăcări, În timp ce se Îndrepta spre taverna lui Baldo. Și de astă dată, sub pretextul secretului, evitase escorta. Astfel se putea mișca nestingherit. Dar, În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta cu furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă să Îi aplice la cap câteva lovituri disperate cu daga, Însă țesătura Îl ascundea pe cel care Îl Înșfăcase. Nările i se umplură cu mirosul acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele Pietrei. „Nimeni nu te iubește“... Alungă acea imagine cu un gest de furie. Avea să o pedepsească, odată cu el. Într-un ungher al Încăperii era un cufăr care conținea veșminte de femeie. Își afundă mâinile În valul acela de țesături, ca și când le-ar fi adâncit În părul Antiliei, și din nou parfumul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]