3,503 matches
-
doi pași, până în zona bucătăriei, și mi-am scos niște pâine ca să-mi fac un sandwich. În timp ce cotrobăiam prin frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul. Trauma masacrului de vineri noaptea mi-a reapărut, proaspătă, în minte. Nu știu unde pizda mă-tii ești, Claire. Am încercat toată ziua să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înghit găluștele atunci sau a doua zi de dimineață. Oricum, noaptea mea de relaxare se dusese pe copcă. Am ridicat receptorul și am sunat-o pe Vivian. — Ei, păi era și timpul! a cârâit Vivian, răspunzând după primul apel. Sunt furioasă, Claire, fu-ri-oa-să! Am auzit o voce în fundal. — Nu! Ți-am spus să nu te atingi de labele picioarelor, retardatule! Masează-mă doar pe gambe. De ce e așa de greu de priceput?! Ascultă, Claire, trebuie să vorbim mâine dimineață, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o simțisem cu doar un minut mai devreme- dar groaza indusă de Vivian mi s-a împotrivit și a câștigat. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Zgomotul și furiatc "Zgomotul Și furia" — Claire?! Capul mi-a sărit de pe birou. Ochii injectați căutau furioși prin lumina fluorescentă. Nu din nou. Nu vrusesem să-mi odihnesc decât un minut capul care-mi bubuia de durere, dar judecând după balta de salivă care se formase pe manuscrisul pe care-l editam, probabil că adormisem. Ceea ce, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
biroul tău? a zis ea, bătând din gene și mimând o grijă reală pentru sănătatea mea. — Sunt bine, Lulu, i-am răspuns, descleștându-mi dinții numai atât cât să vorbesc. Restul zilei a trecut într-o aglomerare de întâlniri, telefoane furioase de la agenți și un morman de hârțogăraie cât să populezi o întreagă pădure. Am uitat de prânz și probabil c-aș fi uitat și de cină, dacă mâinile n-ar fi început să-mi tremure pe tastele computerului. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în costumul ei de femeie puternică, costum care acum, după o zi lungă, se boțise. Cum ajunge o ființă umană să devină o Vivian Grant? m-am întrebat. Nu se putea să fi fost dintotdeauna feroce și rea, un tiran furios. În fond, avea și ea doi băieți. Băieți despre ale căror înzestrări anatomice lui Vivian îi plăcea să se laude în fața oricui era obligat s-o asculte - dar, cu toate astea, avea doi băieți. Preț de-o clipă, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bine de șase ani, iar înainte de asta fusesem la Penguin. La Grant Books am rezistat zece zile. N-am mai văzut așa ceva. Nici înainte, nici după. — Cum s-au terminat lucrurile la tine, Claire? m-a întrebat Phil. A fost furioasă că ți-ai dat demisia? — Nu sunt sigură. David, fostul meu asistent, și-a dat demisia a doua zi și n-am mai vorbit cu nimeni altcineva din companie. Chiar aveam nevoie să-mi limpezesc capul. — Ei, ai noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajuns! Parcă văd că o avem clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
redeveni vie, neștiută. Adică adevărată, adică vie, încă vie. A nopții celeimari și bune, durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu 40 de ani. Mâna tremura pe conturul de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O mai sărutase vreodată cineva, o mai sărutase vreodată alt bărbat? Concentrare absolută, parcă începutul începuturilor... Minune, se produsese minunea, învierea! O forță ascunsă, professore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să înceapă cearta, ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se îngustase, privirea fulgera. — Asta-i altă chestiune, ce credeți și ce nu credeți dumneavoastră. Menținem gradul trei și vă trimitem la Institut, pentru expertiză. Scrise, din nou, pe foaia din carnetul de rețete, recomandarea pentru expertiză. Femeia ieși, trântind furioasă ușa. — Să facem o pauză? Poate vrei o cafea, Tolea. Nu, nu vrei. Mai bine terminăm repede. Ce-i cu ăla cu gradul unu? L-ai văzut, Florine? Nu? Bine, atunci să intre Vivi, Vivi Ionel. Un băiat îngrijit îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i o expoziție. Spre deosebire de alți artiști pe care îi sprijinise, Smith nu voia să aibă de-a face cu New Yorkul. Petrecuse deja șase ani acolo și, după ce fusese respins de toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar s-a dovedit incapabil să își îndeplinească îndatoririle. Sever, arțăgos, ba chiar brutal, își certa permanent elevii și îi bătea când nu-și pregăteau lecțiile. Nu doar câte o pălmuță simbolică, ci lovituri adevărate peste cap și față, bumbăceli furioase, care au sfârșit prin a provoca răni serioase mai multor copii. I s-a dus buhul pentru comportamentul lui revoltător, iar Wittgenstein a fost obligat să demisioneze. Au trecut anii, cel puțin douăzeci de ani, dacă nu mă înșel, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cea mai rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ“, dar, după părerea mea, era inevitabil ca absența prelungită a mamei ei să își spună cuvântul, făcând din ea un copil cu toane, furios și nemulțumit. Dar nu. În apartamentul de deasupra vechiului anticariat al lui Harry înflorise, iar adaptarea la noul mediu continuase într-un ritm remarcabil. Când am adus-o pe Rory cu mine înapoi în Brooklyn, accentul sudic al lui Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că știu drumul înapoi până la hotel. —Pur și simplu urmăm canalul, i-am spus prietenei mele. Două ore mai târziu, la ora 4.00 a.m., am ajuns iar la ușa clubului. Am mers în cerc prin Amsterdam. Prietena mea era furioasă și... Telefonul meu din camera de hotel sună dintr-odată și cum e, în mod convenabil, un al doilea telefon în baie, mă întind și răspund de aici. Hei, eu sunt. —Adam! Sunt perplexă. Cum naiba a făcut rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nici măcar nu e urât, la naiba. Cel puțin, dacă era urât puteam să mă consolez. Da, cu asta, e grozav. Acum, Celeste, ai putea să te așezi cât se poate de repede, pentru că și așa suntem destul de în întârziere? E furioasă. Două pete de un roz aprins apar pe pomeții ei ascuțiți. Cu toate astea mă ascultă. Când se așază, aruncă o privire ecusonului meu. Tot Redden, din câte văd. Zâmbește glacial. — Da, sunt prea ocupată pentru dragoste. —Vai, așa spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cumpărat. Doar ca să văd cum trăiește cealaltă jumătate, dar nu o fac. Sunt și așa destul de nefericită. În loc să fac asta, mă duc înapoi la locul meu. Suntem gata de decolare. —Ei, și-au cerut scuze? vrea Lydia să știe. E furioasă că zborul a fost întârziat. După cum stau acum lucrurile, ne-am ratat momentul prevăzut pentru decolare. —Cine? întreb eu absentă, pentru că de-abia o ascult. —Posh și Becks. —Poftim? —Cei doi cu toate sacoșele alea. —A, ei? Sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se prefacă șocat sau furios. Sau cumva. Nu-i nimic, spune absent și Începe să-și Îndese mâncarea În gură. Nu Înțeleg. Ce s-a Întâmplat ? Unde s-a dus toată veselia ? Parcă e brusc alt om. *** Când ne terminăm puiul, tarhon cu cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cât timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strâns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă sărute, iar eu Încep să urlu ca descreierata. Hai că mă descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gândesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strâng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întâlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întâlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sângele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămâi aici. Am Încheiat discuția. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi iau geanta și să plec. Acum. Intru În departamentul de marketing pustiu, În care telefoanele sună Într-o veselie. Obiceiul Îmi e prea Înrădăcinat ca să le pot ignora. — Alo ? zic, ridicând un telefon la Întâmplare. — Așa deci ! aud glasul furios al Jemimei. Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de apartament, pe care-i dă drept ai ei. Oare la ce pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Deci despre tine era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat când Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegând. — Are o tunsoare super, gen arici, adaugă. Și niște dungarezi pe cinste. — Termină ! strig furioasă, cu fața În flăcări. Nu sunt... Nu sunt... Lasați-mă dracului În pace toți ! Cu mâna tremurând de mânie, șterg rapid toate emailurile lui Jack. Nu merită nimic. Nici o șansă. Nimic. Mă ridic În picioare și ies din cameră, respirând greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]