15,944 matches
-
coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar vine o vreme când trebuie să-ți iei un timp pentru respiro. Am ajuns la gară ceva mai devreme față de ora la care pleca trenul. De obicei, Încerc să am un anumit avans pentru a avea timp să-mi iau bilet și, mai mult, sămi găsesc un loc În tren care este peste măsură de aglomerat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încerc să am un anumit avans pentru a avea timp să-mi iau bilet și, mai mult, sămi găsesc un loc În tren care este peste măsură de aglomerat, cel mai adesea mergând În picioare și pe hol. Chioșcurile din fața gării aveau atârnate pe sfori, și la geam, covrigi de toate mărimile. Nu lipseau nici câinii... stăteau undeva la umbră. Nu mâncasem nimic până la acel moment, așa că am cumpărat doi covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un loc lângă fereastră
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
9.00. Pentru a putea fi prezentă la prima oră, care Începea la 8.00 fix, trebuia să-mi pun ceasul să sune la ora 4.00, să am timp să mă spăl, să mă Îmbrac și să fug la gară. Somnul de dimineață este cel mai profund și mai plăcut. Îmi era atât de greu să mă smulg din brațele acestei blânde și divine adormiri. Nu de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a strigat că, dacă nu plec imediat la muncă, mă aruncă de la etajul zece al blocului În care locuia. M-am Îmbrăcat În mare grabă, mi-am luat geanta și sacoșa ( acestea fiind toate bunurile mele) și am plecat spre gară. Era o zi de toamnă, Însorită ( 13 octombrie 1989), plină de culoare și promisiuni. Pe măsură ce mă apropiam de Tulcea, spaima mea creștea tot mai mult. Tot ce știam despre acest oraș era că se află undeva la capătul țării și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încât credeam că, odată eliberate, se vor transforma Într-o cascadă, pe cât de Încântătoare, pe atât de nemiloasă. Ruptura de București, de colegii de facultate, de tot ce-a fot mai frumos În viața mea se terminase. Am plecat la gară. Mai aveam două-trei ore până la plecarea trenului. Vis-a-vis de gară, se afla parcul Ciuperca, mai degrabă un lac Înconjurat de stuf (În unele zone),de formă circulară, având o bandă lată, asfaltată pe unde se putea circula cu mașina. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cascadă, pe cât de Încântătoare, pe atât de nemiloasă. Ruptura de București, de colegii de facultate, de tot ce-a fot mai frumos În viața mea se terminase. Am plecat la gară. Mai aveam două-trei ore până la plecarea trenului. Vis-a-vis de gară, se afla parcul Ciuperca, mai degrabă un lac Înconjurat de stuf (În unele zone),de formă circulară, având o bandă lată, asfaltată pe unde se putea circula cu mașina. În capătul opus se afla un restaurant, iar din loc În loc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
două zile cu familia, știam cât de mult mă așteptau, sau să profit de cele două zile pentru a putea studia mai mult. Până la urmă, dorul de copii a învins și hotărâsem să plec. Îmi luasem valiza și pornisem spre gara de sud. În drum, cumpărasem câte ceva pentru copilași și în scurt timp ajunsesem. Autobuzul era sosit și aștepta să se adune pasagerii. Îmi cumpărasem bilet și intrasem. Îmi găsisem și loc, pusei valiza sub scaunul din față și mă așezasem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atunci când beneficiarul ei se reduce la o singură persoană. Pensia sau ajutorul social sunt îndestulătoare pentru un trai decent, pentru câteva călătorii overseas pe an și pentru plata unui grădinar. Aici nu moare nimeni de foame, dar există cerșetori. În gări, în parcuri, pe plajele oceanului. Pensionarii australieni formează echipe de voluntari care lucrează pe lângă organizații neguvernamentale care îi asistă pe cei aflați în dificultate. Mașinile acestor organizații, amenajate cu spații frigorifice, adună la sfârșitul fiecărei zile, mâncare de la cele mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de oameni, urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a transmis prin santinelă că nu vrea să o vadă, ea a revenit și a doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu a mai avut niciun ban de mâncare, dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide! Dar în cazul nostru, se pare că tu, Alex, la capitolul memorie, ai sărit câteva pagini. Nu am sărbătorit noi împreună noua ta construcție? - Că bine zici. Atunci, asta s-a întâmplat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
moștenitor în orașul Frasin, Petrică Cotlarciuc, șofer profesionist pe un vehicul greu, care m-a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică a tatei, Valeria, căsătorită cu impiegatul de gară Balintescu Nicanor, care s-a spânzurat la vârsta de 38 de ani în pușcărie, a avut o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ascundea. Nu a avut copii cu Glicheria, soția sa infidelă, curtată mereu de bărbații aventuroși care aveau mai mult timp să-i ofere. A murit de cancer osos la o clinică din București, în timp ce adulterina se întreținea cu șeful de gară din Vama. * Fratele mijlociu al mamei, Vasile, a trecut prin mai multe „peripeții” în tinerețe: l-a lovit trenul în timp ce se uita la un meci de fotbal de pe linia ferată de lângă Podul Negru, s-a îmbolnăvit grav de plămâni în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să-l trimită după un tăbuioc cu mălai pe Sâlică, cu trenul. Cum trenurile epocii erau rare și aglomerate ochi, de se circula frecvent pe scări, pe tampoane și pe acoperișurile de la vagoane, Sile a mers pe scara vagonului până în gara Humor. La piață a târguit făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul fatal; fatal
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ochi, de se circula frecvent pe scări, pe tampoane și pe acoperișurile de la vagoane, Sile a mers pe scara vagonului până în gara Humor. La piață a târguit făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul fatal; fatal, deoarece ieșind din îmbulzeală se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o valiză gigant din lemn în atelier, să încapă și pomenile aduse de bunicul de la un prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toată săptămâna, în schimb patinajul și schiatul îl practicam în special sâmbăta și duminica, împreună cu băieți mai mari, eu fiind mezinul. Locurile preferate de dat cu sania erau pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
amuzăm copios. Cum se topea omătul, reluam miuțele de fotbal, care se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
panouri pentru silozuri și cofraje industriale. Săptămânal, la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de peste linia ferată l-am văzut ziua, în vagon, chiar am schimbat câteva vorbe cu ”dihania”, iar seara, când toată suflarea satului se afla la Cămin, noi am demontat angrenajul sistemului de frână al unui vagon de marfă staționat în gară, căci aveam de gând să construim un aeroplan. Revin la coșmarul copilăriei mele întrerupte și călcate în picioare de comuniști, care s-a metamorfozat în mine printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
plină de neliniști. În noaptea de 14 spre 15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și, drept urmare, după îndemnul inimii, i-am răspuns și eu cu dragostea mea, continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău are o întârziere pe care o voce insuportabilă din difuzoare o tot repetă: Trenul accelerat 243 are o întârziere necunoscută! - Să nu crezi tu, replică Olga cu o grijă controlată, deși am unele certitudini, am impresia uneori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să scap. Dacă fusesem un personaj într-o lume inventată, atunci puteam să-mi imaginez oricând un fragment de evadare din textul altui autor. Am început să scriu pe un șervețel rămas de mult în buzunar. Am descris șoseaua, apoi gara unui oraș de provincie, un tren, o metropolă unde am poposit la un moment dat. Textul meu prindea contur. Nu scriam de plăcere, ci de frică. Inventam personaje de toate felurile, evenimente banale sau extraordinare, relații obișnuite bazate pe invidie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la prosoapele calde și cearșafurile proaspăt spălate. Eram dispus să plătesc oricât pe o cameră mică și plină de igrasie, fără telefon sau sistem de încălzire, dar care să aibă măcar un pat și o pătură. Am încercat la hotelul gării, însă nu am avut noroc. Mergeam pe străzi lăturalnice, insistând asupra reclamelor de neon ale vreunui motel. Spre dimineață am dat de un han vechi cu lemnul putrezit, fără lumină electrică sau televiziune prin cablu. Am acceptat fără ezitare o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]