4,470 matches
-
întregi gustul și savoarea băuturii, de la masă nu trebuie să lipsească: „Sashimi” : feliile de pește crud sunt servite în număr impar, ca să aducă noroc. Pentru a le da un gust mai bun, se adaugă hrean verde și sos de soia. Garnitura de legume trebuie să conțină semințe de flori („perilla” și , ridiche japoneză („daikon”). Ispititorul sake sec completează ceea se numește masa prieteniei fericite. Persoanelor în vârstă le este recomandat peștele („sweetfish”) care este bogat în proteine și ajută la scăderea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate și multă voioșie. Petalele de crizantemă sunt comestibile, japonezii le folosesc pentru a orna un anumit fel de mâncare sau ca garnitură alături de legume și fructe. În cursul lui septembrie poți admira „luna plină” care se reflectă în ceașca cu sake, prilej de inspirație și meditație. Este perioada favorabilă scrisului sau recitării de poezii. E atât de romantică perioada, încât petrecerile cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trăiți! Caporalul s-a uitat la mama, i-a făcut semn să îl urmeze, iar mama, uitându-se la noi, ne-a spus: Haideți, copiii mei, să mergem. Ne îndreptam, traversând liniile de cale ferată, spre locul unde ne aștepta garnitura de vagoane care urma să ne ducă la destinație. Unde? Dumnezeu știe! Garnitura era formată din 20 de vagoane de două tipuri: vagoane mici, de 5 tone, și altele mai mari, de 10 tone. Al nostru avea dimensiunea primului tip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmeze, iar mama, uitându-se la noi, ne-a spus: Haideți, copiii mei, să mergem. Ne îndreptam, traversând liniile de cale ferată, spre locul unde ne aștepta garnitura de vagoane care urma să ne ducă la destinație. Unde? Dumnezeu știe! Garnitura era formată din 20 de vagoane de două tipuri: vagoane mici, de 5 tone, și altele mai mari, de 10 tone. Al nostru avea dimensiunea primului tip, adică de 5 tone. Era făcut din scânduri. La mijloc era prevăzut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vârful picioarelor, ajungea să vadă prin el afară. În partea din față a vagonului se afla o platformă destul de mică, pe suprafața căreia era montată o gheretă, tot din scânduri. În interiorul ei era o frână de mână folosită la formarea garniturii sau în diverse alte situații. Obosiți și dezorientați, cărând tot mai anevoios bagajele care deveneau din ce în ce mai grele, ne apropiam de vagon. Încă de departe se putea citi pe ușa vagonului cifra 17. Începând de la locomotivă, 20 de vagoane (bou-vagoane) erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalm 87) Asistam parcă la o luptă înverșunată, surdă și disperată, între două forțe: a binelui și a răului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație incertă... În cealaltă parte a vagonului, membrii familiei Butu urmăreau cu neliniște crescută evoluția stării de sănătate a babicăi, al cărei corp se diminua vizibil, proporțional cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a ridicat de la locul lui și s-a apropiat de gemulețul cu gratii, privind afară. Mama, sunt mai multe linii ferate. Cred că intrăm într-o gară. Da, mama, este o gară! Într-adevăr, era o gară: Timișoara. Însă garnitura fusese oprită la o distanță ceva mai mare de peronul propriu-zis, într-un spațiu de manevră, la triaj. Acum aluneca fără vlagă, încet, tot mai încet, silențios și lin pe șinele de oțel strălucitor, până s-a oprit într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ușă, împingând-o pe role spre sistemul de închidere. Copii, să ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în mișcare, la început încet, apoi din ce în ce mai iute, prin salturi buclate și ondulatorii de creatură fragmentată inelar, pe compartimente funcționale. Și iarăși gânduri negre și disperate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
revenit. Da? Bine, bine! a zis reprezentantul ordinii publice și s-a îndreptat spre grupul de milițieni care s-a grăbit să-l întrebe de ce fusese zarvă în vagonul cu pricina. În momentul în care locomotiva a fost detașată de garnitură și ușile tuturor vagoanelor s-au deschis, mașinile de fabricație sovietică Molotov au pornit motoarele și s-au deplasat spre garnitura staționată pe ultima linie a triajului, lângă drum. Alături de șofer, care era un militar în termen, se afla un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să-l întrebe de ce fusese zarvă în vagonul cu pricina. În momentul în care locomotiva a fost detașată de garnitură și ușile tuturor vagoanelor s-au deschis, mașinile de fabricație sovietică Molotov au pornit motoarele și s-au deplasat spre garnitura staționată pe ultima linie a triajului, lângă drum. Alături de șofer, care era un militar în termen, se afla un milițian. Totul era pus la punct cu cea mai mare precizie, în detaliu. Milițianul era cel care răspundea în fața superiorilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în plus, alături de binecunoscutul recipient din lemn cu telemea de oaie. Atât. În rest, aceeași sărăcie lucie ca a noastră. Ambele familii părăsiserăm vagonul și acum așteptam cu sufletul la gură să vedem ce va urma. De-a lungul întregii garnituri se efectua aceeași operație: îmbarcarea în mașinile militare. Fiecare vagon era strict supravegheat de milițianul care avea ordin să-i ducă pe deportați exact pe strada și la numărul care le fusese indicat. Șoferul, când a văzut că transferul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
moșie În acea comună, poseda 100 ha, pe care le cultiva cu familia. Mulți țărani aveau 50-60 ha. După război pe 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 62 când conduceam Ministerul de Agricultură, am dat comunei prima garnitură de treierat. A fost o mică revoluție În viața satului. Cultura principală a statului Illinois o constituie porumbul, urmată de ovăz, trifoi și pășuni. Mai la urmă se situează lucerna și soia. Se muncește În mare parte cu cai mari
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
schițate de Hrușciov (denunțarea crimelor lui Stalin În 1957, câțiva ani mai târziu publicarea primelor texte ale lui Soljenițân...). Gheorghiu-Dej nu avea intenția să meargă atât de departe. „Liberalizarea“ rusească, denunțarea „cultului personalității“ și schimbarea, cam peste tot, a vechilor garnituri de staliniști erau de natură să-l neliniștească. Îndepărtarea lui de Uniunea Sovietică se explică nu numai prin motive de „patriotism“, ci și prin teama de a-și pierde poziția, dacă s-ar fi lăsat atras În mișcarea declanșată de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
neorganizată nu aveau cum să rezulte un nou regim și o nouă conducere (lipsea o Solidaritate, lipseau un Walesa sau un Havel). Puterea a luat-o un grup de comuniști marginalizați de Ceaușescu din diverse motive (unii chiar din fosta garnitură a lui Gheorghiu-Dej sau considerați prea prosovietici). Liderul grupului, Ion Iliescu, urmase o carieră cât se poate de ortodoxă (studii la Moscova, membru al Comitetului Central, prim-secretar al organizației comuniste de tineret, ministru), Înainte de a fi trecut pe linie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
desfășurat în fiecare an. Să reluăm, așadar, ideea. 104 scriitori din 43 de țări ale Europei, 45 de zile de drum - în vara anului 2000 -, străbătând 11 țări, poposind în 18 orașe, acoperind circa 7 mii de kilometri, schimbând opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
depune mărturie pentru o stare de spirit și pentru o epocă ce nu s-au schimbat prea mult în ceea ce privește ideea unității europene - idee minată de atâtea contradicții și defazări -, doar că, în cei șapte ani scurși de la călătoria noastră cu garnitura scriitorilor, ne-am ales cu niște angoase în plus. În toamna anului 2000, la Moscova, o bombă artizanală spulbera un pasaj subteran de pe strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și cu fetele din stafful german, cărora li se alătură Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului, solicitat să participe în cele mai diverse combinații în fața obiectivelor. Figurile noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bere și răcoritoare, depozitate în număr mare în instalațiile frigorifice din vagonul-restaurant. Figuri nădușite, trupuri deshidratate, risipindu-se în cele mai bizare poziții. Părea un tren care-și uitase locul plecării și nu-și mai amintea gara de destinație, o garnitură a abandonaților aruncându-se spre niciunde, străbătând o țară a nimănui, în plină transă creativă... Prima haltă în Spania, unde se întâmplă să stăm ceva mai mult, se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-am dat seama când am trecut din Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după un meniu standard. Mâncăm acompaniați de ritmuri chineze care răzbat de la bucătărie. Bruxelles-ul - o lume adunată cu furca, fără prea multă grijă să se potrivească. VITALIE CIOBANU: Gara Bruxelles. Ne regăsim „casa noastră pe roți de fier”, o garnitură pe care scrie, în câteva limbi, Literatur Express Europa 2000. Vom străbate cu ea, ni se spune, spațiile cunoașterii până la capătul traseului. Facem și o poză colectivă pe peron, înaintea plecării în Germania. O primă fotografie completă a grupului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Chermeză oferită de primăria orașului, într-un loc sub umbrar (deși ploaia a încetat), cu mese lungi, spre care ajungem mergând de-a lungul zidurilor castelului. Mâncarea e cam frustă, țărănească: salam, carne prăjită, varză murată pe post de garnitură, ceva legume la repezeală. Berea, la început, e bună (o marcă germană, Kaiser), apoi e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]