1,633 matches
-
mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nici o casă fără icoană, nici un suflet fără Dumnezeu! TOMA BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul legionar a mântuirii propriului lor suflet și al neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
viața și să-și recunoască grelele păcate și, în măsura în care se mai poate, să încercăm cu toții să reparăm. Dar se tace ca mistrețul în porumb. Noi, legionarii, suntem sortiți să ne purtăm în tăcere Crucea și să închidem în sufletele noastre geamătul morților și martirilor noștri până la ultima filă a apocalipsului, când sudorile de sânge și chin ale tuturor vor răbufni spre lumină și în veci nu va mai putea stinge nimeni flacăra sfântă ce urcă spre cer. De ce frumoasele noastre principii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
eram, să zic așa, pe lângă eroul principal, nu? De la Pitești ne-au dus la Jilava. La Jilava, când am intrat În celulă, o deținută tocmai făcea o criză de epilepsie. Eu m-am speriat, pentru că erau niște convulsiuni și niște gemete, urlete ca de animal rănit... Acea persoană era Nina Dombrovschi 3, fata generalului Dombrovschi, care a fost numit primarul Bucureștiului după ce-au intrat rușii În București. Ea fusese condamnată la 25 de ani. Și i-am spus mamei atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși În lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete și gemete, domnule... Și asta a durat din 15 iunie 1958 până În 9 ianuarie 1960, cât a fost Goiciu. Atunci l-au dus pe Goiciu de la Gherla și-a venit În locul lui Istrate. Și-ăsta apoi a continuat, și a fost mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost admonestați cu injurii deplasate din cale afară, pe care le auzi numai de la oameni fără niciun grad de cultură și de caracter. Am fost amenințați că vom fi bătuți cu un fel de sculă specială, confecționată pentru a scoate gemete și a rupe carnea din oameni. În jurul orei 8:00 dimineața, în momentul în care eram scos din arest să fiu dus din nou la anchetă, am fost văzut de căpitanul Ionașcu de la Contrainformații, care mă cunoștea, și m-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
propună calificativul. Începutul nu avea nimic neașteptat. „Bérenger nu-și poate crede ochilor, atunci când prietenul său apropiat, Jean, devine parte a epidemiei și se transformă el Însuși În rinocer. În vreme ce Îi crește, pe frunte, cornul și din gâtlejul umflat ies gemete guturale, freneticul Jean binecuvântează, În fața uluitului Bérenger, libertatea. «Morala! Sunt sătul de morală! Trebuie să depășim standardele morale! Natura Își are legile ei. Morala este Împotriva naturii.» Dintr-un cetățean supus și responsabil, care Îl ostraciza pe Bérenger pentru firea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scape viața aproapelui. Gândește-te că unii și-au pierdut viața în această periculoasă muncă și trebuie să mai acceptăm și aceea că s-au jertfit pentru aproapele, fără ca să știe cine este acela, ce din adâncimea pământului da, prin gemetele lui, semne de viață. Iată răspunsul pentru atâția curioși ce-și exprimă dorința de-a se înscrie într-un cuib. în cuib nu te înscrii ca în „Frontul Renașterii” sau în „Partidul Națiunii”, la primărie. Aceste partide - „Dumnezeul să le
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decât zgura Baroase cumplite spărseseră tăcerea în cioburi De răcnete mari cât durerea. Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. Martirii ardeau pe ruguri de ger... Ah! Cum își holba ochii istoria! Nu-i venea să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horia, Că-n sufletul nostru de nădejde orfan, Atârnau nojițele de la opincile lui Badea Crișan. Ah! Amintirea asta ca pe roată mă frânge: Pe jos erau risipiți creițarii de sânge Plata atâtor și-atâtor păcate... atât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Fratele ei fusese ucis de Carol II în noaptea de 21/22 septembrie 1939. Preotul impunea prin ținuta lui smerită. Îl avea alături pe Costică Dumitrescu poreclit fachirul, de siguranță, pentru rezistența la torturile Securități fără să scoată măcar un geamăt. Părintele Toma Gherasimescu o mare forța spirituală, care prin rugăciune neîntrerupta tempera parcă înverșunarea călăilor. Tică Voicescu devenit mai târziu, după eliberare, duhovnicul cetății lui Bucur Ciobanul fiind preot la Biserica Sapienței din București. Călugărul Arsenie Papacioc venea alături de Naidim
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
câteva sub vârtej. Stau cu „gurile“ deschise, gata să înhațe tot ce le pică la îndemână. Cei ajunși acolo hoinăresc în beznă pe veșnicie. Vârtejul domina zona. Aveai impresia că din el se înalță nori de aburi uriași. Răsuna precum gemetele a nenumărate suflete în agonie. Ea a găsit o bucată de lemn de-o palmă și a aruncat-o spre mijlocul vârtejului. A plutit vreo cinci secunde pe apă, apoi a început să tremure și a dispărut în adâncuri. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la suprafață, n-ai ști încotro s-o apuci din pricina întunericului. Deci nu ne rămânea decât să ne târâm pe scara aia mizerabilă. Vuietul mai scăzuse în intensitate. Răsuna ca o barcă cu motor care-și reducea viteza. Apoi, un geamăt ascuțit. Apa urca fără întrerupere. Măcar de-aș fi avut o lumină ca lumea, mi-am zis. Chiar și una mai mică. Aș vedea pe unde urc și mi-aș da mai bine seama până unde a ajuns apa. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile existenței mele. Un val pornit din adâncuri, un geamăt care m-a zguduit puternic. Nu știu cât a durat. M-am rezemat de bancă, mi-am sprijinit coatele și am așteptat să treacă. Nu mă putea ajuta nimeni, la fel cum nici eu n-aș mai fi putut salva pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lua nici măcar forma lacrimilor. Mi se făcuse poftă de o țigară, dar nu găseam pachetul. În buzunar nu mai aveam decât trei bețe de chibrit. Le-am aprins pe rând și le-am aruncat pe jos. Am închis iar ochii. Geamătul încetase. În capul meu persista o tăcere ce semăna cu praful. Nici nu se ridica, nici nu se cufunda. O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va lăsa să-i cadă aripile nicicând”. În schimb, Ecourile (1976) vădesc lectura unui Arghezi „târziu”, Memorial - 1907 consunând cu versurile maestrului până la pastișă: „Sosesc din timpuri, oarecum mai vechi / cu geamătul mulțimii în urechi / Când cei pierind de linguri prea uscate / Au fost serviți cu plumbi pe săturate”. De o cu totul altă factură sunt poemele din Parafă, apărute postum, în 1988. Cu excepția câtorva (reluate din volumele anterioare), versurile atestă o
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
dincolo de conștient”(Lacan, 1977). Personalul medical este solicitat să răspundă durerii exprimate de pacient în complexitatea relației dintre ei. De regulă, întâlnirea lor are loc tocmai datorită durerii resimțite de pacient. Pacientul formulează un mesaj, prin cuvinte, prin gesturi, prin gemete, transmițând personalului medical ideea durerii pe care o resimte. Conform teoriei comunicării, răspunsurile la un mesaj pot fi: confirmare; respingere (conținând o doză de confirmare); negare, ignorarea mesajului și a persoanei. în cazul confirmării, persoana care a emis mesajul este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și cu inima topită de dor și de gemete"27. Ea îl dorea. Ospitalitatea interesată a lui Calipso l-a transformat pe erou în sclavul așternutului ei, în prizonierul dorinței sale pentru un muritor. Dorința feminină trebuie să aibă însă limite pe care zeii le cunosc, căci dacă aceștia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se distrug doar șîn cazulț unui condamnat la moarte. În curtea Chesturii un spectacol groaznic s-a Înfățișat În fața ochilor: sute de evrei dintre care mulți oameni cunoscuți, cu o reputație bine stabilită, zăceau Într-un lac de sânge și gemetele, horhăitul muribunzilor ne-au Înebunit de groază prin vacarmul lor sinistru prevestitor de moarte”. Aceasta era situația În jurul orei 6 seara. În curte se cereau aranjamente minimale pentru a se putea continua Înghesuirea altor oameni În „abatorul improvizat” (cum a
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
imobilul nr. 5, a auzit doar vocea lui Mărgăritescu XE "Mărgăritescu" care-i chema pe evrei să se predea, „că nu vi se face nimic”. El n-a crezut În asigurarea maiorului: „Auzeam pașii oamenilor, salve de Împușcături și scurte gemete. Aceasta a durat mult timp”. Când a fost descoperit, execuțiile Încetaseră. El și alții care scăpaseră au fost loviți În cap cu patul puștilor, „provocându-mi-se puternice hemoragii, am fost aduși În curtea Chesturii unde am fost loviți din
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
spate succedându-se, după mișcarea lanternelor, țeste Însângerate și capete palide. Pavajul curții era acoperit cu băltoace de sânge care se scurgeau spre stradă. Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care le emit oameni În agonie, În așteptarea morții, plânset În surdină pe care numărul mare al celor năpăstuiți l-au transformat Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment, polițiștii și-au bătut
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
un evreu care gemea (vezi infra). Evreul a fost Într-adevăr scos viu, dar nu i-a ajutatcu nimic: „Am făcut parte dintre cei care au făcut prima groapă la cimitirul evreiesc din Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" . Auzindu-se gemete printre morții din groapă, la ordinul preotului a fost scos din groapă cel care gemea; a fost luat de gardienii Vătăjanu XE "Vătăjanu, Ioan" , Crețu, Anastăsoaiei și Damian. Aceștia l-au suit În mașină și au pus o rogojină peste
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
peste el, apoi s’au Întors cu mașina cu cadavre printre care se găsea și cel cu care plecase viu”181. Lichidarea evreului scos viu din groapă poate fi considerată o „eutanasiere”, deoarece din groapă, tinerii evrei au auzit multe gemete de oameni care au fost totuși Îngropați sau arși de vii (vezi infra). „Toți gardienii erau de capul lor. Nu puteau fi opriți”, adaugă Haim Ițcovici XE "Ițcovici, Haim" (și el a făcut parte dintre gropari), care a descris În fața
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]