3,294 matches
-
Cine-i omul lipsit de suflet care rîde în fața unei epave? Omule, omule, dacă nu te-aș ști viteaz ca focul - și la fel de necugetat ca el - aș jura că ești un laș! în fața unei epave nu se cuvine nici să gemi, nici să rîzi. Ă Da, domnule, zise Starbuck, venind și el mai aproape - e o priveliște solemnă, de rău augur. Ă Augur? augur? Aduceți un dicționar! Dacă zeii vor să le vorbească deschis și cinstit oamenilor, să le vorbească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme Și mor guzganii râncezi În culcuș. Ciocan și secere pe inimi cruce, se coace țara nouă, purpurie, Crești mândru semn, Înalt muncitorește, Să-mi fii tu lege dreaptă chezășie”. (Geo DUMITRESCU. - Socialism. În: Flacăra, nr. 16 (68), 23 apr.) „Le
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cucoanele ce se plictisesc În garsonierele din blocuri. Adulterul și crima, trădarea și renegarea, aventurile erotice și exaltarea instinctelor animalice - iată cercul Înlăuntrul căruia se Învârteau - În zeci și zeci de variante - subiectele romanelor lui Octav Dessila & Co. Vitrinele librăriilor gemeau de traduceri din autori de aceeași speță ai apusului „civilizat” (Ă). Scriitori Într-adevăr valoroși erau persecutați. Sahia murise de tuberculoză, cărțile lui Mihail Sadoveanu erau arse În piețele publice, iar Alexandru Toma era Împiedicat să publice. Din adâncul unui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chemătoare. Am ridicat-o, am dus-o câțiva pași și am așezat-o pe pat. Mă ținea încă strâns cu brațele pe după ceafă. Din gâtlejul ei ieșeau un fel de sunete șuierătoare. Apoi a început să se zbată și să geamă. Era crimă curată. Nici un armăsar nu putea fi într-o dispoziție mai erotică decât a mea. Începeam să-mi pierd și ultima picătură de stăpânire. Oriunde te-ai afla pe lumea asta, nu ți se întâmplă prea des să primești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
era unul dintre clienții preferați ai „comitetului” condus de Toldișan, Roșca, Bordeianu, Holdevici și Juberian. A fost desfigurat în bătăi și a făcut pneumotorax spontan, încât, ajuns în infirmerie, se plângea că se sufocă. După o noapte în care a gemut de durere fără încetare, a intrat în comă și a murit 1. Mihai Livinschitc "Mihai Livinschi" Născut la 26 iunie 1926 în Bucium, județul Iași, era student la Drept și primise o condamnare de 7 ani de detenție. I s-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
spre Vulpoi, îl bătu ușurel peste bot și își spuse că fuseseră amândoi mai speriați de salturile micului animal carnivor negru, care rodea cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti o voce în sinea lui), șovăi, scoase o ploscă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și trimisă în Germania. Țăranii la care lucraseră tinerii se debarasaseră de acești șerbi, când aflaseră de soarta războiului, fugind ei înșiși din fața ofensivei rusești... Una dintre femei era însărcinată. Stăpânul ei se coborâse să însămânțeze o rasă inferioară. Mergea, gemând necontenit, cu degetele înnodate pe sub pântecul enorm. Cele două grupuri se apropiară unul de celălalt, se opriră la răspântia drumurilor, se priviră în tăcere. Cu doar câteva minute mai înainte, femeile tinere care mergeau spre răsărit credeau că ajunseseră la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo și ale cântecului lăutăresc, B. revine, în Macedone
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
somnului, evocarea zeului Pan, actualizarea motivelor folclorice: „Totul era pe-o mistrie, / Și cărămidă și var, / Pe-un fundal de poezie / Într-un prezent legendar” (Prezent legendar). O nouă simbolistică biblică implică un nou destin al artistului: „Corabia de chiparos / gemea de viețuitoare; / sub cea din urmă rază de soare, / un glas tăios ca o sabie / îi striga să se urce în corabie. // Dar între slăbiciuni și destine domestice / Inorogul nu voia să s-amestice” (Inorog). Chiar poeziile conjuncturale, înscrise în canonul
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adâncă de doi metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundată cu zăpadă de viscolele din nord. Într-o zi senină de octombrie, când ursul se apropia de adăpost cu provizii de carne, numai aude soața gemând. A venit sorocul se gândea și se așezase la gura peșterii, în așteptarea puilor. În căteva ceasuri apăruseră doi pui mici, ca două ghemotoace albe, cu ochii închisi și cu o blană deasă. Ursul cel mare se apropie de ei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
când la stânga, când Înainte, când Înapoi, merg prin Întuneric pe gheața netedă ca marmura. Zizmo stă aplecat peste volan, mijind ochii Înspre limita la care bat farurile. Bunicul meu Își ține ușa deschisă, cu urechile ciulite la zgomotul gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totul la Desdemona dezvăluia neputința de a scăpa de amintiri. Stătea rezemată de mormanul de perne, transpirând vapori de jale, dar cu blândețe. Aceasta era semnătura bunicii mele și a doamnelor grecoaice din generația ei: bunătatea disperării lor. Cum mai gemeau În timp ce-ți ofereau dulciuri! Cum se plângeau de tot felul de dureri și afecțiuni În timp ce te strângeau de genunchi! Vizitele mele Îi ridicau Întotdeauna moralul Desdemonei. ― Bună, păpușa mou, spunea ea, zâmbind. Mă așezam pe pat și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de metri! Ai ajuns mai repede decât credeam. Nu termină bine propoziția, că de pretutindeni izbucniră trosnete și rupturi. Clădirea gemea! Toți încremeniseră așteptând finalul. Se puteau citi în ochii fiecăruia întrebările evidente. Ce mai era asta? Finalul oare ce aducea? În liniștea tensionată se puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta și apoi cum înghețau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea ei prin pustietățile acelea? S-au ofilit, fără îndoială. Dacă n-ar fi fost atât de inconsecventă! — S-a mai văzut cum anumiți oameni au început să se cumin țească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comunităților locale și ale publicanilor. De aici se plătesc cheltuielile din provincia respectivă: salariile guvernatorului și ale subordonaților săi, proiectele de construcție, costurile garnizoanei, dacă exista vreuna... — Bun, se impacientează împăratul, și ce rămâne vine la Roma, nu? — Nu întotdeauna, geme Ianuarius. Se teme de o nouă criză de mânie și continuă repede: Situația ar putea fi descrisă ca un cerc exterior pe care sunt plasate provinciile de frontieră, avide de numerar, cu multe trupe staționate pe teritoriul lor, solvabile doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proastă! S-a obținut la iuțeală derogare de la Senat. Deh! Cu bani cumperi orice, chiar și conștiința reprezentanților poporului. Nimeni nu și-a mai amintit de vreo interdicție. Pur și simplu, s-au șters la fund cu canoanele religioase. Fetița geme întretăiat. N-are nici o vină, biata de ea. A fost sacrificată pe altarul orgoliului unei familii de parveniți. Închide ochii. Și așa nu-i folosesc la nimic. Reflectează. Exista totuși până acum o incompatibilitate: să nu poți face dovada că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Să se contamineze de tinerețea lor! Clănțăne convulsiv din dinți. Până acum a reușit să se stăpânească. Îi e de ajuns cea care doarme în pământul rece de sub piatră. Se răzvrătește. A fost un accident. Cine îndrăznește să-l acuze? Geme. Nimeni, numai o voce lăuntrică căreia nu-i poate vârî pumnul în gură. Picioarele îi atârnă ca de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pierdut. Își dă cu pumnii în cap: — Din vina mea, pentru că am fost un dobitoc! Asinius Gallus rânjește. Bine măcar că recunoaște. Își dă jos picioarele. Se duce spre Libo și-l apucă de mâini: — Hai! Calmează-te! rostește poruncitor. Scribonius geme și gesticulează frenetic în continuare: — Dacă nu l-aș fi eliberat ca un bou pe taică-său, sau l-aș fi lăsat să devină peregrin deditic... Gallus ia loc lângă el și grăiește încruntat: — Cei ce intră în categoria dediticilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prevalează opinia că nici ei nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pături a populației care nu este de origine romană. Cei mai mulți sunt greci italieni care au primit în cele din urmă cetățenia, dar și străini veniți din Orient ori sclavi eliberați sau nu de stăpâni, ca Otacilius ăsta. Lângă el, Scribonius geme: — Pe Ofelus l-a avut de la o arăboaică, dăruită de rege din haremul său. Gallus ciulește urechile. În acest caz e mai greu de stabilit sta tutul social și juridic al beneficiarului testamentului. Face semn către Libo. — Lasă astea! Zi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încredințez, auzi? Răspunzi de tot ce face. Ganymedes mormăie nemulțumit, dar nu spune nimic. Nefericitul înfricoșat tremură scuturat de un spasm necon trolat. Rufus dă să-l bată liniștitor cu palma pe spate. O retrage ca fript, când îl aude gemând. — Tot te mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da’ ce-a pățit? se interesează Pusio. — Este un laș! strigă disprețuitor colegul lui. I-e frică să lupte și lanistul a pus biciul pe el. — Nu te mai băga unde nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în obraz. — Caricatură de luptător! Nu ești în stare să privești moar tea-n
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]