56,083 matches
-
cu care colaborează, suspectă și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942, la Tr. Severin), Virgil Dumitrescu a compus Poeme în licanta veche, în număr de... cinci! Pe o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia este enervanta prin definitie. Este stridenta și agresivă. A devenit o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau țopârlan, dezastrul este același. Sunt ai noști. Cu ei ne lăudam, cu ei defilam. Adevărații ambasadori și consuli sunt mici copii, neînsemnați, pe lângă acești repre zentanți geografici, care au împânzit omenirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr. 11809, 9 aug 1980 (ibidem) Tovarășul prolific al lui PopescuDumnezău, gen. Pleșiță, Mortoiu și liota, Paul Anghel era înainte de „revoluție” editat pe banii Ministerului kulturii, în tiraje privilegiate propagandistic, decenii la rand în fostul regim cazon-ceaușist...În ce mă privește, el a fost cel care, la un colocviu internațional de la Timișoara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe care le consemnează, precum schițele unui nou tablou, din tuse nervoase și grăbite. Tehnică de lucru ne trimite în zona de întretăiere dintre poemul în proza, eseu, aforistica și tabletă, adică un gen hibrid, experimentat și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în haină brodata a poetului, care travestește totul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de criticul și istoricul literar, de prozator și înlăturat, daca nu pus la colț, de Profesor, obligat să-și onoreze catedră, în fața elevilor și studenților”. Se știe că un critic, după exigenta lui Călinescu, trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei dintre subiect și obiect, cu instituiri și clarificări
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
accept aceste strigate ale inimii, inspirate doar de un ac, de un cuțit, sau te miri ce atlceva. Cred că trebuie să fii în stare să manevrezi experiențele, chiar și pe cele mai îngrozitoare - ca de exemplu nebunia, tortură, acest gen de experiențe, acestea ar trebui manipulate de o minte inteligență și inspirată”, (Sylvia Plath, Ariel și alte poeme, Ed. Univers, Buc., 1980, apud. Vasile Nicolescu, Cuvânt înainte, p. 13, s.n.)? Sau considerațiile lui Petru Comarnescu, făcute pe când poeta avea doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Se vor acorda de asemenea 20 de puncte pentru candidații eligibili. 4. Au existat și există români canadieni care au făcut mult bine romanismului și recunoașterii culturii române în Canada. Li se vor acorda maxim 20 de puncte pentru acest gen de activități. 5. La acest punct, nu mai este nevoie de explicații suplimentare. 6. Prin activitatea profesională în cele mai diferite medii, mulți români s-au făcut remarcați și simpatizați, obținând diplome și alte forme de recunoaștere făcând să crească
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian e o scriere apăsată, într-o piele care se scorojește și se fărîmă, un fel foarte dur, genul de duritate pe care-o au, uneori, numai poeții, de-a spune adio. Delicatețea ei, scenele de familie puțină, de unde fusese atît de expansivă, tristețile feminine sînt malaxate bine, în fragmente din care altceva iese în față. Aș pune-o
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
pronume în acuzativ: " Dacă se cred precum mine sau chiar mai buni, le doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul ăsta că doar cei cu îmintea mai deschisă' precum tine le pot înghiți!" (forum.softpedia.com). Precum apare supărător de des în traduceri: "Ťtot ce am vrut a fost să dovedesc că cineva atât de mic precum mine se poate
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
a literatului iluminist, preocupat de poetică, retorică, gazetărie, poezie, călătorii, relații publice, comentariu biblic, discursuri oficiale și - ceea ce e destul de neașteptat - mărturisiri despre sine. Mircea Zaciu a inclus sectoare din aceste domenii în trei volume publicate (ce țin să epuizeze genul specific al fiecăruia) în colecția sa de istorie literară "Restituiri", de la Editura Dacia: Jurnal, ediție îngrijită și prefață de Maria Protase, 1972; Poezii, ediție îngrijită și prefață de Nicolae Albu, 1976; Discursuri, ediție îngrijită de Ștefan Manciulea și Ion Buzași
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că nu se putea o receptivitate mai generoasă a unui canonic! Pentru sectorul de publicistică, Stela Toma adoptă descrierea micromonografică, extinsă și edificatoare (p. 148-263), pe teme, tendințe, genuri și retorici, a celor trei gazete inițiate și conduse de Timotei Cipariu: "Organul luminării" (autointitulată "gazetă besericească, politică e literară"; săptămânal, 70 de numere, din 4 ianuarie 1847 până în 28 aprilie 1848; introduce pentru prima dată în ziaristica românească alfabetul
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
reproșându-le că nu se bucură alături de ei de succesul echipei naționale și obligându-i să se bucure! Bătrânii nu înțelegeau ce li se cere (probabil nici nu auzeau bine), iar pe fețele și mâinile lor șiroia sângele. În acest gen de "impetuozitate tinerească" se înscrie pentru mine atacarea de către unii autori tineri a lui Mihai Eminescu, a lui Nichita Stănescu, a lui Nicolae Breban și Augustin Buzura, a lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, a Uniunii Scriitorilor, a Academiei Române, a
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
-o, era plin de indulgență, deși, de fapt, prefera să n-aibă ocazia să și o manifeste. Nu-i plăcea să comenteze defectele altora. În cel mai rău caz, putea expedia o discuție despre cineva printr-un succint "nu-i genul meu". Dacă totuși, încolțit de evidențe, își exprima opiniile negative - era departe de a fi lipsit de spirit critic - o făcea cu neplăcere. Nu-și critica niciodată prietenii în public, de altfel nici între patru ochi. Odată însă, pe când ne
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
închisă într-un iad suburban". Contraponderea ei e Costner, de data aceasta lui îi revine personajul introvertit. Efectul e o comedie amară și sardonică, un soi de one woman show" ce amintește de Cui îi e frică de Virginia Woolf?, genul de film pe care credeai că americanii au uitat să îl facă. Regizorul Mike Binder a scris și scenariul și s-a implicat și cu un rol episodic în film. Nu toți au apreciat însă eforturile sale: criticul de film
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
complementar pe care să-l consulte) au parcurs date despre școlile componistice de la Kiev, Odessa, Harkiv. Altele două, mai clare și mai elocvente (autoarele, mamă și fiică, studiaseră în Germania) s-au îndreptat spre muzica din Galiția sau spre modernitatea genurilor muzicii ușoare în Ucraina. N-au lipsit o evocare a figurii romantic-paternale a lui Mihail Lisenko, o expunere despre muzica folclorică (asezonată cu destule nuanțe tradiționalist-naționaliste) sau o incursiune în aspecte ale culturii muzicale evreiești din Ucraina. Mai multe am
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
Lidia Vianu Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin Antichitatea greacă, Evul Mediu, Renaștere, Secolul Luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile/convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva exemple de romane din care iubirea (tradiția boy meets girl, boy marries girl and they live happily everafter) e sistematic, deliberat exclusă: The Remains of the Day, Flaubert's Parrot, Lanark, Never Let Me Go
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
de unii dintre poeții douămiiști - s-a impus și în România termenul de autoficțiune. E drept, el e preluat mai ales pe filieră franceză și acoperă o producție literară vastă: autobiografii, narațiuni și poeme biografiste, asta în condițiile în care genurile prozastice românești nu au un echivalent pentru franțuzescul récit - noțiune-valiză pentru orice fel de proză căreia nu i se potrivește subtitlul Ťromanť. 69 al lui Ionuț Chiva, ca și O vară în Siam a Claudiei Golea, Cum mi-am petrecut
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
care criticii români întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este întîmpinată noțiunea, dă seamă mai întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de istoria literară, cît de cea a mentalităților. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
încîntător, numai că nu corespunde realității, în schimb corespunde din plin intenției de a strecura între director și redactorul-șef aparența unei tensiuni de altfel inexistente. Cum ar fi dacă noi am publica, cu litere cît brațul, un titlu de genul: Carmen Mușat face glume cu Ovidiu Șimonca? Nu ar rîde și curcile aviare de noi? Cam în situația asta se află colegii de la Observatorul cultural. O doamnă egală sieși În numărul din 15 mai-14 iunie 2006 al revistei Cuvîntul, poeta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
impun disciplina consemnării, dacă nu a semnificațiilor oamenilor ori evenimentelor cu care mă confruntam, măcar a datelor materiale ce-mi punctau existența, n-am reușit niciodată să dau notațiilor continuitate. Evident, nu am avut și n-am nimic principial împotriva genului ca atare. Îmi displace nombrilismul și mă irită caracterul ostentativ al transformării trăirilor autentice în literatură, însă recunosc că așternerea pe hîrtie a întîmplărilor unei vieți nu devine relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
o aprofunda și a o îmbogăți, de a-i conștientiza stratagemele și strategiile. Cartea îi expune originile neuro-cerebrale și proprietățile, accentuînd pe latura ei deliberată, de proces accelerator al minții, în stare de veghe. Ea încearcă să-i descrie funcționarea, genurile, corelațiile psihice și condiționările, limitele care-i frînează ori îi interzic exercițiul, posibilitățile de a-i evalua performanțele. Datorită extraordinarei sale extensii și prolificități, a implicării în toate actele cognitive, studiul interpretării e extrem de pretențios. Mi-a impus lecturi dispersate
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Dorin Tudoran nu e ranchiunos, ci hiperreactiv. Riscând să facă mari nedreptăți, el nu amână niciodată ceea ce are de spus, lăsând, însă, deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e vorba de niște nuanțe ŕ la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie alternează cu discrete tentații de a strangula preopinentul (vezi, în acest sens, antologicul text "Monșerul Montaigne", o veritabilă fișă de observație a stilului tandru-agresiv al autorului: admirația nedomolită față de personajul Andrei Pleșu e
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]