4,554 matches
-
de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor producerii halucinațiilor există numeroase teorii, iar specialiștii nu au ajuns încă la un consens în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid a conștiinței; - o scădere a tensiunii psihice a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în această privința (G. de Clemmbault, P. Quercy, H. Ey etc.). În general, sunt incriminate în geneza proceselor psihopatologice halucinatorii următorii factori: - o anumită stare de tip hipnoid a conștiinței; - o scădere a tensiunii psihice a bolnavului; - rolul imaginilor în geneza halucinațiilor; - mecanisme neuro-biochimice cerebrale legate de metabolismul neuronal al catecolaminelor; - rolul acțiunii unor droguri psihotrope cu efect halucinogen de tipul: LSD, mescalină, psycocibină, atropină, scopolamină, cocaină, alcool etc; - deprivarea senzorială poate declanșa apariția de halucinații; - izolarea, recluziunea sau singurătatea. Din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv sunt multiple. Se consideră că în geneza acestuia, anxietatea ocupă un loc esențial. Elementele ideative sau acțiunile impulsive, cu caracter obsesional, nu constituie decât manifestarea secundară a acesteia. Orice bolnav de acest fel va da o formă intelectuală propriei sale neliniști, uneori cu o mare bogăție imaginativă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Karpman (mitomani, perverși sexuali, sadici, huligani, vagabonzi, piromani); e) oligofrenii cu tulburări de comportament de natură psihopatică, diferiți de cei „liniștiți”, educabili și adaptabili, firește, în limita gradului oferit de oligofrenie. Din punct de vedere psihogenetic, factorii psihopatologici incriminați în geneza acestor tipuri de sindroame psihopatologice sunt următorii: - constituția heredo-psihică de tip dezechilibrat, - inducția modelului parental (familie dezorganizată, răul model, frustrări, carențe educaționale), - rezonanța psihogenă (respingere, ostilitate, excludere, agresivitate în familie), - carența de autoritate (absența modelului, incapacitatea de a putea dobândi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate ulterior de Școala italiană de psihiatrie prin C. Lombroso. A. Morel (1860) introduce o teorie explicativă în ceea ce privește geneza sau cauzelor bolilor psihice, cunoscută sub numele de „teoria degenerescenței” asupra căreia vom reveni ulterior. Pe baza acesteia el propune o clasificare a bolilor psihice, pentru prima dată după criterii etiologice, în șase grupe și anume: 1) alienația ereditară, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi admis este faptul că „degenerescența” este unul din aspectele care trebuie totuși incluse în sfera „dispozițiilor ereditare” care explică apariția și dinamica unor afecțiuni psihice, în felul acesta discuția se deplasează de la „teoria degenerescenței” la „teoria eredității” în explicarea genezei bolilor psihice și în primul rând psihozelor endogene, a stărilor de arierație mintală, psihopatii etc. Deși abandonată astăzi, teoria degenerescenței cuprinde, in nuce, ideea de ereditate tarată sau patologică, cu implicații asupra formării sistemului personalității individului. Interesant este faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de origine, școlii, societății, circumstanțelor de viață. Conceptul de psihopatie este legat de aptitudinile congenitale ale unui individ; în sensul acesta Binder face distincția între „temperamentul primar” sau „dispoziția de bază” și „influențele mediului extern” asupra individului în procesul de geneză a tipului de personalitate anormală sau psihopatică. Dispoziția de bază este esențială în orientarea dezvoltării personalității unui individ în direcția unei psihopatii, pe când mediul reprezintă circumstanțele exterioare patogene favorabile apariției nevrozelor, ceea ce este cu totul altceva. Definiția și natura psihopatiilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căutată nu numai în intervenția „predispoziției constituțional-genetice” în cazul „factorului psihopatic” și în cea a „influențelor psihotraumatizante ale mediului extern” în cazul „factorului nevrotic”. Trebuie ca în ambele situații să fie avute în vedere, „structurile temporale ale vieții individuale” în „geneza” și „direcția” de evoluție și dezvoltare a acestor situații psihopatologice. Din cele expuse mai sus, se relevă ca importanță raportul dintre „dispoziția constituțional-genetică” a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
avute în vedere, „structurile temporale ale vieții individuale” în „geneza” și „direcția” de evoluție și dezvoltare a acestor situații psihopatologice. Din cele expuse mai sus, se relevă ca importanță raportul dintre „dispoziția constituțional-genetică” a personalității și „influența mediului extern” în geneza psihopatiilor și a nevrozelor, așa cum se poate vedea și din schema de mai jos. grafic p.238 ms. DISPOZIȚIE MEDIU Schema de mai sus oferă o imagine grafică a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoanei. La cele două aspecte legate de natura „aparatului psihic” - fondul psihic și arrier-planul - analizate mai sus, o importanță deosebită în explicarea stărilor reactive revine însăși sistemului global al personalității. E. Kretschmer este cel care a subliniat „rolul personalității” în geneza reacțiilor psihice, în primul rând al „reacțiilor interioare”. Acestea sunt în raport cu personalitățile de tip senzitiv, sau cu personalitățile care se îndoiesc de ele-însele, prin lipsa de încredere în sine, îndoială etc. Formele de reacții O clasificare unică a reacțiilor în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au un rol foarte important în procesul de formare al personalității individului, în „socializarea” acestuia, contribuind astfel la formarea stării sale de sănătate mintală, condiție a echilibrului psihic intern, dar și a adaptării și integrării sociale externe a acestuia. În geneza dezvoltărilor anormale se notează existența în istoria psiho-biografică a individului respectiv situații psihotraumatizante de viață, cu un caracter neobișnuit și deosebit de intense, de durată îndelungată și eventual repetate. Un rol important revine, așa cum spuneam mai sus, vârstei subiectului, în special
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neglijat rolul etc.). 4) Dezvoltările ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau centrate în jurul propriului Eu având ca temă majoră impresia unui pericol la adresa stării de sănătate personală, constituie factori emoționali în geneza acestui tip de dezvoltări anormale ale personalității. Bolnavul se află într-o permanentă stare de tensiune psihică. Gândirea sa este dominată de suspiciunea unei amenințări serioase a stării sale de sănătate. Se vorbește chiar de o „atitudine ipohondriacă” constituțională (Chrzanowski
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a acestora este destul de greu de întreprins. Mai mult decât atât, în cazul depresiilor, factorii psihogen și somatogen sunt foarte intricați, așa cum se va vedea în continuare. P. Kielholz propune o clasificare a stărilor depresive, utilizând două criterii incriminate în geneza acestora, și anume: criteriul somatogen și criteriul psihogen. În cazul acesta, se va ține seama, din punct de vedere psihopatologic, de „simptomele cheie”, și anume: inhibiția elanului vital, dispoziția fundamentală depresivă, angoasa. În sensul acesta P. Kielholz distinge trei clase
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca pe un accident ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se pregătește „geneza delirului”. Aceasta este „anticipația delirantă”. Pentru E. Hy, în geneza delirului au rol două elemente care stau în mod obișnuit la baza cunoașterii: experiența realității trăită de persoană ca istorie individuală, construcția logică a realității lumii sub specia valorilor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se pregătește „geneza delirului”. Aceasta este „anticipația delirantă”. Pentru E. Hy, în geneza delirului au rol două elemente care stau în mod obișnuit la baza cunoașterii: experiența realității trăită de persoană ca istorie individuală, construcția logică a realității lumii sub specia valorilor de adevăr. Conceptele de realitate și de cunoaștere logică ale realității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deficiență mintală este intim legată de cea de capacitate școlară și de cea a performanțelor școlare ale elevului. Cu toate acestea, este destul de greu de făcut o distincție între „copiii dresabili” și „copiii educabili”. 3) Criteriul biologic se referă la geneza, sau etiologia, simptomatologia, prognosticul și indicațiile terapeutice ale stărilor de arierație mintală. R. Zazzo face distincția între factorii determinanți și debilitate, întrucât el consideră că în sfera conceptului de oligofrenie sunt reuniți factori biologici, afectivi, intelectuali și socio-culturali. Oligofreniile reprezintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire medicală”. Acesta se întemeia pe dualismul somatic/psihic, considerat ca reprezentând cele două părți constitutive ale organismului uman, ale individului, fundamental opuse și diferite din punct de vedere clinico-medical. Patologia psihosomatică, aduce în discuție efectul factorilor emoționali în geneza unor afecțiuni somatice, tipul de reacție somatica al persoanei umane la factorii stresanți, precum și, în mod invers, modalitatea de „manifestare somatică” a unor suferințe psihice sau „somatizarea” acestora în unele cazuri de nevroze. Sunt la fel de bine cunoscute manifestările psihice ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai ales, că ea nu trebuie să fie exclusă, așa cum vom arăta în continuare, din sfera psihopatologiei. J.L. Halliday (1948) propune următoarele criterii pentru delimitarea afecțiunilor sau tulburărilor psihosomatice: anamneză bolnavilor pune în evidență existența unui factor emoțional psihotraumatizant în geneza tulburărilor psihosomatice; tipul de personalitate caracterizat printr-o „constituție emotivă” constituie terenul pe care se pot dezvolta tulburările psihosomatice; tipul sexului în distribuția tulburărilor psihosomatice; asocierea unor tulburări psihosomatice diferite la același individ, exprimă o anumită „predispoziție” pentru acest tip
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „suferințele sale sunt adevărate” și că el nu este un „bolnav închipuit”, așa cum este suspectat de alții. Să analizăm, în continuare, tipurile acestor bolnavi, precum și pe cele ale medicilor care-i îngrijesc. Acest lucru este absolut esențial pentru înțelegerea genezei și dezvoltării suferințelor iatrogenetice. Bolnavii A. Păunescu-Podeanu face o interesantă și riguroasă analiză și clasificare tipologică a „bolnavilor dificili”, în care cuprinde toate aceste cazuri clinice. Primul tip îi reprezintă „bolnavul dificil frust, incidental, la limita noțiunii”. În ceea ce privește personalitatea și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că „imită” suferințe văzute la alții, printr-un mecanism de transfer simpatetic, fie că suferă o „inducție” a suferinței în urma întâlnirii cu medicul (consultația medicală, investigațiile de laborator, tratamentele urmate etc.). În ambele situații, sugestia joacă un rol esențial în geneza acestor categorii de tulburări. Rolul inductor, revine fie persoanei medicului, fie unei alte persoane care „influențează” prin prezența sau relatarea suferințelor sale persoana bolnavului, în cazul acesta, bolnavul va avea rolul de persoană indusă, iar rezultatul acestei „inducții” va fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prelucra” propria sa suferință, în virtutea unor motivații personale. Dacă, medicina are ca scop diagnosticarea și tratamentului bolilor; psihologia are ca scop susținerea morală și psihologică a persoanei bolnavului aflat în suferință. În ceea ce privește psihopatologia, aceasta are rolul de a interpreta semnificația genezei, naturii și scopului acestor forme de manifestări paralele, asociate bolii de bază. Psihopatologia trebuie să explice semnificația acestor fenomene pseudo-clinice care apar „în paralel” cu boala de bază. Trebuie explicate motivația și scopul producerii lor. Astfel pusă problema, rezultă în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
denudația, în sensul pierderii originalității, fuziunea ca act de absorbție și interiorizare a unor elemente străine personalității, confuzul, privind identitatea și starea de conștiință, vagul, ca formă înrudită cu confuzul, inducția sugestivă sau contagiunea psihică drept factor de patoplasticitate în geneza fenomenelor psihice morbide, o anumită dispoziție constituțională către dezvoltarea unei anumite forme de tulburare psihică. Un interesant punct de vedere referitor la modelele patologice ale personalității ne este oferit de K. Menninger. Acesta consideră că fenomenul psihic morbid nu trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor modele sociale negative etc. Din acest motiv ele sunt de regulă manifestări exterioare, de factură comportamentală revendicativă sau vindicative, legate din punct de vedere formal de frustrarea unor drepturi sociale, politice, economice, moral-religioase, etnice etc. Un rol esențial în geneza psihozelor colective, revin tehnicilor de manipulare prin discursul public și prin mijloacele mass-media (presă, radio, TV etc.). Rolul acestora, în situațiile de criză socială este de a crea curente de opinie contradictorii, în continuă schimbare, cu caracter derutant sau chiar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
influențează atitudinile emoționale ale maselor pe care le dirijează într-o direcție intenționată, țintită către grupurile culpabilizate în vederea descărcării agresivității colective asupra acestora, organizează societatea în grupuri comunitare conduse de un lider în vederea realizării unor acțiuni colective. Mecanismele psiho-sociale și geneza Psihozelor colective. Ce urmărește discursul colectiv ca instrument psihologic prin acțiunea sa asupra colectivităților social-umane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse și controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interese (economice, politice, profesionale, culturale, religioase, etnice etc.). Între aceste grupuri apar conflicte. Apar dificultăți sau blocaje de comunicare între autoritate și populație. Se produc conflicte de muncă. Apar manifestări de protest de tipul grevelor, etc. Un rol esențial în geneza psihozelor colective în societatea deschisă revine mass-mediei. Aceasta, prin intermediul discursului public și prin imagologia TV, cultivă modele, atitudini și conduite care sunt acceptate și imitate imediat, în mod ireflexiv. Acest aspect are o mare importanță practică și o semnificație particulară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]