6,593 matches
-
mânaă ținea o carte deschisă. Cât despre calul înaripat, acesta n-avea nimic de vrajă în el, era un animal natural dintr-un soi ce trăiește pe munții Riphaeni. Ca și grifonul, el avea cap de vultur, picioare prevăzute cu gheare lungi și aripi acoperite cu pene, restul trupului fiind acela al unui cal. Acest animal ciudat poartă numele de hipogrif, Eroina noastră l-a atacat pe vrăjitor când dintr-o parte, când dintr-alta cu toată energia unei lupte violente
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele și cu aripile, astfel încât calul, cuprins de frică, a devenit cu neputință de manevrat. In clipa aceea sunete de surle și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise, împreună cu toți oamenii săi în urmărirea cavalerului. Rogero simți că
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp în regatul virtuasei Longestila, Astolpho a hotărât să se întoarcă în țar sa. Longestila i-a împrumutat cel mai bun vas din flota sa, iar la despărțire i-a dăruit o carte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor pitici sau a unor animale patrupede, astfel că nu se puteau stabili legături între ei. 56 Orc plin de satisfactie AVENTURILE LUI ASTOLPHO CONTINUĂ IAR CELE ALE ISABELEI ABIA ÎNCEP Scăpând din ghearele crudei Alcina și după ce petrecuse un scurt răstimp în regatul virtuasei Longestila, Astolpho a hotărât să se întoarcă în țar sa. Longestila i-a împrumutat cel mai bun vas din flota sa, iar la despărțire i-a dăruit o carte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ÎN VIS... Mă mușcă dulăii în vis, Mă sfârtecă gheara trezirii De-acum, niciodată, am zis, Nu pot să mai rup trandafirii... Lăsa-voi să crească pădure, Culoare și ghimpi, împreună, Ca visul să nu mă mai fure Ca gura-mi nimic să nu spună... Va trece trudit prin petale
?N VIS... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83810_a_85135]
-
reușit, uitându-mă În jur după o cale de evadare Înainte să dau ochii cu ea. Deci tu și Philip păreți puși pe fapte mari, ha? Îmi făcu cu ochiul și mi-am Înăbușit impulsul de a-i șterge cu ghearele rânjetul de pe față. —Mmm. Cu ce ocazie pe aici? Ea râse și-și potrivi pantofii cu tocuri de doisprezece centimetri, care nu reușeau să-i modifice prea mult statura. — Cine are nevoie de motive ca să se distreze puțin? Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu spadă de foc și stau Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice, spuse Audrey. Buzz își recăpătă suflul. — Înseamnă că deja te gândești la ce va urma? Audrey își întinse degetele ca pe niște gheare de animal și se prefăcu că-l zgârie. — Nu vreau să știu decât cum stă treaba. Momentul îi scăpa de sub control, de parcă pericolul n-ar fi contat. Buzz o apucă pe Audrey de mâini. — Adică va mai fi o dată viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
homosexuală. Duarte se trase un metru mai încolo. Eu cred că toate put. De ce? — Un puști nebun după wolverine. Duarte duse un deget la frunte și-l răsuci. — Loco mierda. O wolverină e un împuțit de șobolan. Corect? Danny văzu ghearele lui Junno atacând. — Încearcă altceva, Duarte. Sleepy Lagoon, Comitetul de Apărare, anii ’42 și ’44, Reynolds Loftis. Ia-o încet și gândește-te bine. Duarte zise: — Simplu. Reynolds și fratele lui mai mic. Danny aproape că strigă: — Ce? Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o frunză. Părea să fie singura frunză de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece cenți în căușul palmei. Caut un domn pe nume Coleman Masskie. Îl cunoașteți? Locuia aici în urmă cu șapte-opt ani. De data asta bătrâna zâmbi. Mi-l amintesc bine pe Coleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi spus, pentru că orice răfuială se făcea în familie și n-am înțeles niciodată, pentru nimic în lume, să-l lăsăm pe vreun coleg, oricare ar fi fost acela, să cadă în ghearele răzbunătoare ale "zeilor didactici". Între timp a sosit și profesorul Aurel Dinu de Franceză, care avea oră cu noi. Cioc i-a povestit și lui pățania și a rămas ca ancheta să fie făcută de Barosanul, care urma să dea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfățișarea comică a acelor brațe scheletice, care păreau a ieși prin plafon . . . . . . Așa de mult păreau a ieși prin plafon încît Mini ar fi vroit să fie în același timp pe trotuarul din fața. casei, pentru a vedea pe coperiș acele gheare apărând prin țigla roșiei . Dar Mini acum era refugiată în lumi interioare și când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
modeste. Lina era "perla". Rim punea în cuvântul "perlă" tot disponibilul lui de ironie. Cu lașitate, Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
voi intra în transă și voi chema spiritele care mă conduc. Cu toate că nu voia asta, Bobby nu se simțea prea confortabil. Pe de o parte, îl apăsa mâna dolofană și asudată ca o șuncă a doamnei Pereira, pe de alta gheara ascuțită a lui Mabel. Sub palmele sale, simțea lemnul dur al mesei. Respirația greoaie și neregulată a mediului în întuneric. — Blue Pearl? Blue Pearl? Mă auzi? Sunt eu, Rosita, te chem. Blue Pearl, vino la portal. Rosita dorește să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Elspeth stătea în spatele lui și-l urmărea cum muncește, cu un zâmbet special pe chip. Aproape inconștient a întins o mână și i-a trecut-o prin păr. Băiatul a ridicat privirea și i-a zâmbit. Andrew a simțit o gheară în piept. În acea după-amiază, l-a chemat și i-a cerut cu brutalitate să măture partea sa de curte. Curând, a început să-l învețe pe Robert să scrie și să vorbească engleză corect, i-a predat câteva noțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se ... până devale Ocol să-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vreo primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de pe fața unui tigru. Sunt o adevărată expertă în bujori și crizanteme. Deși societatea regală consideră crizantemele potrivite numai pentru țărani, eu le cultiv cu entuziasm. Am toate felurile de crizanteme. Cea pe care o prețuiesc cel mai mult e „gheara de aur“. Florile sale se deschid precum mâinile unor dansatori ce țin lumina soarelui de dimineață în palmele lor. Nimeni nu a mai văzut această varietate în altă parte decât în grădina mea. Toamna târziu, plantele îmi ajung până la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile își ridică spre cer brațele subțiri ca niște bețe. Mâini în formă de gheare fac mișcări ce par să zgârie aerul. Mă cuprinde un copleșitor sentiment de milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eu. În vis sunt înghițită de un dragon cu gură de rechin. Norii se rostogolesc în jurul meu, iar eu mă zbat să scap de monstru. Mi-a prins umerii și îmi apasă cu putere pe piept. Dragonul mă ține în ghearele sale și îmi șoptește: „Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o încercam când ședeam pe ouă. Mâinile îi sunt reci, însă trupul său e cald și mișcările tandre. Explorează. Mă înfășor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zori. Hsien Feng preferă cântatul păsării în locul soneriei ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]