1,733 matches
-
ochii-nchiși, cine-a făcut Amadeus și restul n-are cum produce decît capodopere, din copilărie. Cu adîncă mîhnire-n suflet se poate spune că lucrurile nu stau așa. Pentru confirmare, a se urmări din fundul marelui pat unde te-ai ghemuit Împreună cu iubita ta blondă fără facultate și ultimul Forman, Omul din lună. Viața grosolană a unui actor comic grosolan, redată Într-un film grosolan. Nu găsești nimic care să te entuziasmeze, să sari, să te facă să uiți de adolescenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mai avem o bucată puțin mai grea, pe urmă una foarte grea și după aia am ajuns. De-acum putem să așteptăm să se facă lumină. Culcă-te, Piticot. Nu ți-e frig? — Nu, Nickie. Am puloverul pe mine. Se ghemui lîngă el și adormi. În scurt timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu lăsĂm urme direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și vagoanele de marfă. Apoi ne-am oprit și doi bărbați cu felinare au bătut În roți cu niște ciocane. Nu vedeam nimic În afară de bărbații Ăștia care se ghemuiau lîngă roți și de vagoanele de marfă din față, așa că m-am băgat Înapoi În pat. — În ce oraș din Canada sîntem? — Windsor. Noapte bună, Jim. Dimineață, cînd m-am trezit, treceam prin niște locuri frumoase, ca-n Michigan, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte lumina. Atacul stătea să-nceapă - așteptam să apară avioanele și să-nceapă bombardamentul, care era un substitut al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum ajungeam la golf, vîntul Ăsta o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pentru băuturile alea două și pentru sendvișuri și berea asta, de care o fi ea, și pentru rîul Swannee și celelalte locuri prin care o să mai ajungem. — Culcă-te, iubirea mea. — Așa o să fac. Trezește-mă cînd vrei. Se ghemui În scaunul ÎncăpĂtor și adormi, În timp ce Roger continua să conducă, fixîndu-și privirea pe șoseaua largă, scoțînd timp bun printre pădurile de pini, Încercînd să rămÎnă peste sută ca să vadă cît cîștigă pe oră. Nu mai condusese pe șoseaua asta, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-o strângând-o la piept, în timp ce o gură fierbinte i-a stăvilit țipătul de groază gata să pornească în noapte... În clipele următoare, buzele haiducului îi sărutau obrajii, gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de ciudă, n-aveam somn după isprava asta, că nu-mi mai ardea să mă joc, am intrat cât am putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe un scaun până seara, când am ieșit la cină. Mi-era milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
născut pe o stea. A botezat locul de unde vine Ana „Steaua Iubirii”. Dacă mă întrebați pe mine, eu nu cred că Ana s-a născut pe o stea. Poate pe o planetă. Pentru că stelele ard. Nu te poți cățăra și ghemui pe ele, că te prăjești. Uitați-vă la Soare, dacă puteți. Soarele e și el o stea. Adică mai bine nu vă uitați, că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sape. Timpul trece. Moralul scade. Tatăl tău sosește. Sosește cînd ei Îl trag afară pe Stevie, maltratat, distrus, lipsit de viață și negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă opresc iarăși la nudul-sex, pictat în forță, cu nerușinare. O pictură nespălată. Nespălată e cuvîntul. Uh. E ca și cum m-ar fi avut pe deplin. Un orgasm cu o fantasmă. Dă buzna ca un Intercity peste corpul meu dezgolit. Mă ghemuiesc să scap de pictorul-ochi, dar mă ajunge cu linia. Mă simt ca un animal în sacrificiu, biciuit. E celibatar Rusalin sau se face că este? Habar n-am ce viață sentimentală a avut, are. Albumul îmi spune că trece printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și eu acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de adăpost mobil alcătuit din cutii de carton. Nici unul nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din Delhi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mă lăsa pur și simplu În pace. Îmi pregătisem mental rutina matinală cu Eduardo când mi-am auzit strigat numele, m-am Întors și l-am văzut pe Benjamin, unul dintre nenumărații foști prieteni ai lui Lily din facultate, ghemuit lângă peretele de la intrarea În clădire; părea că nici nu observă că stă așezat direct pe trotuar. Era unul dintre numeroșii foști prieteni ai lui Lily, dar fusese primul care Îi plăcuse cu adevărat. Nu mai vorbisem cu drăguțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși pe 57 Street și-și băteau joc de tentativele autorităților de a-i „curăța“ de acolo. Poliția Îi gonea mereu Înaintea orei de vârf, dar ei se Înființau la loc și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stat chiar lângă noi. Ea nu lua notă că vorbeam despre ea, fiind adânc preocupată să-i arunce unui golănaș de la bar niște priviri ademenitoare de vino-ncoa’. Alex și-a petrecut brațul pe după umerii mei și eu m-am ghemuit mai aproape de el pe banchetă. Ce bine era să fiu din nou aproape de el - aveam impresia că trecuseră săptămâni Întregi de când nu mai stătusem așa. — Nu vreau să sparg cheful, dar trebuie să plec acasă, a zis Alex și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am strâns la piept geanta mea de poștaș din pânză de cort. În ultimul timp m-am purtat ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă până În treizeci de ani, dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și i-am aruncat-o. — Lily, pune asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unul dintre noi ar trebui să se bucure de viață vineri seara. Acum voiam să‑i spun că fusesem furioasă pe Miranda, pe Runway, pe mine Însămi, dar nu pe el și că nu doream nimic altceva decât să mă ghemuiesc pe canapea și să mă giugiulesc cu el timp de cincisprezece ore. Sigur că da. A părut surprins, dar mulțumit. Ce‑ar fi să te aștept la tine acasă și pe urmă să ne hotărâm ce facem? O să Îi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe punctul de a fi răscumpărat, că puteam cu siguranță să rezist Încă o seară de chin ca să ajung la locul de muncă al viselor mele. Dar asta nu m‑a ajutat. Brusc, nu mi‑am dorit decât să mă ghemuiesc pe canapeaua părinților și să o rog pe mama să‑mi Încălzească un ceai În cuptorul cu microunde, În timp ce tata să pregătească jocul de Scrabble. Jill și Kyle ar fi venit și ei În vizită, cu bebelușul Isaac, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cei optimiști preferă să se strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea. În ultimele trei luni, Loretta devenise mentorul meu, campioana mea, salvatoarea mea. Ne Înțelesesem de minune de la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai încăpuseră înăuntru, arendașul se ghemui cum putu pe o margine, lângă un geamantan, și se adresă direct tânărului, care privea pe fereastră, reluând firul convorbirii de adineaori: ― Și uite-așa, domnule, cum vă spuneam, cu țăranii... Pe mine mă puteți crede pe cuvânt și fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]