2,211 matches
-
Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se apropie din spate, Îi luă ușor mâna și Îi șopti la ureche: — Bună, iubito, ai Întârziat puțin. Iată-l și pe Dan. Guvernatorul și senatorul Crosby tocmai m-au sunat să-mi spună că nu pot să ajungă. Ce ghinion! Toată lumea venise să-i vadă. Dan o să Înceapă să vorbească imediat. Apoi i se vor pune Întrebări. Te rog să fii drăguță cu el. Am dat petrecerea asta ca să-l ajut pe bietul om. Kitty se Încruntă ușor. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
minut, apoi se Îndepărtă. Roger se grăbi să termine convorbirea și porni În căutarea ei. — Îmi pare rău, dar Încerc să-mi vând cea de-a treia companie și sunt Îngrozitor de stresat. Unde rămăseserăm? Aaa... da, cu toate eforturile mele... ghinion. — Dragă, Îmi pare rău, dar nu a convins pe nimeni. Pot să pun pariu că nu va fi ales, cu sau fără ajutorul tău. — E prieten bun cu ambii senatori și cu guvernatorul: are totuși o șansă. Kitty se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa la dimensiuni incredibile iar - deznodământul - era imprevizibil...!! Disputa În doi, continua să se desfășoare, extraordinar de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău băiete, desigur, funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parte șefului de garaj, urmează apoi șeful de tură, controlorii care ne verifică pe traseu, portarul garajului, mecanicii de la atelier care nu-ți strânge o piuliță pe degeaba, chiar dacă au o renumerație mai bună decât noi șoferii. Îar dacă ai ghinionul să se uzeze o platină ori o altă piesă măruntă a motorului, ei bine...vai de capul nostru! Dăm ciubuc la magazie mai mare decât costă dacă s’ar găsi În comerț, după care mai rămâi și obligat pentru favorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprobai toate prostiile debitate, Îți dădeai „foc la valiză”. Mai avea o manie suficient de periculoasă aducând la șantier În biroul său prostituate mizerabile racolate prin piață și ademenite cu bani și băutură desigur din buzunarul oricărui tehnician care avea ghinionul să intre În biroul lui. El nu avea predilecție cu ce fel de prostituată făcea dragoste: fie tânăra ori bătrână,dacă era veneric bolnavă și chiar dacă era evadată de la vreun ospiciu - punând În primejdie securitatea familiei sale - și mai cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repede Înapoi...!” Mingoti cu Tony Pavone la braț, făcură Înconjurul pieții discutând banalități când, Mingoti intră direct În subiect. „Timpuri grele, domnule inginer...! De patru luni de zile sunt șomer...! Am Încercat pe toate căile să fiu primit Înapoi Însă, ghinionul m’a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un oarecare șef de echipă fusese descoperit cu doi lucrători fictivi pe ștatele de plată - lucru normal ce se practica În construcții - pentru care În cel mai rău caz puteai căpăta doi trei ani de Închisoare. Sărmanul om a avut ghinion. A Încăput pe mâna descreeratului Lc.Col. Tudose Ion, care a condus investigațiile Întocmindu-i peste douăzeci kilograme de dosare penale. Nefericitul a căpătat, douăzeci și cinci de ani temniță grea...!! Firesc, Tony Pavone nu dăduse atenție zvonurilor ce circulau despre acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unii borfași prinși cu mâna În buzunarul altora. De data aceasta Însă, captura era senzațională. Gestionarul Buga Nicolae dela baza de aprovizionare a capitalei cu materiale de construccții, la un inventar, se stabilise o lipsă În gestiune de două milioane lei...! Ghinion. Lucrătorii acestei edificiu a ordinei publice, nu puteau savura În liniște victoria acestei grandioase investigații scoțându-i din anonimat: Comandantul era bolnav și internat În spital, locțiitorul plecat În concediu de odihnă, iar un tânăr locotenent ce căzuse pe capul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să te vadă...?” „Cercetările penale dacă nu sunt terminate, nu poate nimeni veni să mă vadă ori să primesc pachet cu alimente. În urmă cu cinci ani am fost chemat la tribunal să vorbesc cu un avocat. De atunci...!” „Incredibil...!” „Ghinionul meu, trebuia găsit un vinovat...!” „Cum crezi, ce sfârșit va avea aeastă poveste...?” „Nu-mi fac iluzii. Presupunând totuși, printr’o minune scap de plutonul de execuție, atunci, În mod sigur, Închisoare pe viață. Dar nu ăsta-i necazul...!” „Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost sortit să fiu ceva mai mult decît un diletant și un bufon, că am fost Înfrînt de o serie de Împrejurări inexorabile și nu de un defect adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine ochii și-mi fixez telescopul, Însă, din păcate, el nu observă nici un gram de har divin, nu oglindește, amplificîndu-le, nici măcar cîteva sclipiri de geniu, nu descoperă nimic decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și creaturile lui, și axionii erau de părere că sosise, În fine, momentul să inițieze contactul cu pămîntenii, deși știau că nu va fi un lucru simplu. Axionii, deși mult mai avansați decît pămîntenii, atît etic cît și intelectual, aveau ghinionul că, din punctul de vedere al unui pămîntean, arătau ca niște melci de grădină. În afară de-asta, erau cam cît poneii de Shetland. Fiind destul de inteligenți, aveau bunul simț de a recunoaște că Înfățișarea lor le-ar putea da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
program. Am rămas pitit așa cît și-a cumpărat o cutie de floricele și o Cola, după care ne-am dus pe rîndul din față. În afară de noi, erau doar cîteva persoane În toată sala. Filmul a Început aproape imediat și, ghinion curat, s-a Întîmplat să fie chiar singurul film care nu-mi plăcea deloc, chiar dacă era Tehnicolor, lucru care de obicei mi se pare un plus. Se numea Puiul de cerb și era o poveste lungă și siropoasă despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
context, domnia sa ar fi trebuit să-și exerseze nu spiritul polemic, ci diplomația. Dacă adaug la toate acestea nenorocul politicianului nu foarte experimentat de a face parte dintr-un guvern ultraminoritar și, prin urmare, mereu atacat din toate părțile, plus ghinionul de a trebui să facă față unui inamic politic extrem de versat, precum președintele Traian Băsescu, nu-mi rămâne decât să constat că Adrian Cioroianu ar fi putut fi omul potrivit la locul potrivit, însă cu condiția de a nu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
în definitiv, decât o chestiune de murdărie comună.“ - Philippe Claudel, Suflete cenușii Aici e Teatrul LUNI Mihaela Michailov Dragi parlamentari care vreți să-i luați lui Voicu Rădescu spațiul și lui Otto - câinele lui Voicu - curtea de la Green Hours, Am ghinion. N-am un frate în Parlament să-l conving să vă convingă să-i lăsați lui Voicu Teatrul LUNI. Să-l pun să voteze împotriva ONG-urilor bălmăjite pe care le susțineți și care se luptă habotnic pentru un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Cluj a dat insistent cu subsemnatul pe propria sentință de sinistru analfabet. Știrea a apărut în presă la începutul acestei săptămâni, după ce unii șoferi au reclamat felul în care erau scrise procesele verbale ale milițistului postmodernist. Gândiți-vă doar: ce ghinion ar fi pentru rasa umană dacă, peste câteva mii de ani, după ce un meteorit ne va fi șters ca praful de pe scoarța Terrei, o altă civilizație ar descoperi „belețelele“ scrise cu pix râcâit în dinți de acest Picasso al ortografiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
el, fluturându-le cătrănit ziarul. E absolut îngrozitor! Puse ziarul pe catedră și le arătă titlurile scrise mare, cu aldine: FEMEIE UCISĂ ȘI îNGROPATĂ îN CIMENT LA COLEGIUL TEHNIC. UN ASISTENT AJUTĂ POLIȚIA. — O, Doamne! zise directorul-adjunct. O, Doamne! Ce ghinion uriaș! Nici nu putea pica într-un moment mai prost ca acum! N-ar fi trebuit să pice deloc! aruncă aspru directorul. Iar asta nici măcar nu-i tot. Deja am primit vreo șase telefoane de la părinți care vor să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
niciodată și mă privea mai puțin bănuitor decât pe ceilalți, oricine ar fi fost ei. De câteva ori l-am vizitat, țin minte, și la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plângea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - și îmi cerea bani. Aproape plângea de umilința de a se curăța mereu, de a nu fi în stare nici la o singură mână din miile pe care le juca să ia banii celorlalți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au făcut sute de presupuneri. Ce pot face decât să mai adaug una, dacă nu mai reală, cel puțin mai coerentă decât majoritatea celorlalte? Cunoscîndu-l de mic pe Ruletist, știu că, de fapt, nu șansa, ci, dimpotrivă, cel mai negru ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sute de presupuneri. Ce pot face decât să mai adaug una, dacă nu mai reală, cel puțin mai coerentă decât majoritatea celorlalte? Cunoscîndu-l de mic pe Ruletist, știu că, de fapt, nu șansa, ci, dimpotrivă, cel mai negru ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș până la poker
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pistolul la tâmplă, el se dedubla. Voința i se întorcea împotrivă și-l condamna la moarte. De fiecare dată era convins cu toata ființa sa că va muri. De aici, cred, expresia de groază nemărginită care îi apărea pe față. Ghinionul său fiind însă total, nu putea decât să eșueze întotdeauna în intenția de a se sinucide. Poate că această explicație e doar o prostie, dar, cum ziceam, mi-e imposibil să văd alta care să stea cât de cât în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până acum lângă noi, și din care nu a mai rămas decât cenușa. Nu insiști, nici nu țin prea mult, asupra soțului tău. Spui că era alcoolic și că l-ai părăsit după șapte ani de căsnicie. Șapte ani de ghinion; îți arunca romanele și cărțile de versuri pe geam. Până la urmă ai divorțat de el, acum cinci ani. Ții minte că divorțul s-a pronunțat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu șocul; în noaptea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit niciodată, nimănui, ce-a avut norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în copaci și pe aleile dintre blocurile verzulii, găsește cu cale să-i spună
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, cea care m-a chemat, cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]