1,784 matches
-
ar vrea să parcurgă o carte plictisitoare? O deguști și e suficient, mai mult decât suficient, mi-aș Îngădui să cred.” Afirmația că șase minute sunt Îndeajuns ca să Îți dai seama cum e o carte - chiar și mai puțin, pentru că Gilbert Începe să susțină că e de la sine Înțeles că toți criticii nu citesc cărțile care le sunt Înmânate - apare, deci, În cursul apărării criticilor, pe care cultura lor i-ar face În stare să prindă rapid esențialul dintr-o carte
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu o carte nu e vorba numai despre o chestiune de durată. Împletirea dintre artă și critică, susținută de Wilde, duce, Într-adevăr, În continuarea textului, numai că Într-o formă mai accentuată, la expunerea unei adevărate neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității au mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dat naștere” și este „o concesie grosolană pentru Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o Întoarce că, dacă ridică În slăvi artistul creator, există riscul să coboare și mai mult rangul criticii, Gilbert revine asupra teoriei criticii văzute ca artă: „Gilbert: Dar critica este ea Însăși o formă de artă. Și așa cum experiența artistică presupune existența facultății critice, tot astfel și critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o Întoarce că, dacă ridică În slăvi artistul creator, există riscul să coboare și mai mult rangul criticii, Gilbert revine asupra teoriei criticii văzute ca artă: „Gilbert: Dar critica este ea Însăși o formă de artă. Și așa cum experiența artistică presupune existența facultății critice, tot astfel și critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt, critica este În același timp creatoare și independentă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
același timp creatoare și independentă.” Ideea de independență este aici determinantă, căci separă activitatea critică de literatură sau artă, eliberând-o de funcția secundară și devalorizantă În care este ea cantonată În majoritatea timpului și oferindu-i o reală autonomie: „Gilbert: Da, independentă. Nu mai trebuie să judecăm critica luând drept etalon imitația sau similitudinea, așa cum se Întâmplă În cazul poetului sau al sculptorului. Criticul Întreține cu opera de artă criticată aceeași relație pe care artistul o are cu lumea vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a treia definiție a comunicării / 127 Concluzie generală: Împotriva comunicării confuze: interpretarea / 128 Bibliografie / 131 În aceeași colecție: 1. Naționalismele europene, Paul Sabourin 2. Etnologia Europei, Jean Cuisenier 3. Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler 4. Arhitectura în Europa, Gilbert Luigi 5. Simbolistica politică, Lucien Sfez 6. Deontologia mijloacelor de comunicare, Claude-Jean Bertrand 7. Magia, Jean Servier 8. Istoria universităților, Christophe Charle, Jacques Verger 9. Istoria cărții, Albert Labarre 10. Sociologia religiilor, Jean-Paul Willaime Format 1/16 (54 ( 84) Bun
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trei sâni mistici și două suspine laice, Pirata chioară de un sân și Glycera ai cărei sâni fac să zboare Fluturii din pandișpan sunt, contrar aparențelor, tocmai simboluri ale fertilizării. Mutilarea ca act de jertfă este integrată, spre exemplu, de Gilbert Durand în categoria ritualurilor care au ca scop primar fertilizarea și ca finalitate ascunsă "domesticirea lui Cronos". Invocarea unor ființe de semn feminin mutilate din rațiuni obscure devine, și în poezia lui Brumaru, un act de substituire sacrificială prin care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o percepție extrem de vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
studiului lor la o realitate pe care au neglijat-o amîndoi. Recunoaștem cu plăcere că răspunsurile la aceasta problemă, într-adevăr "dificilă", au fost împrumutate din recenta carte, pe cît de stimulatoare încă pe atît de puțin folosită, a lui Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului 6. (De altfel, trebuie oare să remarcăm faptul că, deși e orientat spre o perspectivă cu totul diferită de a noastră, avînd un caracter anistoric, studiul lui Gilbert Durand se situează, practic, sub aceleași auspicii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe atît de puțin folosită, a lui Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului 6. (De altfel, trebuie oare să remarcăm faptul că, deși e orientat spre o perspectivă cu totul diferită de a noastră, avînd un caracter anistoric, studiul lui Gilbert Durand se situează, practic, sub aceleași auspicii, la intersecția acelorași influențe?...) Demersul propus se prezintă ca o metodă comparativă și este esențialmente pragmatic, în ceea ce privește subiectul nostru, acest demers ne va conduce în primul rînd la conturarea a ceea ce Gilbert Durand
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Gilbert Durand se situează, practic, sub aceleași auspicii, la intersecția acelorași influențe?...) Demersul propus se prezintă ca o metodă comparativă și este esențialmente pragmatic, în ceea ce privește subiectul nostru, acest demers ne va conduce în primul rînd la conturarea a ceea ce Gilbert Durand numește "constelații mitologice", adică ansambluri mitologice ce țin de o aceeași temă, adunate în jurul aceluiași nucleu central. (Prezenta lucrare este organizată tocmai în funcție de aceste patru "constelații"), în interiorul acestor ansambluri, se cuvine, într-o a doua etapă, a pune în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Paris, 1971, p. 128 sq. 5. Vezi Gaston Bachelard, Psihanaliza focului, Gallimard, Paris, 1965, Apa și visele, Librairie Jose Corti, Paris, 1968; Aerul și gîndurile, id., 1943; Pămîntul și reveriile repaosului, id., 1965; Pămîntul și reveriile voinței, id., 1968. 6. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Abatele Augustin de Barrael, Memorii pentru o istorie a iacobinismului, Vouille, Diffusion de la pensée française, 1953, 2 vol. Reeditată de mai multe ori, lucrarea a fost publicată pentru prima dată la Londra în 1797. 11. "Apariția animalității în conștiință, notează Gilbert Durand, este semnificativă pentru coborîrea persoanei pînă la nivelul unității". În eseul său despre reprezentările caracatiței, Roger Caillois arată, foarte bine, că există o înrudire ce unește în imaginar monștrii ce sug sîngele: caracatița cu tentaculele și ventuzele sale face
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ELVIRA BALMUȘ, Editura Didactică și Pedagogică (E.D.P.), București, 1976. 3. Cf. G. VĂIDEANU, Cultura estetică școlară, E.D.P., București, 1967. 3 bis. Cf. ROGER COUSINET, Educația nouă, traducere de VICTORIA PETRESCU și ELVIRA BALMUȘ, E.D.P., București, 1978. 4. Cf. E. K. GILBERT, H. KUHN, Istoria esteticii, Editura Meridiane, București, 1972. 5. Federația internațională pentru educație prin artă și-a continuat activitatea pînă după al doilea război mondial. Din 1951 activează în cadrul Societății internaționale pentru educație prin artă (International Society for Education through
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
NICOLAE SACALIȘ, op. cit., p. 35. 33. THEODORE BRAMELD, Imperatives for a Reconstructed Philosophy of Education, apud I. GH. STANCIU, VIOREL NICOLESCU, NICOLAE SACALIȘ, op. cit. 34. I. B. BERGSON, The ideal and the Community A Philosophy of Education, New York, 1952. 35. GILBERT DE LANDSCHEERE, La recherche en éducation dans le monde, P.U.F., Paris, 1986. 15. Cercetările psihologice și inovarea procesului instructiv-educativ 1. IOAN NEACȘU, Instruire și învățare, Editura Științifică, București, 1990. 1 bis. H. AEBLI, Didactică psihologică, traducere de BIANCA
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
studiu introductiv de LAZĂR VLĂSCEANU, E.D.P., București, 1978. 27. JAMES ROBBINS KIDD, Cum învață adulții, traducere de ANDREI DUMITRU, E.D.P., București, 1981. 28. GUY AVANZINI (sub conducerea), La pédagogie au 20e siècle, Privat, Toulouse, 1975. 29. JEAN PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalytique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. 16. Cercetări sociologice și de psihologie socială cu implicații în macro- și micro-pedagogie 1. Cf. EMIL PĂUN, Sociologia educației, partea I, Universitatea București, Facultatea de filozofie, 1975. Pentru principalele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
groupes de rencontre, traducere din limba engleză de DANIEL LE BON, prefață de A. DE PERETTI, Dunod, 1973. 29. JAQUELINE CAMBON, R. DELCHET, L. LEFÈVRE, Antologia pedagogilor francezi contemporani, traducere de CONSTANTIN URMĂ, E.D.P., București, 1977. 30. JEAN-PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalitique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. După opinia acestor autori, educația nouă a avut dintotdeauna elemente de psihanaliză (spontaneitatea spun ei este un alt termen pentru libidoul freudian!, p. 26). 31. GUY PALMADE, Metodele pedagogice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
alt termen pentru libidoul freudian!, p. 26). 31. GUY PALMADE, Metodele pedagogice, traducere de GINA IONESCU-CODREANU, E.D.P., București, 1975. 32. M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogigues. Histoire de la pédagogie, P.U.F., Paris, 1971. 33. ROGER GILBERT, La travail individualisé et la nondirectivité, apud GUY AVANZINI, op. cit. 34. DOMINIQUE GINET, Le groupe en pédagogie, apud GUY AVANZINI, op. cit. 17. Școala și gîndirea pedagogică din România în perioada 1944-1989 1. Să se vadă O. GHIBU, Ziar de lagăr
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
281 GENTILE, G., 116 GEORGESCU, T., 281 GHIBU, O., 69-71, 75, 157, 159-162, 164, 242, 247, 261, 273, 276, 277, 285, 291 GHIBU, OCT., 277, 285 GHIDIONESCU, VL., 70, 71, 76-79, 152, 278 GHIȘE, D., 287, 288 GHIVIRIGĂ, L., 255 GILBERT, K. E., 272 GILBERT, R., 291 GILSON, É., 185, 287 GINET, D., 291 GINTIS, H., 227, 228, 230, 290 GIURESCU, C. C, 242, 261, 294 GIURGEA, M., 254, 262, 292 GLAESER, F., 191-193 GLIGOR, O., 276 GOLU, P., 290, 293
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
GEORGESCU, T., 281 GHIBU, O., 69-71, 75, 157, 159-162, 164, 242, 247, 261, 273, 276, 277, 285, 291 GHIBU, OCT., 277, 285 GHIDIONESCU, VL., 70, 71, 76-79, 152, 278 GHIȘE, D., 287, 288 GHIVIRIGĂ, L., 255 GILBERT, K. E., 272 GILBERT, R., 291 GILSON, É., 185, 287 GINET, D., 291 GINTIS, H., 227, 228, 230, 290 GIURESCU, C. C, 242, 261, 294 GIURGEA, M., 254, 262, 292 GLAESER, F., 191-193 GLIGOR, O., 276 GOLU, P., 290, 293 GONCIAROV, K. N., 115
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoașterii. Fără îndoială, așa cum o sublinia pictorul Georges Mathieu, Lupasco nu e un filosof "la modă"4. Deși a scris cincisprezece cărți, deși artiști, oameni de știință, gînditori și oameni de cultură de mare calitate, precum Gaston Bachelard, Benjamin Fondane, Gilbert Durand, Edgar Morin, Henri Michaux, André Breton, Salvador Dali, Georges Mathieu, René Huyghe, Yves Barel, Thierry Magnin sau André de Peretti, au recunoscut importanța lucrărilor sale, Lupasco rămîne un filosof prea puțin cunoscut. Un mare congres internațional Stéphane Lupasco l
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum cele etnografice sau antropologice, își află astfel o posibilitate de interpretare coerentă în filosofia lui Lupasco. Mărturia lui Gilbert Durand este semnificativă în acest sens: "...cercetarea noastră empirică ajungea la un plan de clasificare a imaginilor, guvernat tot de trei principii, iar... Stéphane Lupasco, fără a trece prin medierea anchetei etnografice sau a anchetei antropologice, stabilea un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
independent și, pe de altă parte, coexistența în fiecare clipă a celor trei polarități distincte și contradictorii în orice manifestare. Noțiunea de sistem la Lupasco este net diferită de cea de sinteză la Hegel: "Lupasco a arătat cu prisosință scrie Gilbert Durand că e vorba mult mai mult de un sistem, în care subzistă intacte polaritățile antagoniste, decît de o sinteză, în care teza și antiteză își pierd chiar potențialitatea de contradicție"33. Hegel încearcă să depășească/să abolească (aufheben) polaritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de la pathologie mentale: schizo-phrénie, cyclothymie, mélancolie", Agresso-logie, vol. 24, n° 1, 1983. • "La topologie énergétique", La liberté de l'esprit, n° 12, "Pensées hors du rond", iunie 1986, cu contribuții ale lui Raymond Abellio, Marc Beigbeder, Olivier Costa de Beauregard, Gilbert Durand și Aimé Michel. COLOCVII CONSACRATE OPEREI LUI STÉPHANE LUPASCO: • Colocviu-dezbatere în jurul operei lui Stéphane Lupasco, 24 aprilie 1982, Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, Paris, organizat de Asociația Hypérion și revista 3e Millénaire, cu participarea lui René Huyghe (de la Academia Franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET), cu concursul Academiei de Inscripții și Litere frumoase; cu participarea lui Alde Lupasco-Massot, Georges Mathieu (Membru al Institutului), Michel Camus, Yves Durand, André de Peretti, Georges Lerbet, Petru Ioan, Dan Hăulică, Costin Cazaban, Gilbert Durand, Basarab Nicolescu, Mikhael Finkenthal, Dominique Temple, Vasile Sporici, Michel Random, Olivier Costa de Beauregard, Mireille Chabal și Paul Ghils. EMISIUNI LA TELEVIZIUNE : • Interrogations la matière et la vie, 29 iunie 1975, TF1, Franța, realizată de Denis Huisman și Marie-Thérèse
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]