3,612 matches
-
dedesubt se auzea ceva mișcare, da’ nu-mi era frică de ei. Am găsit vreo două bucăți din ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele domnului Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și deschise ochii. N-avea nici În clin, nici În mînecă cu Înotatul, Îi plăcea doar să sară, să se scufunde, să fie sub apă. — Cum e, Wemedge? Untură era chiar În spatele lui. — Caldă ca pișatu’. Respiră adînc, Își prinse gleznele În mîini, ducîndu-și genunchii sub bărbie, și se scufundă Încet. La suprafață era caldă, dar ajunse rapid unde era răcoroasă și apoi rece. Pe măsură ce se apropia de fund, apa devenea chiar rece. Nick pluti Încetișor și atinse fundul apei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul răcoros și valurile le atingeau doar degetele de la picioare și gleznele. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tine. — Și eu m-am distrat. — Ne distrăm, nu? — A fost o zi minunată. — Da’ am avut doar o juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ating pe Jake. Îmi amintesc cum l-am sedus pe Patrick, după ce săptămâni întregi m-a ținut la distanță cu timiditatea și pudoarea lui. Eram într-un bar, cu niște prieteni, m-am descălțat și am început să-i mângâi gleznele cu piciorul. Priveam cum se schimbă la față, apoi cum îi năvălește în obraz sângele cald, semn că-i plăcea ce se întâmpla, apoi l-am anunțat, fără măcar să-i cer părerea, că vin la el să vedem nu știu ce film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de acum două luni, dar n-am avut curajul să-mi iau și eu unul. Am treizeci și trei de ani și nu-mi mai permit să pun orice pe mine, n-ar fi indicat să alerg după pantalonii cu șnur la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga m-au făcut să mă simt foarte bine cu capul în jos; Finn a știut ce-a știut când m-a rugat să-i fiu parteneră. Prin toată sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vadă mai de aproape obiectul invidiei lor. Sunt plină de mândrie răutăcioasă. Rămân în aceeași poziție cât mai mult posibil și când, în cele din urmă, sar jos, mă simt groaznic de înfumurată. Și Finn rânjește de plăcere. —Te dor gleznele? întreb, văzând semnele roșii de jur-împrejurul osului. Nu, abia dacă te-am simțit, minte el. —Pot să vă folosesc pentru a demonstra următoarea figură? întreabă instructorul. Sigur, zic eu, fericită. —Să vedem. Această figură este probabil ceva ce ați făcut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar el îmi spune să nu mă prostesc - și, pentru un final extraordinar, toți din sală au făcut un fel de șir, cei mai solizi ținându-se de mâini, iar cei mai mici și mai ușori ne-am cățărat pe gleznele lor îndoite, stând acolo și ținându-ne echilibrul, ținându-ne de mâini cu colegul din lateral. Probabil că au fost doar chestii banale, de bază, dar nouă ne-a plăcut foarte tare. După oră, instructorul este asaltat de cursanți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cântați, o să vă facă bine”. Era un fel de Înțelepciune homeopatică În sfatul acela. Băteam În agogõ, și Încet, Încet Începeam să mă implic În eveniment, participând la el Îl dominam, Îmi ușuram tensiunea cu mișcări ale picioarelor și ale gleznelor, mă eliberam de tot ce mă Înconjura provocându-l și Încurajându-l. Mai târziu, Agliè avea să-mi vorbească despre deosebirea dintre cel ce cunoaște și cel ce suferă un lucru. Pe măsură ce medium-ii atingeau transa, cambonos Îi conduceau spre margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic, poate doar de picioarele monstruos de umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea gleznei stângi, bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale căror unghii lătărețe erau pictate identic cu cele ale restului degetelor plantare, cu un lac nediluat și mâlos, albăstrui-sângeriu, presărat din belșug cu paiete! În mâini, voluptuoasa matroană ducea o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă Buletin, colorându-se rapid în obraji și pe la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau douăzeci. Aici măcar putem să mergem fără generatoare de suport, nici stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să mă simt fericită, replică Ripley. Eu m-aș întoarce la hipersomn. Ceva îi atinse gleznele și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fixând locul în care se așezase cu puțin timp în urmă. Înclină aruncătorul de flăcări. Dacă el reprezenta acum semnalul mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de un ecou puternic. Parcă venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încît am putut vedea ceea ce n-am fi vrut să vedem niciodată; în camera goală, cel mult de trei pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se filtra în părul băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se desena mai adânc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se așeză pe un scaun în fața oglinzii de la toaletă. Zâmbi, căci știa în amănunt ce conțineau sertarele toaletei și știa că avusese norocul nesperat ca el să aibă o soră. Deschise primul sertar și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gura ei minunată, cu buze foarte pline, roșii-lucioase. Ochii îi erau enormi, negri cu scânteieri mov, imposibil de suportat. O iubeam de doi ani. Cunoșteam fiecare amănunt al siluetei ei, părul strâns pe tâmple, sânii foarte rotunzi și picioarele cu glezne puternice. Lili răspundea râzând la întrebări. M-am înfiorat de o primă bănuială când a fost întrebată de statura tipului la care se gândea. Atunci ea și-a ațintit privirea spre mine și a răspuns: "Mijlocie." Am auzit restul întrebărilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iar pe alta un uger de vacă. Corzi de chitară, ruginite și destrămate. Gina se întorcea din când în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul se densifica, iar prin bălțile care ne ajungeau acum până deasupra gleznelor înotau prorei orbi cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulației, tramvaiele huruind și apoi îndepărtîndu-se, mașini ambalând motoarele. Fundațiile Bucureștiului își prelungeau din loc în loc până în culoarul nostru câte un cofraj de beton din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ecoul râsului în camera devastată. Abia se mai ținea pe picioare. Apucă rochia galbenă, cea mai grea și mai încrețită, și și-o trase peste cap.Îi încheie neglijent șnururile de la gât și de la încheieturile mâinilor. Fusta îi venea până la glezne, își trecu palmele peste sâni, peste șolduri, își mângâie privind în gol părul lung, care-i cădea în bucle pe umeri. Se îndreptă spre marea sobă de teracotă și scoase de după ea bidonașul pregătit din vreme. Stropi bine toată acea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumină. Era ceva între pulpe, acolo unde noi nu aveam aproape nimic. Pâlpâi și o ceață de păr auriu pe piept. Unduiră reflexe auriu-roșcate pe obraz, în fine, am înaintat și eu către tălpile lui (creștetul meu îi venea până la gleznă) și-am cerut să i se dea suflet. Atunci pe piept i-au crescut doi sâni rotunzi și albi, cu vârfurile roze, iar părul buclat i-a coborât în vițe de aur până la șolduri. Un trandafir îi înflori între degete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șiruri de perle (firește artificiale, ca tot ce era pe ea, dar ce importanță avea pentru noi?), în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și fericită în același timp: Puia ne domina ca o zeiță a dragostei și-a morții. Balena a luat floarea și, după puțină ezitare, a îngenuncheat și i-a cusut-o jos, între faldurile fustei, doar la o palmă de gleznă. Puia avea pantofiori cu toc, din piele de șarpe. S-a așezat pe tron și a tras din faimoasa pălărie un bilețel pe care scria "camion". Apoi și-a primit și obiectul: pixul acela ciudat, care pentru noi, obișnuite cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]