2,506 matches
-
tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași boltă, același pietriș al șoselei, același miros stătut de pește și de mâl, același șfichiuit al vântului care gonea stârnind gunoaiele de pe drum. Doar bucuria aceea a freamătuli că se întoarce acasă nu mai îl toropea... - Poate, spuse el, dacă nu întârzia vaporul acela, atunci, m-aș fi dus să mă predau. Cu gândul ăsta plecasem de-acasă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i dovedesc că și eu am vitalitate, și eu mă pot cheltui, și eu pot s-o rănesc descriindu-i în cele mai mici detalii un corp fierbinte și felul în care l-am penetrat. Simțeam prin geantă mapa. Metroul gonea și se zguduia, puținii călători citeau ziare, cărți sau se uitau la luminile fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un țel precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țeava automatului și să-și descarce arma în dușman, pentru că ar suferi consecințele în fața liderului. În plus, sunt atât de obosiți... Ar vrea să doarmă și să viseze răspunsul la întrebarea „cine o să învingă la sfârșit?”, numai că ura le gonește somnul și întrebările. Se urmăresc cu atenție până când traseul lor se desparte. O patrulă o ia pe West End, cealaltă se întoarce pe Fleming Lane. Armistițiul nu a fost respectat. Humphrey a ieșit din peșteră cu cele două sute de amazoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
grădinița Într-un palazzo din secolul XV. Îi era dor de oraș când era departe de el, cam așa cum Îi era dor de Paola, și se simțea Întreg doar cât timp se afla aici. O singură privire În jurul lui, În timp ce goneau În susul canalului, era dovadă a Înțelepciunii tuturor acestor lucruri. Nu vorbise niciodată despre asta cu nimeni. Nici un străin n-ar fi Înțeles; orice venețian ar fi găsit subiectul redundant. Imediat ce trecură pe sub Rialto, Monetti Întoarse barca la dreapta. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dungi roșii care intră pe drumuri secundare. Erau turiști, chiar dacă erau la cravată și sacou, și turiștii cu siguranță aveau dreptul să oprească la un loc de picnic la drumul de coborâre și să se uite la munți În vreme ce traficul gonea pe lângă ei. Deoarece nu știa cât de mult timp avea să le ia, trecu pe la tejgheaua dinăuntru și-l Întrebă pe barman dacă nu le putea face câteva sandvișuri pe care să le ia cu ei. Tot ce putea acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui Canal, ratând la mustață un taxi și trimițând pe ambele părți câte-un val violent care lovi bărcile și clădirile. Goniră pe lângă un vaporetto care tocmai oprea la San Stae, valul iscat de ei făcându-l să se lovească de imbarcadero, provocând mai multor turiști un balans, dezechilibrați pentru o clipă. Cu puțin dincolo de Palazzo Duodo, Bonsuan trase barca la riva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nevestele din Bath Capitolul 1tc "Capitolul 1" Hugo șia desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colț, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a rânjit el către ea, gândindu-se că, în realitate, nu-i părea rău deloc. Doar nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca niciodată. —Așa! Haideți să mergem la spital. Paramedicul a bătut cu degetul în geamul care despărțea spatele ambulanței de partea unde stătea șoferul. Hugo a realizat, surprins, că femeia era cea care conducea. El își închipuise întotdeauna că ambulanțele gonind cu viteză maximă și cu sirena pornită erau conduse de bărbați. Chiar când bărbatul cel solid a închis ușile mașinii, pe dinafară s-a auzit un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trăncăneala lui Jake i se stinsese în urechi. A leșinat, prăbușindu-se pe fotoliul făcut dintr-o cutie portocalie. Capitolul 30tc " Capitolul 30" Hugo și-a desprins fața de pe pieptul îmbrăcat în halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne mai implicăm. Ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit viața în zadar!... se pomeni Iorgu strigând în camera pustie. ”- Tu nu ești
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Am dat peste niște ucigași În serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi În pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, În timp ce mașina lui Jean-Claude gonea În necunoscut, aveam senzația că Înaintez În Însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, Înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi În afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar lumina lunii va năvĂli În cameră, Îmbrăcând În argint corpul gol care a palpitat alături de tine În pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci În mașină și să gonești În necunoscut. SĂ parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsĂritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei Întoarce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am dat peste niște ucigași în serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi în pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, în timp ce mașina lui Jean-Claude gonea în necunoscut, aveam senzația că înaintez în însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi în afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iar lumina lunii va năvăli în cameră, îmbrăcând în argint corpul gol care a palpitat alături de tine în pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci în mașină și să gonești în necunoscut. Să parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsăritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei întoarce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și mișcare, pe unde bîntuia cu Legiunea, prin Africa, prin Asia. Thomas mergea tot mai rar la Berg, de la un timp. Dacă Jesper trăia periculos, despre Thomas se putea spune că trăia imprudent, nu era mare diferența, putea să moară, gonind pe motocicletă, putea să se Însoare, altă nesăbuință, sau să ia o boală nimicitoare de la femeile de tot soiul cu care, din cînd În cînd, se mai Însoțea, cînd Ingrid era plecată. Se vîra acum și În povestea cu Cryos
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mașinăriei, pericole, accidente, bani cheltuiți aiurea, vreme pierdută și, mai ales, anturaj nepotrivit; tatăl său, de-ar mai fi trăit, l-ar fi omorît, era În stare. Bande mascate - cine putea să distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum să vină la ore pe motocicletă, echipat ca de turnir? Thomas se mutase din Christiania! Nu Îl Înțelegeau nici foștii camarazi; fusese iubit, chiar dacă nu el fusese șef, o bandă - ce cuvînt nepotrivit! - avea, de obicei, mai mulți lideri; gonise, bezmetic, pe străzi cu trupa, suna mai bine, lovise În stînga și-n dreapta În timpul Încăierărilor; avusese doi dinți sparți, Își pusese alții, fusese operat, stătuse În ghips, revenise; se dovedise, ani buni, un bandit de nădejde; se vorbise mult
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
structura pasională a celui ce le Încăleca atomi nepuși În evidență de nici o fizică ori chimie; și claxonul avea ceva din strigătul călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic iubise mai tot, ființe, lucruri, cer, zăpadă, Îi urîse pe bandiții din primele filme văzute, În mai toate erau mulți oameni răi: și În ura aceea pierduse ceva din el; dacă ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deschidă rînd pe rînd cutiile poștale și să cotrobăiască în ele. Dar cutiile erau goale. Dintr-una din ele își luă însă zborul un fluture. — Ia te uită, spuse fata, poate că sunt făcute pentru fluturi. — nu trebuia să-l gonești, spuse Victor, acum o să moară din cauza căldurii, peste cîteva ore. — Găsește el o altă căsuță, chicoti fata apropiindu-se de Victor și înlănțuindu-l cu brațele de gît. Victor încercă să se debaraseze de ea, dar fata era mult mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]