2,459 matches
-
noastră. Ce-am câștigat În Irak ori În Jugoslavia? Pagube. 3. Recensământ Mărturisesc că sunt nedumerit, mai ales În privința utilității, când mă gândesc la un recensământ care nu oferă decât o imagine prestabilită/cosmetizată a unei țări. Deși un oarecare gospodar știe câți pui i-a scos cloșca și câte orătănii a pus deja În ceaun, ba și câtă mâncare a stricat pe ele, nu strică să le mai numere din când În când. Desigur, vrea să știe câte găini, câte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la cap mai deschide o rubrică În catastif, dacă vrea o imagine reală a gospodăriei lui. Vorbeam de imaginea prestabilită? Un exemplu am ajuns și eu, acela care, deși m’am născut și trăit aici și vorbesc limba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
înfățișat la Sultan și i-a cerut iertarea, zicându-i că el nu a ridicat sabia împotriva Împărăției Otomane, ci pentru a-și apăra Țara de cei care năvăleau peste fruntariile sale. Văzându-l atât îndrăzneț și știindu-l bun gospodar de Țară, Sultanul se învoi asupra cererilor formulate de Petru Voievod și-i dădu firman pentru o nouă Domnie. Ceremonia s-a desfășurat în Palatul Imperial, unde în fața tuturor ambasadorilor acreditați la Înalta Poartă, Voievodul Țării Moldovei a primit Caftanul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
marea aceasta de întuneric și suferință, românii din Basarabia și din Bucovina de Nord au avut două călăuze sigure, pe Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și pe Mihai Eminescu. Luceafărul românilor le dădea sfințenia și Marele Voievod înțelepciunea gospodarului de suflete. Imperiul roșu nu s-a putut atinge de Eminescu, chiar dacă l-au dactilografiat în chirilică. De Măritul Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt au încercat, însă fără nici o izbândă, căci fiii Basarabiei române s-au învrednicit și i-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
rachiu, și mai apoi aduce și un blid cu ștucuri de hencleș. Sucăcițele se servesc cu bucurie și trec pe oarece chiuituri în care au grijă să-l caracterizeze pe nănaș ca pe un om cumsecade, ca pe un bun gospodar, după cum dacă nu-s tocmai mulțumite de felul în care au fost primite acestea ar putea strecura și câte o strigătură mai cu cârlig, care ar putea să-l usture pe nănaș atunci când se dovedește a fi mai cârpănos din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ceilalți tineri nuntași sunt cu ochii pe el, ca să i-l subtilizeze. În caz că aceștia reușesc să fure steagul, nașul nu-l mai poate recupera decât contra unei vedre de vin. Pentru că naș fără steag în sat nu se concepea. Unii gospodari, mai ales cei cu dare de mână, organizează pentru a da mai mult fast evenimentului, nunta cu călărași. În acest caz, feciorii, cavalerii de onoare ai mirelui, în număr de 10 până la 20, închiriază caii cei mai frumoși din sat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ales cei cu dare de mână, organizează pentru a da mai mult fast evenimentului, nunta cu călărași. În acest caz, feciorii, cavalerii de onoare ai mirelui, în număr de 10 până la 20, închiriază caii cei mai frumoși din sat, plătind gospodarilor de la care i-au luat, cu o zi de coasă în sezonul de vară. Atât feciorii, cât și caii lor pe tot timpul ceremonialului cununiei sunt împodobiți sărbătorește, cu căciuli sau pălării cu vârste cu flori cât mai colorate pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și poate că și în timpul nostru, cîrțoroșanul în orice împrejurare, pentru reușita celor întreprinse nu uită să implore protecția divinității în care crede, din păcate mai mult atunci când are nevoie de acesta. Așa de exemplu: - înainte de însămânțările de toamnă, fiece gospodar ducea o traistă cu secară la biserică, unde preotul satului îi făcea o citanie și-l ruga pe Bunul Dumnezeu să dea rod și ploaie pentru ca în anul care vine să obțină o recoltă cât mai îmbelșugată. -în jurul datei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
unei afaceri, deschiderea unei bolte, a jilipului la o moară, la un cazan de rachiu, la un joagăr sau la un pisălug, preotul era nelipsit de la acțiune unde în calitatea sa de om al bisericii solicita bunăvoința divină, pentru ca inițiativa gospodarului să aibă sorți de izbândă, inițiativa lui să fie cât mai eficientă. Dar în afară de preot, legătura cu divinitatea o mai țin și câteva babe ale satului prin descântecele pe care le bolborosesc spre «deplina» vindecare a celor ce au oarece
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de divină frumusețe. Încă din ajunul Crăciunului, copiii sub 14 ani se strângeau imediat ce începea a se lumina de ziuă undeva în mijlocul satului, de regulă în curtea școlii, pentru ca la semnalul unuia mai răsărit dintre ei să pornească spre casele gospodarilor și să anunțe veseli, vestea Nașterii Mântuitorului : «Bună dimineața lui Crăciun». Intrau în curțile acestora și cântau cele mai frumoase colinde auzite vreodată pe această planetă. E drept că multe erau cunoscute prin mai toate zonele țării, dar unele dintre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
erau specifice satului nostru, erau ale noastre. Pe la casele la care știau ei că dincolo de fereastră se află câteo codană, țâncii cei mai răsăriți strigau: Dragă domnișoară, Ia ieși pân-afară. Dă-ne un covrig Că murim de frig ! Bucuroși gospodarii le ieșeau în întâmpinare și le dăruiau cu multă larghețe nuci, mere, struți, bani, bomboane, covrigi și câte altele. Copiii cântau la fereastra gospodarului unu sau două colinde dintr-un repertoriu foarte bogat, din care nu lipseau : «O ce veste
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
strigau: Dragă domnișoară, Ia ieși pân-afară. Dă-ne un covrig Că murim de frig ! Bucuroși gospodarii le ieșeau în întâmpinare și le dăruiau cu multă larghețe nuci, mere, struți, bani, bomboane, covrigi și câte altele. Copiii cântau la fereastra gospodarului unu sau două colinde dintr-un repertoriu foarte bogat, din care nu lipseau : «O ce veste minunată», «Trei păstori», «Domn, Domn să nălțăm», «Nașterea Ta Christoase». Dar dintre multele colinde frumos interpretate de copiii de altă dată ai satului nostru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în județul Alba, pe care atât de frumos îl descrie marele nostru Ion Agârbiceanu în roamnul său, «Strigoiul». Aici la noi în Cârțișoara, corespondentul Cununii de pe Târnave se numea «Buzduganul» și se desfășura în ultima zi de secerat, de un gospodar cu mai mult pământ cultivat cu păioase, grâu, secară, ovăz. Gazda pleca acasă mai din timp, pentru pregătirea mesei, iar secerătoarele, mai ales femeile și nevestele mai tinere realizau din spice o cunună cu o cruce la mijloc și se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nevestele mai tinere realizau din spice o cunună cu o cruce la mijloc și se întorceau în sat, cântând cântecul cununii, de la holdă până la casa gazdei unde erau așteptate cu masă întinsă și cu fluerași. Se încingea petrecere până în zori. Gospodarul păstra cununa până în preajma semănatului de toamnă când recupera boabele din spice, le ducea la sfințit la biserică și apoi le amesteca cu restul semințelor ce urmau să fie puse în pământ pentru recolta anului viitor. CAPITOLUL IV Ciocârliile satului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pază Am avea și noi o stea ! (după Octavian Goga) Din totdeauna la Cârțișoara s-a cântat. S-a cântat de dragoste atunci când fata sau feciorul au simțit că inimile lor bat la unison, s-a cântat de bucurie atunci când gospodarului i-au fătat oile, vaca, sau scroafa, miei, vițel sau godaci sănătoși, atunci când ștubeiele erau pline de mierea adunată de harnicile sale albine din smalțul florilor din luncă, din pădure, din grădină sau de pe hotar. S-a cântat de dor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de atunci ? Lonoaica, boreasa lui Victor Grovu, bărbat chipeș, cruce de voinic, gospodar strajnic, om harnic și de ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe de Lonoaica, se află azi pe pat de suferință, pierzând vederea înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ei făcând și pe cel mai aprig bărbat să strivească boabe de rouă între gene când o auzea. A întocmit multe versuri în memoria atâtor eroi care și-au lăsat osemintele pe câmpuri de bătaie, ca și în memoria multor gospodari de frunte ai satului. N-a pus niciodată pe hârtie cântecul pe care-l crea, avea întotdeauna totul în memorie, dar a oferit cu totală dăruire, un bogat material de cercetare specialiștilor în domeniu. În șezătorile boreselor a fost întotdeauna
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă atunci când își întindea pe salteaua de paie, oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă cele mai frumoase «drigane» din sat și să-i fie pruncii năzdrăvani, după cum a boresei era să scoată pe luncă la albit cele mai frumoase straie de mâinile ei lucrate, numai așa, să se betejească de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un adevărat Solomon : -«D’apoi eu zic că patru.» Dezolat Ion îi replică : -«Tulai măi Gheo, că dacă ziceai șepte, așa o glumă faină îți puteam spune !» Electricianul Atunci în anul în care a fost electrificat satul, unul dintre primii gospodari care și-o montat becul lui Ilici în casă o fost Ion. Când totul o fost pus la punct, Ion o tras de bucurie vreo două șnapțuri de răchie cu electricianul instalator ce tocmai gătase lucrarea. Cu această ocazie meseriașul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
festive, prezentându-se chiar cu unele creații literare, poezii naive, ce-i drept, dar care demonstrează preocuparea sa pentru construcția unei lumi mai drepte și mai bune. Pe lângă toate acestea, Constantin G Folea - socialistul - se arăta a fi un bun gospodar, preocupat nu numai de ridicarea nivelului său de viață prin inițiative lăudabile, progresiste pentru vremea sa, cât și pentru ridicarea stării tuturor consătenilor dispuși să-l asculte și capabili să-l înțeleagă. CAPITOLUL VII Eroi au fost, eroi sunt încă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
diviziunea, cărțișoreanul văzând în copilul său nu numai un viitor preot sau un viitor învățător, el aspirând mai departe la postura de viitor negustor, viitor ofițer superior, viitor om de afaceri, viitor notar, și de ce nu chiar un viitor magistrat. Gospodarul din Cârțișoara a ajuns la un moment dat, pe măsură ce devenea tot mai conștient de posibilitățile intelectuale ale feciorului său, să întrevadă pentru acesta, ranguri tot mai înalte, șansa realizării lui materiale la nivele tot mai îndestulătoare. De aceea omul simplu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe vatră, de Anul Nou, se invocau strămoșii și moșii pentru apărarea moșiei, gospodăriei, casei, de năprasne, potop, cutremure, trăznete. Pe vatră se îmbăiau cu ierburi tămăduitoare sau întăritoare copiii slăbănogi. Din sfârâitul și săritul bobilor azvârliți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un adevăr, dar și pentru faptul că relatează despre martori oculari care au surprins imaginea reală a casei căreia, de modestă ce era, numai porecla de casă boierească nu-i putem hărăzi, pare a fi mai mult o casă de gospodari de țară, a vreunui răzăș mai cuprins, cu dare de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în față31. Descrierea este făcută în 1909, iar data întocmirii scrisorii este 20 aprilie. Dar scrisoarea pomenită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că s-a descoperit, la Repedea, un vulcan gata-gata să erupă. Drept pentru care, în mare grabă, au început să se alcătuiască planuri de evacuare a Iașului! Seară de seară, pe ulițele târgului treceau păpușarii, care întrebau, la ferestre, dacă gospodarul îi primește și vor să-i cânte cu perdea sau făr-de. Strigau cât îi ținea gura: "Păpuși, păpuși de la Huși / Cu capul cât un căuș / Păpușele franțuzești / Tot să stai să le privești." * M i se întâmplă ades să aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]