2,864 matches
-
care aparțineau primăriei și fuseseră folosite până atunci de pompierii primăriei. În acel moment pompierii dispuneau de 3 cazărmi: cea din Iosefin, o cazarmă în Cetate, pe amplasamentul actual al Casei Adam Müller Guttenbrunn, și una în Fabric, lângă biserica greco-catolică. Actual aceste două ultime cazărmi nu mai există. După al Doilea Război Mondial pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
la Oradea după înlăturarea stăpânirii otomane, prin asediul și recucerirea orașului în anul 1692 de către armatele imperiale ale Casei de Habsburg. În 1786, după darea în folosință a Catedralei Sf. Maria din Oradea, biserica Sf. Brigita a fost donată comunității greco-catolice din Oradea, care i-a dat hramul "Sfântul Spirit". În anul 1948, odată cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice, lăcașul a fost trecut de autoritățile comuniste în posesia Bisericii Ortodoxe Române, care îl deține până în prezent. În data de 16 noiembrie 2016 Curtea
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
imperiale ale Casei de Habsburg. În 1786, după darea în folosință a Catedralei Sf. Maria din Oradea, biserica Sf. Brigita a fost donată comunității greco-catolice din Oradea, care i-a dat hramul "Sfântul Spirit". În anul 1948, odată cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice, lăcașul a fost trecut de autoritățile comuniste în posesia Bisericii Ortodoxe Române, care îl deține până în prezent. În data de 16 noiembrie 2016 Curtea de Apel Oradea a stabilit în mod definitiv și irevocabil că lăcașul de cult aparține Diecezei
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
patrimoniul comunității catolice a armenilor. În 1786 a fost oferită greco-catolicilor ruteni din Oradea, care și-au constituit parohie zece ani mai târziu. În ceea ce privește numărul credincioșilor, șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității rutenilor din Oradea, contract în baza căruia a fost efectuată pictarea iconostasului bisericii. În anul
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
a fost oferită greco-catolicilor ruteni din Oradea, care și-au constituit parohie zece ani mai târziu. În ceea ce privește numărul credincioșilor, șematismul pe anul 1840 arată că la Oradea trăiau în acel an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității rutenilor din Oradea, contract în baza căruia a fost efectuată pictarea iconostasului bisericii. În anul 1948 lăcașul a trecut în folosința Bisericii
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religioase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici și ortodocși. În secolul al XIX
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religiase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici și ortodocși. În secolul al XIX
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
catastifele de dare ale orașului Bistrița pe anul 1603, în care găsim consemnat și numele satului Leșu. Au existat în decursul timpului și alte puncte de vedere cu privire la vechimea satului Leșu. Astfel, preotul Anton Mălai, într-o descriere a parohiei greco-catolice Leșu, din 3 octombrie 1853, a stabilit inițial că așezarea ar exista din 1561, ca apoi să reconsidere această dată și să precizeze că anul de înființare a localității ar fi fost 1621. Îndreptarea "e o dovadă că preotul A
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
satului și a locuitorilor săi. Atribuirea originii slave pentru cei dintâi locuitori ai satului s-ar explica prin ignoranța celor care au elaborat legendele secolului al XIX-lea, mai precis incercării de a justifica prezența cărților "rusești" în patrimoniul bisericii greco-catolice din Leșu. Respectivele cărți "rusești" nu sunt însă altceva decât manuscrise și cărti redactate în limba slavonă, limba de cult în Biserica ortodoxă din Transilvania, până în secolul al XVIII-lea. Această limbă le era deja străină celor care au încercat
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
a doua generații a Școlii de pictură din Baia Mare. 1879 La 30 august, în comuna Căuaș (în Comitatul Sălaj, actualmente în jud. Satu Mare) se naște , într-o veche familie de preoți români uniți (greco-catolici). 1882 Rămâne orfan de tată (preotul greco-catolic Samuil Popp) și duce o copilărie plină de griji împreună cu frații săi (Ioan, Mihai și Octavian), de la această dată cei patru băieți fiind crescuți în exclusivitate de mamă (Maria Popp, n. Șoproni). 1886-1892 Urmează școala primară în Căuaș, apoi în
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
la execuția Monumentului Eroilor, Dârlos Sibiu 1997 - Invitat de Onoare al Academiei de arte “Rhone Alpes”, Lyon - Franța - Participare la Bienala de sculptură, Toyamra - Japonia - Expoziție personală de pictografie la Simpozionul OIEC, Timișoara - Expoziție personală de pictografie la Sinodul Bisericii Greco-Catolice, Blaj - Expoziție personală de grafică la inaugurarea Centrului Cultural German “Casă Schuller”, Mediaș - Expoziție personală de artă decorativă, Mediaș 1998 - Expoziție personală de sculptură, arta decorativă și pictografie cu ocazia reuniunii Asociației Europene de Jumelaj, Mediaș. - Expoziție personală de sculptură
Adrian Matei () [Corola-website/Science/308344_a_309673]
-
Șevciuc, unul din cei patru arhiepiscopi majori ai Bisericii Catolice. În 1596, ierarhia bisericească ucraineană hotărăște "Unirea cu Roma", proclamând în "sinodul de la Brest" "comuniunea oficială" între Kiev și Roma. În 1946, la ordinul lui Stalin, a fost suprimată, episcopii greco-catolici ucraineni fuseseră arestați simultan, la 11 aprilie 1945 și condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat cu forțele militare germane, în timpul ocupației, iar credincioșii greco-catolici ucraineni au fost integrați cu forța în Biserica Ortodoxă Rusă, în urma unui
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
și Roma. În 1946, la ordinul lui Stalin, a fost suprimată, episcopii greco-catolici ucraineni fuseseră arestați simultan, la 11 aprilie 1945 și condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat cu forțele militare germane, în timpul ocupației, iar credincioșii greco-catolici ucraineni au fost integrați cu forța în Biserica Ortodoxă Rusă, în urma unui pseudo-sinod desfășurat la Liov. Operația de anexare a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1945, fusese condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. O scrisoare redactată în decembrie
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
condamnați la muncă silnică, sub pretextul că ar fi colaborat cu forțele militare germane, în timpul ocupației, iar credincioșii greco-catolici ucraineni au fost integrați cu forța în Biserica Ortodoxă Rusă, în urma unui pseudo-sinod desfășurat la Liov. Operația de anexare a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1945, fusese condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. O scrisoare redactată în decembrie 1945 și trimisă lui Stalin de către Nikita Hrușciov, pe atunci Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Republica Sovietică Socialistă
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
că diriguitorii sovietici s-au implicat direct în lichidarea Bisericii Catolice Unite cu Roma din Ucraina. îi scria Nikita Sergheievici Hrușciov, la 17 decembrie 1945, lui Stalin. Această scrisoare confirmă tezele apărate de numeroși istorici asupra soartei suferite de Biserica Greco-Catolică Ucraineană, prezentă îndeosebi în vestul Ucrainei. Biserica Greco-Catolică Ucraineană a continuat să existe în diaspora, precum și, în clandestinitate, în Ucraina. După același model, în 1948, a fost suprimată și Biserica Greco-Catolică din România, iar în 1950, Biserica Greco-Catolică din Slovacia
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
lichidarea Bisericii Catolice Unite cu Roma din Ucraina. îi scria Nikita Sergheievici Hrușciov, la 17 decembrie 1945, lui Stalin. Această scrisoare confirmă tezele apărate de numeroși istorici asupra soartei suferite de Biserica Greco-Catolică Ucraineană, prezentă îndeosebi în vestul Ucrainei. Biserica Greco-Catolică Ucraineană a continuat să existe în diaspora, precum și, în clandestinitate, în Ucraina. După același model, în 1948, a fost suprimată și Biserica Greco-Catolică din România, iar în 1950, Biserica Greco-Catolică din Slovacia. În timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea și
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
apărate de numeroși istorici asupra soartei suferite de Biserica Greco-Catolică Ucraineană, prezentă îndeosebi în vestul Ucrainei. Biserica Greco-Catolică Ucraineană a continuat să existe în diaspora, precum și, în clandestinitate, în Ucraina. După același model, în 1948, a fost suprimată și Biserica Greco-Catolică din România, iar în 1950, Biserica Greco-Catolică din Slovacia. În timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea și ca urmare a Conciliului Vatican II, datorită ajutorului dat de papă la soluționarea, de către președintele american J. F. Kennedy și Secretarul General al
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
de Biserica Greco-Catolică Ucraineană, prezentă îndeosebi în vestul Ucrainei. Biserica Greco-Catolică Ucraineană a continuat să existe în diaspora, precum și, în clandestinitate, în Ucraina. După același model, în 1948, a fost suprimată și Biserica Greco-Catolică din România, iar în 1950, Biserica Greco-Catolică din Slovacia. În timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea și ca urmare a Conciliului Vatican II, datorită ajutorului dat de papă la soluționarea, de către președintele american J. F. Kennedy și Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Nikita Sergheievici
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
În urma tratativelor, au fost eliberați din Gulagul siberian membrii ierarhiei catolice, între care Josyp Slipyj, proclamat cardinal al Bisericii Univerale „"in pectore"”, în 1965 de către papa Paul al VI-lea, fapte ce au permis o renaștere foarte lentă a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. În anul 1989, ca urmare a politicii de restructurare ("perestroika") și de transparență ("glasnost") promovate de Mihail Gorbaciov, Biserica Greco-Catolică Ucraineană și-a recăpatat statutul de biserică legală în Ucraina. La începutul anului 2014 Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
pectore"”, în 1965 de către papa Paul al VI-lea, fapte ce au permis o renaștere foarte lentă a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. În anul 1989, ca urmare a politicii de restructurare ("perestroika") și de transparență ("glasnost") promovate de Mihail Gorbaciov, Biserica Greco-Catolică Ucraineană și-a recăpatat statutul de biserică legală în Ucraina. La începutul anului 2014 Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit avertismente din partea guvernului prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
lentă a Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. În anul 1989, ca urmare a politicii de restructurare ("perestroika") și de transparență ("glasnost") promovate de Mihail Gorbaciov, Biserica Greco-Catolică Ucraineană și-a recăpatat statutul de biserică legală în Ucraina. La începutul anului 2014 Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit avertismente din partea guvernului prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a fost în mod tradițional mitropolitul de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
Gorbaciov, Biserica Greco-Catolică Ucraineană și-a recăpatat statutul de biserică legală în Ucraina. La începutul anului 2014 Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit avertismente din partea guvernului prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a fost în mod tradițional mitropolitul de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al Kievului. În anul 2005 sediul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene s-a mutat de la Lemberg (Liov) la Kiev, iar conducătorul ei a primit titlul
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a fost în mod tradițional mitropolitul de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al Kievului. În anul 2005 sediul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene s-a mutat de la Lemberg (Liov) la Kiev, iar conducătorul ei a primit titlul "Arhiepiscop Major de Kiev și Halici". Biserica Greco-Catolică Ucraineană numără 5.200.000 de credincioși, cu influență mai ales asupra vieții cultural-politice din vestul țării
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al Kievului. În anul 2005 sediul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene s-a mutat de la Lemberg (Liov) la Kiev, iar conducătorul ei a primit titlul "Arhiepiscop Major de Kiev și Halici". Biserica Greco-Catolică Ucraineană numără 5.200.000 de credincioși, cu influență mai ales asupra vieții cultural-politice din vestul țării.
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
de vechiul vis al Rusiei pentru controlul strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Religia era încă o problemă importantă pentru cele două imperii. Când Austria și Rusia împărțit Polonia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au căpătat un mare număr de supuși greco-catolici. Rusia dorea să convertească populația ucraineană la ortodoxism, folosind căi pașnice sau violente. Cel mai important factor în această ecuație politică a fost maturizarea mișcării naționale ucrainene în perioada de dinaintea izbucnirii conflagrației mondiale. Maturizarea naționalismului ucrainean a dus la apariția
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]