1,996 matches
-
melancolie averea imobiliară, care defila de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când o putere interioară prinse să sufle peste acele zidiri, risipindu-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pauză. Pauzele erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când ajungeam acasă. Parcă am fi tras ca boii în jug. Avea o fetiță mai mică decât mine cu un an, care fizic mă depășea cu trei, patru. Era greoaie și bondoacă. Durerile de spate veneau pentru că o căram zilnic în brațe, spre a-i atrage atenția tovarășului învățător.Sigur nu mă vedea niciodată. Nu prea existam pentru el. Mai importantă era sticla lui, ce se odihnea veșnic după sobă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aș fi vrut să mă întorc în sat... Ea mă privea cu oarecare frică.Dar destinul mă chema în altă parte. O altă lume își deschidea porțile pentru mine. Lumea din oglindă se retrage: tovarășul bețiv, fetița lui mică și greoaie, tata, frații mei, toți își acoperă fețele cu mantia uitării și încearcă să se mai odihnească. Despre Amedeo (sau cum e când cunoști un îngeră) Era o zi toridă de vară cu un soare leneș care abia își târa pașii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
undeva, în adâncul meu speram să se întâmple și asta... Incidentul a trecut neobservat de către ceilalți copii și fetița s-a amestecat repede printre ei, bucuroasă că mai putea să alerge prin clasă nestingherită... Întrebarea ei a început să atârne greoaie în mine mult timp. Ca un ecou al nevinovatei întrebări, în mine se nășteau frământări neluate până atunci în calcul și mă întrebam pe un ton de reproș: -Să știi că ea avea dreptate...cine ești, tu, domnișoară? Și ce
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bușilea, dar nici unul nu schiță vreun gest de durere. Urmară fetișcanele ca niște zvârlugi, flăcăii de toate vârstele, ca în cele din urmă să-și ia inima în dinți să ajungă pe pământ gaborițele cu obrajii scrijelați de ani, pline, greoaie, susținându și anevoie fustele lor largi, croite anume pentru depășirea gabaritelor. În câteva momente, pădurea se umplu de larma și zbenguielile copiilor dornici de hârjoană. Ca niște ciorchini, oamenii șatrei se grupară în locul unde urmau să se ridice corturile. Femeile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și solide, fără trecut. Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă cu o sută zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță într-o direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cel mai mare bine. La toate acestea medita Natalia pe patul de spital, cu o voință acerbă de a merge din nou, ce și-o impunea cu încăpățânare în toate încercările prin care avea să treacă. A cunoscut primele mișcări greoaie ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
La toate acestea medita Natalia pe patul de spital, cu o voință acerbă de a merge din nou, ce și-o impunea cu încăpățânare în toate încercările prin care avea să treacă. A cunoscut primele mișcări greoaie ale picioarelor, coborârea greoaie din pat, imposibilă fără sprijinul medicului, mersul în cărucior pe care l considera un adevărat blestem, mersul cu cârje socotindu-se o handicapată. Au urmat apoi antrenamentele de recuperare sub supravegherea medicului, care chiar dacă erau mai plăcute văzându se că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ajuta la treburile gospodărești și-i plăcea la nebunie să-i mângâie sarcina și să simtă mișcările bebelușului. A mai crescut nițel, draga mea. Ia pune și tu mâna. —E normal să mai crească, dar și eu mă simt mai greoaie în mișcări și devin ca un butoi. Nu spune asta. Ești superbul meu balonaș. —Răule, mă faci să mă simt și mai prost, se îmbufnează Cecilia. Cum poți să spui așa ceva, iubito! — Poate nici nu mă mai iubești ca la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mai prost, se îmbufnează Cecilia. Cum poți să spui așa ceva, iubito! — Poate nici nu mă mai iubești ca la început, când mă vezi cum arăt. — Cum crezi că arăți? — Bineînțeles că sunt mai urâtă cu burtoiul acesta, cu mersul greoi, cu.... —Balonaș scump și drag, ochii tăi albaștri sunt mai frumoși, că sunt mai blânzi, pe față nu ți-au ieșit pistrui cum te temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge de nas Cecilia ca să înceteze cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unde se afla doctorița. Aceasta luată prin surprindere întrebă: - Dumneavoastră ce probleme aveți? Speriat și alb la față răspund: - Am fost înțepat de o viespe și vă rog să-mi faceți o injecție pentru că sunt foarte alergic. Cu mișcări destul de greoaie doctorița a început să caute în dulapul de medicamente, apoi cu o față roșie și transpirată mormăie: - Nu avem hemisuccinat de cortizon, dar vă rog să mergeți la farmacie să cumpărați două fiole și o seringă de cinci mililitri. Am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mare de decădere morală decât Însăși Încălcarea Sfintei Scripturi“. Acest citat din opera de tinerețe a lui Hass conține cât se poate de lapidar una din ideile sale esențiale, care peste ani va plămădi o doctrină filosofică masivă și greoaie, exprimată Într‑un limbaj cabalistic sufocat de neologisme și concepte ale căror semnificații ne scapă. Și totuși, e greu să‑i dai dreptate lui Franckel atunci când susține că netransparența Învățăturii de mai târziu a lui Ben Hass ar fi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de‑al de ăștia niciodată nu știi.) Sub pretextul că ar lua‑o pe scurtătură spre bac - care de astfel se află imediat după domeniile mănăstirii - el stă la pândă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock își întări glasul, își încordă diafragma și rosti bubuitor întrebarea: ― Domnule General Grall, dacă ar fi să mori în clipa asta, care ar fi cauza? Bărbatul cu trăsături greoaie de la masa mai îndepărtată se ridică încet: ― Dar sînt perfect sănătos, mormăi el. Ce naiba tot spui? ― Nu te supără inima? insistă Hedrock. ― Cîtuși de puțin. Hedrock își împinse scaunul înapoi și se ridică în picioare. Nu-și putea îngădui greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de observat exact cum această manifestare fățișă a unei puteri pînă acum ascunse, verifică ceea ce am descoperit noi. Trebuie să-mi mărturisesc propria uimire față de vioiciunea acestei forțe. ― Asta mi se aplică și mie, întrerupse Deam Lealy, bărbatul cu fața greoaie. Pînă acum un minut l-am crezut pe Hedrock un tip rezervat și cu vorba blîndă. Dar acum deodată se vede strîns cu ușa și scoate văpăi. ― Nu încape îndoială, spuse juvenilul Ancil Nare, că noi am descoperit ceva remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
această cercetare scosese la iveală un lucru extraordinar. Peter Cadron făcu o pauză. Rămase cu ochii țintă la fața lui Hedrock și o clipă făcu impresia că cercetează adînc trăsăturile lui pentru a obține unele informații secrete. Termină cu fraze greoaie, apăsînd fiecare cuvînt: \ A EXISTAT O DIFERENȚĂ ÎNTRE CURAJUL TĂU ÎN ACȚIUNE ȘI COEFICIENTUL PP AL CURAJULUI TĂU POTENȚIAL. DUPĂ ACEST COEFICIENT AR REZULTA CĂ NICI PRIN CAP NU ȚI-AR FI TRECUT SĂ RĂMÎI LA DEJUNUL ACELA PRIMEJDIOS DE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Bateau ivre venit să campeze "sous l'oeil niais des falots"? Dacă poeții acelui cenaclu nu știură să recunoască și aplaudară un imagist mai mult, critica dibui și mai greoaie în labirintul unei poezii al cărui fir nu-l deținea. D-l Lovinescu, de exemplu, osândise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]