2,789 matches
-
acela?i timp o func?ionalitate riguroas? ?i expresia unei estetici industriale simboliz�nd, �n masivitatea aparent? a volumetriei, for?a ?i siguran?a �ntreprinderii. Punerea la punct a unui nou material, betonul armat, aplicat dup? procedeul st�lpi ?i grinzi, de inginerul francez F. Hennebique (1892), măi �nt�i la cl?dîrî industriale (filaturile Barrois, Lille, 1896), contribuie la l?rgirea c�mpu-lui tehnologic al modernismului care se na?te. A. Perret (1874-1954), arhitect ?i antreprenor, folosind o osatur? de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ie inovatoare anun?? forme arhitecturale inedite. �ntr-adev?r, francezul E. Freyssinet (1879-1962) inventeaz? betonul armat precomprimat, �n 1928 (gară maritim?, Le Havre, 1935). Italianul P.L. Nervi (1891-1979) experimenteaz?, �nc? din anii �30, bol?ile din beton armat �n form? de grinzi �ncruci?ațe (hangare de avia?ie, Orvieto, 1935-1938). Spaniolul E. Torroja (1899-1961) �?i face o specialitate din bol?ile �n form? de membrane sub?iri (pia?a din Algesiras, 1933). Acest limbaj arhitectural dominat de efectele de struc-tur? ia av
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
material pentru plăcutele de frână pe oțel, oțel pe oțel sau oțel pe alamă și alte materiale. Amortizorii cu frecare sunt utilizați frecvent în cadrul zăbrelelor diagonale, dar pot fi plasați în poziție orizontală între capătul superior al unui perete și grinda de deasupra sa. Câteva exemple de amortizori cu frecare utilizați ca sisteme de control pasiv sunt:Amortizor cu frecare de tip Pali: este realizat dintr-un set de platbande cu găuri, tratate special pentru a produce o foarte bună frecare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Mihaela GORGAN, Raruca CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93154]
-
redundantă acordată balustradei sau a consolelor ce-l susțin. În limbajul modern se revine la o imagine mai apropiată sensului inițial (cel de platformă careiese În consolă față de planul fațadei), celelalte elemente fiind simplificate la maxim sau chiar suprimate (dispariția grinzilor ce susțin platformele, caurmare a folosirii betonului armat; balustrade pline fără nicio decorație). Aceste platforme se transformă deseori În copertine peste spații de circulație sau peste intrare - capăta prin urmare și un rol rol protecție, prin adăugarea unei noi semnificații
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
medical. Trabecul, glandă, genă și virus s-au format în baza unor scheme preconceptuale: glans, glandis (s.f.) avea în limba latină înțelesul "ghindă", "glonț", iar genos (cf. γένος,- εος s.n.) era utilizat în limba greacă cu înțelesul de "naștere, origine"; grinzile acoperișului se numeau la romani trabes (bârna mare) și trabeculum. Trabeculum, unul dintre componentele casei romane a devenit model conceptual în baza identității de caracteristică - forma de bandă sau fascicul a unei structuri anatomice "formate din trabecule" (DM). Mișcările dansului
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe care le generează: • structura anatomică: trabecula; • caracteristica: trabecular; • intervenția chirurgicală: trabeculectomy; trabeculotomy. Trabs, bis (s.f.) era utilizat în limba latină comună cu numeroase sensuri: "bârnă"; (fig.),,trunchi de copac"; "navă ușoară", "acoperiș de casă", "măciucă, ghioagă"; "suliță enormă", "torță". Grinzile acoperișului se numeau în Imperiul Roman, trabes (bârna mare). Lat. fornix, icis (s.m.); cuvântul circula în limba latină comună cu sensurile de "boltă, arc", "arcadă" a casei romane; "lupanar". În NA fornix desemnează "un corp sau o suprafață arcuită [...] concavitate
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
anatomie, "corp cu suprafață arcuită" fr. fornix (s.m.); ro. fornix; en. fornix. lat. saeptum (i) ,,perete despărțitor" septum "formațiune anatomică ce separă două regiuni" fr. septum (s.m.); ro. sept (s.n.); en. septum. lat. trabecula (ae) ,,bîrnă mică" lat. trabs (bis) ,,grindă, bârnă" trabecula "structură anatomică având formă de bandă" fr. trabecule (s.f.); ro. trabecul (s.n.); en. trabecula. lat. vestibulum (i) ,,intrare în casă" vestibule (NA: vestibulum, pl. vestibula) ,,spațiu la intrarea într-o cavitate sau un canal" fr. vestibule (s.m.); ro
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Fălciul fiind ultima stație de plutărit pe Prut, la Cahul coborând mult mai rar. Materialul lemnos, adus pe calea apei, satisface în cea mai mare parte cerințele satelor din jur. Deseori chiar locuitorii din Huși vin și cumpără cheresteaua și grinzile de brad, de care au nevoie la construcția caselor, de la depozitele din Drânceni, unde acestea sânt mai ieftine decât cele aduse pe calea ferată. Resume - En étudiant la vie économique de la ville de Huși, l'auteur préconise l'existence, autour
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Să ne deie-n Bălți la școală (Mai bine-am muri de boală!). Muscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Muscălește-oi învăța Când eu limba mi-oi uita, Când o crește grâu-n tindă, Ș-o ajunge până-n grindă, Când o crește grâu-n casă, Ș-o ajunge până-n masă! în urma recunoașterii independenței României, principele Carol se hotărăște ca să ia titlul oficial de Alteță Regală, iar agențiile oficioase sunt înălțate la rangul de legațiuni oficiale. Deocamdată aceasta s-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
roșu". Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei și-a vecinei noastre Verona. Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut însă să se retragă, motivând că încă nu le este somn. Atmosfera cu muncă, glumă și poveste s-a încins și râsetele se auzeau până în uliță. Eu, de oboseală, fiind și cea mai mică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un păpușoi mai mare ca de obicei. Mi-am revenit, ei s-au potolit și-am început să-l desfac. Ce minune mare! Era cu boabele roșii ca sângele. Tata l-a luat și l-a așezat lângă ceilalți, la grindă. Acum erau mai mulți de zece. Cel mai frumos însă, era al meu... Eram atât de fericită! Îmi trecuse și somnul și nu-mi doream decât să văd cine a mai fost norocos. Tata însă m-a luat în cârcă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În exterior scândură. Biserica de dimensiuni mici, este acoperită cu tablă. Planul bisericii este cel tradițional, statornicit În arhitectura românească din secolul al XVIII-lea, stil moldovenesc, cu Împărțirea interioară consacrată, altar, naos și pronaos, care este delimitat printr-o grindă ornamentală de stejar, iar În pridvorul din partea sudică a bisericii se află o scară, cale de acces către clopotniță. Biserica este orientate cu altarul spre răsărit, simbolizează trupul mistic a lui Hristos, casa lui Dumnezeu, prezent acolo, adică a bisericii
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
descoperise și pe tatăl lui, cu fruntea găurită de un piron. Rătăcise ca un nebun prin iadul Însângerat și urcase la curtea boierului. Nu mai rămăsese decât un morman de cenușă uriaș, În care mai pâlpâiau tăciuni aprinși. De o grindă spânzura stăpânul, protectorul lui, cel care-l dusese departe la Învățătură, plătind pentru el o pungă de bani de aur. Dedesubt mai ardeau slab flăcările care-i măcinaseră jumătatea de jos a corpului. Simeon nu putuse să creadă că ceea ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pământ și sărim Împreună În apă...“ Dintr-odată auzi de undeva de sub stâlpii podului, pe care tocmai se pregătea să pășească, niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî la malul apei. Adăpostit sub una din grinzi și Înțepenit Între pietre, văzu un coșuleț cu capac din care răzbăteau plânsete răgușite. Omul se aplecă asupra coșulețului. Dintre faldurile unei Învelitori groase, din blană de lup, răsărea căpșorul rotund cu fețișoara Înghețată și ochii roșii ai unui sugar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri și pentru că-și amintise că tata, după ce fusese numit în funcție, firesc, inspectase toată clădirea, fost conac boieresc (în zilele noastre devenit obiectiv istoric). Umblând prin podul casei, desoperise, ascuns după o grindă, "Capitalul" lui Karl Marx, un exemplar deosebit, legat în piele. De ce ascuns?! De mirare, având în vedere regimul care deținea puterea, iar foștii proprietari nu cred să fi avut vreo aplecare spre comunism. A predat cartea bibliotecii școlii. Toate acestea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Da, mama, să n-ai nici o grijă, așa vom face. Mama ne-a dat bani de intrare și am plecat spre "Parcul Bibescu". Era o vreme minunată. Străzile însă erau pline de moloz, cărămizi, geamuri sparte, bucăți de acoperiș cu grinzi și table. Urmările bombardamentelor se vedeau la tot pasul. Am intrat în parc. Aleea principală era străjuită de o parte și de alta de arbori înalți și groși, având coroane uriașe care făceau deasupra ei o boltă atotcuprinzătoare. Bănci frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a liniștit. Ajunseserăm aproape de pod când m-a luat de mână și mi-a zis: Hai, mă, vino după mine! Vezi să nu aluneci! Ușor. Am ajuns sub pod. Era solid, din beton armat prevăzut pe partea carosabilă cu puternice grinzi de beton. Pe pereții laterali se scurgea o mâzgă rău mirositoare, rezultată în urma acumulării apelor de ploaie ce se infiltrau prin pământul sfredelit de râme. Jos era și mai jalnic: materii fecale mai vechi sau mai noi, aparținând tuturor ființelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rufelor. Crucifixul era o cruce de lemn de vreo 20 centimetri lungime și 10 centimetri lățime, avându-l pe Iisus Hristos răstignit. Am căutat imediat două cuie și i le-am dat lui Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
coordona lucrarea era domnul Muca. S-a procedat la o diviziune a muncii: la fundație, la pregătitul mortarului și la zidit. Așa am dus-o, cu pauze și reluări, până în prima săptămână a lunii decembrie. Casa a fost zidită, puse grinzile și căpriorii, precum și lețurile peste căpriori. Domnul Muca s-a uitat cu atenție înjur și, nevăzând ceea ce căuta, s-a adresat lui Mircea: Voi n-ați adus încă cercevelele și ușile de la depozit? Nu le văd aici. Nu, domnule Muca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scânduri, au încropit o schelă, apoi doi inși au trecut la bătut șipcile pe plafon, iar ceilalți doi s-au apucat de făcut mortar și de tencuit. Oamenii aceștia bravi au muncit două zile neîntrerupt, dar au bătut șipcile pe grinzi, au tencuit și pereții și tavanul. Mai rămânea o singură operație de făcut: văruitul. Nu aveți sobă? a întrebat mirat un meșter. Nu încă, domnule, n-am adus-o. S-a uitat prin cameră la horn și a zis: Musai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător." Asemenea momente, în care narațiunea își biciuiește cititorul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Țării Sfinte. A.B.În încheiere, v-aș ruga să ne oferiți un poem. Cu plăcere, iată "Norul Interior", o poezie care deschide volumul cu același nume (în formă digitală): "Trupul îi era înconjurat de pleoape cărțile o încercuiau până la grindă în jurul patului zăceau leșinuri povești de ceară, scâncet și cuțite așa dormea sâmbetele cu cărți grele uitate pe piept cu sânii striviți de carete de bronz trase de lei ce mușcau din carnea ei tânără și muștele de cuvinte zumzăindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În anul 1918 a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile Îi priveau cu dispreț; alimentele le țineam atârnate de grinzi. Toamna au emigrat șoarecii spre satele de pe malurile Dunării, au plecat și germanii, iar eu am rămas și În Februarie Martie 1919 când trecând prin multe peripeții, am reușit să ajung pe Dunărea Încărcată de sloiuri la Tulcea, pentru a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]