2,606 matches
-
nu și-ar putea bate altminteri joc. "Omul care rîde este puternic printre cei puternici", subliniază Sartre vorbind despre personajul Garcon, un clovn inventat și adus la viață de Flaubert, care răspunde la disprețul familiei sale printr-o atitudine mai grotească decît propria natură. În această categorie intră tot ce este mască, parodie, travesti, deghizare, la fel și orice formă de umor. Toate sînt îndreptate împotriva indivizilor avînd o autoritate asupra unui grup. Ca și în cazul jocurilor copiilor, de altfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi securiști izolați (adică neorganizați și neaflați la ordinele cuiva), procesul lui Ceaușescu este perceput ca o parodie juridică (autorul consideră că ar fi fost mai potrivit ca Nicolae și Elena Ceaușescu să fie executați sumar, fără proces, decât judecați grotesc și incorect). Faza a doua a revoluției este considerată ca fiind esențială din punct de vedere politic, prin pactul dintre noua Putere și membrii fostei Puteri: „Sunt convins că nodul acestei a doua faze a revoluției se găsește în negocierile
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lor este apocaliptică, după cum reiese din amplele pasaje citate mai jos din lucrarea Însemnări din zilele revoluției. Decembrie 1989 (1990), care procedează la o apologie a Armatei și, în consecință, la o demonizare a Securității și a „teroriștilor”, la modul grotesc și absurd. Îmi îngădui să citez atât de amplu tocmai pentru a reda isteria colectivă și psihoza inculcată nu doar populației, ci și comentatorilor în legătură cu așa-numitul fenomen terorist. „Cine sunt șobolanii? Se știe de acum (deși, ori n-au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În cuvintele Sfântul Grigorie de Nyssa: „Este firesc ca frumusețea dumnezeiască să-și aibă o trăsătură care o face iubită, în înfățișarea ei înfricoșătoare, arătată prin cele potrivnice frumuseții trupești”. Dimensiunea „înfricoșătoare” a acestui tip de fenomenalitate nu are nimic grotesc sau repugnabil. Acest atribut semnalizează doar necesara distanță prin care frumusețea dumnezeiască, spre deosebire de erosul căzut, se sustrage unei aproprieri vulgare, grăbite, indisciplinate. Impuritățile cu care se naște dorul după frumusețea fizică a celuilalt nu-și mai au locul. Ceea ce atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
virtuților și a valorilor morale conduce la o serie de dezechilibre și crize de ordin social, economic, politic Riscul de fraudă În auditul financiar 42 sau religios, iar lipsa de moralitate În exercitarea profesiei contabile poate determina manifestarea unor forme grotești de lăcomie mercantilă. Preîntâmpinarea situațiilor În care principiile etice de conducere a contabilității sunt Încălcate ajută la evitarea practicilor fraudei financiare și contabilității creative, cu impact asupra marilor crize financiare. 1.5. Comportamentul etic În mediul de afaceri românesc și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
de Mihai Murgu, Editura Univers, București, 1983. 236. Tomașevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica, traducerea de Leonida Teodorescu, Editura Univers, București, 1973. 237. Țeposu, Radu G., Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea Românească, București, 1983. 238. Țeposu, Radu G., Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002. 239. Valéry, Paul, Tel Quel, Éditions Gallimard, Paris, 1941. 240. Vattimo, Gianni, Sfârșitul modernității: nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, trad. de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1993. 241. Vattimo, Gianni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a unui chirurg priceput, școlit. În fața lui se afla Griul legănănd prin suflarea sa un fel de nor alb, pufos un suflet. Un tablou fantastic putea spune un pictor, fantastic putea spune și Gavriel însă într-un mod aspru și grotesc. Băiete, ți-am spus eu, rosti Griul , urăsc oameni și mofturile lor. Trebuia să stai aici cu mine. Măcar acum suntem trei. Cine este? întrebă cu teamă în glas cel numit băiete ,deși știa raspunsul.Putea simți. Gavriel, ți-l
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
doctor Jekyll, iar după administrarea doctoriei devenea criminalul Mr. Hyde. Tudorel era un homuncul al său, probabil, care mocnise în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care se petreceau. Nu voia să aibă responsabilități pe urmă. Surorile acestei nepoate erau în fiecare an gravide. Toată vremea erau ocupate numai cu scutece și biberoane. Era imposibil să le inviți laolaltă, pentru că ar fi oferit un spectacol grotesc. Oricare altul în locul lui Gonzalv, la preavizul așa de dezinteresat al doamnei Conțescu, ar fi făcut o retragere grabnică. Însă maladia morală de care suferea Gonzalv și pe care Smărăndache o botezase "catedromanie" era neiertătoare. Își zise că procreația nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în picioare. Ex-ministrul se duse singur la aparat, plin de palpitații. . - Doctorul Fessler? fu întrebarea glasului necunoscut. . - Greșeală! răspunse Pomponescu demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă. Dădu peste o tipăritură curioasă, grotescă pentru un cititor nepregătit, și care era a unui unchi al tatălui său, colonelul Remus Pomponescu. Acesta întocmise o genealogie a neamului său ca și când ar fi aparținut aristocrației (era un obicei acesta printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduleze și să se lase acceptat de ele, cu rezerva mentală că mai târziu le-ar fi domesticit și sfărâmat. Acum însă avea sentimentul că jucase rău și vedea totul apocaliptic, încît suficiența mamei sale i se păru lui însuși grotescă. Se întreba ce ar deveni ea în caz de revoluție, mizerie, incapabilă cum era de o cât de mică filozofie a vieții. Hangerlioaica, așa măreață și inflexibilă în sinea ei, știa să se mlădieze, să negocieze, ar fi fost în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informă și Gulimănescu. - Din ce în ce mai rău, în ciuda scăderii temperaturii. Aînceput să se umfle. Nici vorbă, are o boală gravă, ce n-a fost încă diagnosticată. Conțescu, simțind niște mâncărimi pe la buze, se scărpină cu unghiile, și astfel buzele, exacerbate, se umflară grotesc. Înfățișarea bolnavului era apocaliptică, și cum ședea astfel, cu capul monstruos pe pernă, stârnea și milă, și râs și părea foarte grav bolnav. Întrebat însă cum se simte, Conțescu, făcând mari sforțări de a se ajuta de buzele sale de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Simion afirma faptul că ,,fantasticul este o categorie a realului, locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atât între grandoarea mitului cât și în ceea ce privește aventurile terestre ale îngerilor răzvrătiți. La Caragiale însă evocarea diavolilor nu aspiră nicidecum la mit. La Caragiale adunările din iad, cu care începe și sfârșește povestirea, se desfășoară familiar. Dardarot este un despot grotesc, violent, dar plin de bonomie. Nuvela Calul Dracului se poate plasa în centrul fantasticului. Paul Zarifopol, care a asociat în mod surprinzător textul cu prezența crescândă a detaliului pitoresc în scrisul lui Caragiale, a făcut o apropiere de nuvela lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică modul său de a pune în practică ,,vrăjitoria cu Spiriduș’’, pleacă ,,devale prin dosul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
face un simplu și tăcut pas în lumină. 17 octombrie 1980 Sânt tentat câteodată să consemnez, acum când toate și-au primit obșteasca lor semnificație, acele "povești cu corbi albi" al căror martor și, uneori, fals erou am fost: adunările grotești în care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri sălbatice care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trup, ce "atîrna" mai greu: catifeaua pielii sau digestia bine ascunsă sub această catifea? Când sărut, în joc e extazul sau transferul de salivă de la o gură la alta? Două trupuri înlănțuite sânt sublime? Sau actul împreunării este o gimnastică grotescă însoțită de grohăituri? Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră față de aceste obiecte implică întotdeauna opțiunea: vrem să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pare corect, tovarășe, ca unul să se spetească muncind și altul, care bate lumea și nu face nimic, să fie primit la întoarcere cu brațele deschise și să se taie pentru el vițelul cel gras"? Povestite acum, lucrurile acestea sânt grotești. Atunci ele se încheiau îndeobște cu frângerea unui destin. Eu am avut noroc: am fost transferat la Institutul de Istoria Artei. Componenta ideologică a artei era cu mult mai palidă decât cea a filozofiei, așa încît densitatea de lichele în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie Cărtărescu, în Jurnalul său, notează "la 3 noaptea": "Am citit deodată, într-o după-masă, Jurnalul de la Păltiniș, care mi-a apărut un fel de tragedie grotescă sau o farsă tragică. Dar orice nebunie își are, cumva, și măreția ei, și poți crede foarte bine, la urma urmei, că un om drag care-a murit e încă viu, pentru că trăiește în tine. Așa crede Noica în cultură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și "înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine" și "face cult" și te plasează într-o vecinătate selectă care îți împrumută din măreția ei) ― se ajunge la situații de felul celor de mai sus. Iar dacă, pe deasupra, poți să invoci nume ca acestea și să spui "bătrînei grotesc" sau "tataie excentric" sau "îndesîndu-și basca până la sprîncene" ― ei bine, lucrul acesta te mută din vecinătatea lor și îți asigură, printr-o simplă piruetă lingvistică, printr-un adjectiv sau printr-un simplu cuvințel, un loc sus și deasupra lor, chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la mine și pe care o așteptasem tremurând, rugîndu-mă bunului Dumnezeu să mi-o aducă. Apoi a intrat în scenă Andrei, care sosise la un an după mine, scos practic din țară ― după ce fusese dat afară de la Institut pe chestia grotescă cu "meditația transcendentală" ― de o campanie făcută la Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Avea camera la parter, exact sub camera mea, și-mi amintesc cum într-o seară târziu, după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucru de altă anvergură (și de factură, evident, "postmodernă"). După câteva luni, au rezultat 200 de pagini, care pot fi citite deopotrivă la 12 ani, la 40 sau la 80 de ani. În cartea lui M.C., zmeii sânt ființe complexe, grotești și delicate deopotrivă. Există zmei violenți și cruzi, dar există și specii de zmei extrem de culți, studioși și prolifici pe plan artistic. Mai toți au un interes aparte pentru fetele de împărați din specia umană, cu precădere fecioare, și unii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]