3,476 matches
-
mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd umbli cu costum de lînă, cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ajung mai înainte. Ai s-o vezi. E trăsnet fata și... La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-a rătăcit fugar pe fețele celor trei persoane din salon și s-a oprit exact
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vedem ce alegem!” hotărî Laura cu voce tare, izbucnind imediat în râs auzindu-se. Deschise dulapul de haine și fixă cu privirea un costum elegant de vară, un deux pieces deschis la culoare, format din pantaloni evazați și taior cu guler lat, larg desfăcut pe piept, cu doar doi nasturi în zona taliei. „Hm! Nu este rău de loc..., dar dacă este noapte..., nu este normal să fiu, totuși, în pijama? Va fi spre bucuria lui, de fapt...”, zâmbi Laura cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a verificat robinetele, mai întâi, să fie sigură de unde va fi să curgă apa rece și apa caldă, apoi făcu inventarul lucrurilor atent prinse în cuierul din spatele ușii. Ochii îi rămaseră ațintiți asupra unui halat de baie de al cărui guler era prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș Costache o sorbea umilit din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la Titi, erau îmbinate viguros deasupra nasului. Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ședea gânditor la o măsuță. Părea trist. - V-am așteptat la cafea, zise el, poftiți! Eu, la moșie, nu prea pot fi un tovarăș agreabil pentru niște oameni tineri! Otilia sări pe marginea scaunului lui Pascalopol și începu să îndrepte gulerul acestuia. - De ce spui astfel de lucruri? Am plecat numai puțin, ca să poți vorbi în tihnă. Nu te preocupa de noi. Pascalopol luă mâna Otiliei și o sărută. Totuși, zile întregi Pascalopol fu absorbit de treburile moșiei, și cei doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu, papa, nu merg, sunt obosită, vreau să se terminevorbele. Moș Costache plecă plin de stupefacție și era aproape cocoșat de uimire când ajunse în fața lui Pascalopol. Acesta, îmbrăcat într-un costum de seară, vârât într-un mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ideile cu Aglae. Titi părea foarte fericit și începuse să-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile după gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana îl asculta cu docilitate, îi încerca în treacăt nasturii, îi strângea bine gulerul de la haină în jurul gâtului și-l întrerupea cu întrebări de felul acesta: G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a răcorit, nu vrei să pun o haină pe tine? Nu vreau să răcești! Sau: - Am să-ți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gâtului și-l întrerupea cu întrebări de felul acesta: G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a răcorit, nu vrei să pun o haină pe tine? Nu vreau să răcești! Sau: - Am să-ți cumpăr mâine alt guler. Văd eu cum te strânge. Ai să capeți tic, tot sucind capul. Aglae se informă amănunțit asupra familiei ei, punîndu-i chestiuni pe față, judecătorește: "Trăiesc părinții, cu ce se ocupă, frații unde-și au serviciul, ce școală a urmat, are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce trebuie să te tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de când eram mică. Tanti Aglae, văzîndu-mă că am instincte de lux, mă prigonea de moarte, profitând de zgârcenia bietului papa. Odată papa mi-a adus o rochie cu guler de dantelă, pe care am recunoscut-o numaidecât, deși n-aveam decât vreo zece ani, că e veche. Avea o gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei bej. Mașina de călcat îi dădea prea mult lustru, altminteri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pot să mă pronunț până nu fac examenul amănunțit al bolnavului. Poate să fie și altceva. Nu pot să anticipez. Trebuie să-l supravegheați, să vedem cât durează criza. - Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridică din umeri și, înălțîndu-și gulerul hainei, fiindcă sufla un vânt subțire, porni fără să răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase capul în jos, și atunci Stănică și Felix își dădură seama că Aurica scrisese pe furiș o scrisoare Otiliei. Scoase din geamantan niște nimicuri, o sticluță de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) și le dădu generos Aurichii, deși nu avusese intenția aceasta, și lucrurile le cumpărase pentru ea. Aurica începu să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de căință, ci din nervozitate. Dacă s-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sforăind bine, apoi se sculă și se plânse că-i e foame: - M-am zăpăcit de tot cu boala asta a lui Costache, nicimasă regulată n-am avut. Când se așezau la masă, pică și Stănică, în redingotă, cu un guler țipător de înalt, cu mustățile foarte unse. - Bine c-ai venit, zise Aglae, că e încurcată rău. N-amgăsit nici un ban, numai mărunțiș. - Ce vorbești?! se prefăcu Stănică uimit. Ți-am spus eu călucra el ceva. - Alții să tragă foloasele și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu peștișori de aur, sub apăsarea căruia o să se-ntoarcă Bâtul de la București!... Ia taci, ia taci... Io-te la Neica!... A cîrmit-o spre Otopeni!... În lumina vineție a aparatului de proiecție, zbârnâiau replicile și curgeau îndărăt ocările peste chicile, gulerele întărite cu celuloid și reverele demonilor împăroșați de la parter, ca într-o ploaie cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o clipă, asudă, transpiră, dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandă, bând coniac albanez și numărîndu-și degetele. Doar Celestin era profund supărat de câte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari - Calea Moșilor, profesie incertă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
secunde, motorul unui automobil, ținut la îndemînă, fu ambalat și demară, semn c-o importantă bandă din oraș complotase să-l lase într-o ureche. Ieși, cu geanta la el și, până acasă, opri sângele, strîngîndu-și pavilionul crestat cu cârpa gulerului. În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vată, tifon și acoperi sfârcul lipsă cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200 pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de IF, și, în mâini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetă pe gazon cei câțiva pași ca și cum ar fi umblat încălțat în sandale cu tocuri și-și înfoie peste guler buclele de curviștină medicală. Urcă, fără a se feri să producă zgomotul normal, treptele verandei, înaintea căreia era oprită dubița miliției. Se opri în antreul întunecat al pavilionului, pentru a examina holul - de vreo 20 de metri - ce i se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ului, cu trei puncte la zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sultani n-ar fi bătut, prin trăsăturile lui agreabile, Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era rudă Răposatul cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu se înghesuia după onoruri. Uite ce guler strâmb ai!... Nu era rudă cu Sultanul. Poftim manșetă! Era amic... Se duceau vara în Alpi, la escaladat împreună. Spuneau că pe colțul primejdios al stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că pe colțul primejdios al stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan. - Ai bocanci buni, ești Sultan... - Ce spun eu și ce înțelege ea! - Ai piolet ascuțit, ești Faraon... - Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Ăsta nu-i guler, vaco. Așa-i modelul! - Și vreți să aflați cum mi s-a destăinuit într-o toamnă?!... Că era destăinuitor. O dată ce te simțea suflet de ispravă, ți se destăinuia... Era toamnă. Ploua. Era perioada aia, de îndată ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stâncii, nu se mai uită omul la prieten, dacă-i Sultan sau nu e Sultan. - Ai bocanci buni, ești Sultan... - Ce spun eu și ce înțelege ea! - Ai piolet ascuțit, ești Faraon... - Unde vezi, tu, gulerul strîmb? Ăsta nu-i guler, vaco. Așa-i modelul! - Și vreți să aflați cum mi s-a destăinuit într-o toamnă?!... Că era destăinuitor. O dată ce te simțea suflet de ispravă, ți se destăinuia... Era toamnă. Ploua. Era perioada aia, de îndată ce-l aduseseră de la Crematoriu, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]