3,185 matches
-
Jack și o sărută. — Știu că starea lui se va agrava. Dar cel puțin va fi îndeajuns de lucid ca să-și cunoască primul nepot. Ralph, care se uitase mulțumit la cursa pe care i-o înregistrase Jack, îmbrăcat încă în halatul lui în dungi, trase cu ochiul la ei. — Ești o tânără foarte greu de înțeles, Francesca. Era limpede că vechiul Ralph revenise. Credeam că te măriți cu Laurence. Fran râse. — Așa credeam și eu. Nu contează, râse Ralph mulțumit. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin care se intra, l-a găsit pe Gaston discutând aprins cu un tânăr îmbrăcat în halat alb. Nu ne rămâne nimic de făcut, i-a spus trist Gaston lui Tomoe, văzând-o că se apropie. Napoleon-san n-are buletin. — Buletin? — Un certificat eliberat de circumscripție, spuse tânărul. Aveți nevoie de certificat ca să dovediți că sunteți stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt supuși aceluiași tratament ca cei cu stăpâni. În mod obișnuit îi ucidem chiar în ziua în care sunt prinși. Trecând de poartă, au văzut un birou mic în dreapta. Câțiva bărbați, îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
altfel decît În realitate. Doamne, Îți mulțumesc pentru Dan. Mulțumescu-ți Ție, Doamne, pentru Dan. Îmi strecor picioarele Într-o pereche de papuci pufoși uriași, Îmi dau părul pe spate și-l prind În coadă, după care Îmi Înfășor În jurul corpului halatul lui de baie voluminos, În vreme ce lunec pe coridor către bucătărie. Dan și Ellie. Ellie și Dan. Doamna Dan Cooper. Doamna Ellie Cooper. Ellie Cooper. CÎnt cuvintele cu voce tare, Înfiorîndu-mă la auzul sunetului lor atît de nefamiliar, la gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de sentimental de vină, pentru că nimic nu se compară cu a rămîne În așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam cine ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam cine ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta personal și că nu Încerca decît să mă ajute, dar tot simțeam că eu sau talentul meu de gospodină fusese făcut cu ou și cu oțet și mă supărasem. Și mă mai simțeam Îngrozitor de vulnerabilă, așa cum eram, Îmbrăcată În halatul de baie vechi și hărtănit, cu părul În dezordine și fără pic de machiaj. Eram conștientă că nu voi putea suporta umilința decît dacă mă simțeam suficient de puternică și nu ar fi fost cazul decît dacă aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum Încolo, poate chiar două dacă, așa cum bănuiesc, nu va apărea nimeni la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de pe chipul lui o oglindește pe a mea. SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din cele două reacții, șocul este cel mai puternic. — Ce cauți aici? El e primul care deschide gura, iar În spatele lui o zăresc pe Lisa, Într-un halat flaușat, care pare Îngrozită. Și eu sînt Îngrozită. Și de ce mi se Întîmplă tocmai mie toate astea? De ce nu mi-am dat seama? Lisa și socrul meu. Vă mai amintiți ce Îndrăgostit era de ea În Franța? Vă amintiți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arma era acolo. Valentina intră În Încăpere. Avu impresia că tati voia să rămână singur. Încercă să-l Înțeleagă. Poate că nu mai era obișnuit cu hărmălaia lor. Ei bine, avea să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
preferată. Din păcate, era doar una din când În când. Polițiștii lucrau și duminica, la fel ca și răufăcătorii. Altfel cine ar avea grijă de oamenii de treabă? Valentina era mândră că tatăl ei era un om drept. Pe când desprindea halatul tatei din cui, observă pistolul pe scrin, dar nu i se păru ciudat. Chiar și atunci când nu era de serviciu, tati avea Întotdeauna pistolul la el. Zicea că spre deosebire de șerpi și de alți prădători, ființa umană are un caracter rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
public - Valentina nici măcar nu-i văzuse atingându-se. Dar când erau aproape unul de altul, Între ei părea să fie o vibrație aproape vizibilă, ca o descărcare electrică. Antonio se apropie și, cu o nepăsare forțată, Închise sertarul. Valentina luă halatul și-i Întoarse spatele, zâmbind, căci În camera aceasta nu se schimbase nimic. Anii aceștia aveau să fie șterși ca un vis urât. Acum. Trebuia s-o facă neapărat acum. Și totuși, Antonio fu răscolit de dorința de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În camera mică, pe pardoseală, halatul alb - e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine panoramică a coridorului, umbre melancolice ale unor tablouri dispărute, imagine totală a salonului, neglijență, delăsare, abandon, praf, un pinochio de lemn, carcasa de la Regele Leu, stropi de sânge pe pereți. Zoom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi putut să intre în sângele lui și să-l termine, dar acestea erau doar niște gânduri care nu se potriveau cu faptele. Stătea deasupra copacului, mort de frică, și abia putea să privească spre mătăhălos, care își ținea halatul albastru cu o mână, iar cu cealaltă se scărpina lejer la ceafă. Câtva timp încercase să-l urmărească de la distanță, ascuns în diverse persoane, dar chiar și așa tremura de frica lui, se simțea amenințat și încolțit, iar oamenii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima clipă, a crezut că are vedenii și-a rămas nemișcat. Apoi a văzut că imaginea nu dispare. I se părea că o față, fața lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu două camere, cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data viitoare. Bobo o luase în serios. Ei i-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă, a tras zăvorul și a pus lacătul, după care s-a aplecat, a ridicat lădițele și a început din nou să-mpingă, în dreapta și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Singura greșeală de gust, din punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite și a cărui privire părea că se ține după el oriunde se deplasa, pîndindu-i fiecare gest. Marie se Întoarse, Înfășurată Într-un halat de baie, cu părul vîrÎt Într-un prosop. Lucas simți că sîngele Îi curgea mai repede În vene. Poate că ar fi fost mai bine să se ducă să doarmă la hotel. Ca să-și păstreze capul limpede, evocă apariția de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viață? Marie se răsuci, se Întoarse cu fața spre Lucas și, cu o privire dulce și fermă, Îl rugă să facă dragoste cu ea. Lucas știa prea bine prin ce trecea ea, așa că șovăi, dar Marie Își deznodase deja cordonul halatului, lăsîndu-l să cadă pe jos, și Își apăsa buzele de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trup, de trupul lui, de nesfîrșitele și nebănuitele resorturi ale plăcerii. În brațele lui, uita de tot. Tot ce nu era ființa lor. Plăcerea nu era departe cînd auziră bătînd la ușă. Subit revenită la realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o privi din prag, răvășit. Inima Începu să i se zbată În piept. - Tată... Ce este? Ce se Întîmplă? - Nu știu cum să-ți spun... e... e atît de... Se tulbură cînd Îl zări În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de dimineață. „Algeria este Franța...”; apoi Începea scrâșnetul. Străbătea În lung și În lat cele două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În tren. Într-o după-amiază de mai, la piscina abia inaugurată În Chapelle-sur-Crécy, avu fericirea să-și desfacă halatul de baie În fața a două fetițe de doisprezece ani și să le-arate sexul; avu mai ales bucuria să le vadă că-și dau coate, că sunt interesate de spectacol; schimbă o privire lungă cu una dintre ele, o brunețică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am imaginat gura unei fete dintr-o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]