2,931 matches
-
cu tot dinadinsul să-mi coacă și ultimul lui rod. - Să știi, îmi spune cireșul, că-mi amintesc perfect de toată grija și dragostea ce mi-ai purtat încă de mic. - Te-am iubit ca pe un copil frumos și harnic, care mi-a răsplătit tot ce am făcut. Ai meritat cu prisosință toată grija și dragostea mea! - Da, știu cum te fereai să nu-mi îndoi crengile când le aplecai să culegi rodul și mai știu că atunci când am crescut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
viață e aproape de sfârșit... Am făcut totul după sfatul goldanului meu aflat în comă și cu o săptămână înaintea termenului fixat am sădit un nou cireș care va continua să-și amintească de înaintașul său vrednic și să fie, la fel de harnic ca acela. Cam tristă povestea goldanului meu, dar așa se întâmplă în viață cu tot ceea ce este viu: o generație pleacă și face loc alteia, pentru că procesul vieții în natură și în societate trebuie să se desfășoare necontenit, fără întrerupere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Adranu, care se află în Archiro castro, care dugheana mai înainte a fost dată pe jumătate de către fiul mai sus zisei Gheorghiasa...acestei mănăstiri. Acmu au devenit din două (părți) una”. Până acum am tot vorbit de Iane Hadâmbul în calitate de harnic cumpărător de case, dughene, moșii și câte altele. Acum ar trebui să ne aducem aminte că în 1659 a zidit din piatră schiul de la Dealul Mare, care i poartă numele, pe care l-a înzestrat cu moșii, case, dughene și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
meu, i-au dat până și lacrimile de emoție într-o zi, când moțăia în fața televizorului iar Băsescu hăhăia pe 62 postul televiziunii personale numite TVR 1, cât de grozav „garant” este el pentru democrația din țara noastră. Și ce harnic este, ptiu, ptiu, ptiu, să nu-i fie de deochi, fiindcă începând chiar de luni dimineață, de la prima oră începe să demonstreze cât de democrat este el și cât de imparțial în relația cu celelalte puteri în stat. De fapt
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
știe că există, au căzut deseori în capcana lor, dar oare câți sunt cei care știu cu adevărat ce este un asemenea virus. Fiindcă un virus informatic nu este asemenea virusului gripei, de exemplu, adică o vietate minusculă, care ronțăie harnică din sănătatea celui care o poartă, ci este doar un program, care face exact ce i s-a spus ca să facă, atunci când a fost scris și compilat. Ceea ce este sigur, verificabil, e că nicăieri nu ai să găsești pe Internet
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aproape. Dar și acum, dacă te încumeți să te duci cu mașina până la el, nu scapi de povestea cu Securitatea. De fapt, nu despre acest brav cetățean al României, care a străbătut cu bine era ceaușistă, fiind în grad de harnic muncitor, ce contribuia pe lângă realizarea planului la construcția socialismului, și la realizarea planului de temeri față de o instituție represivă, voiam eu să vorbesc aici, ci despre mine. Da, despre subsemnatul, nu vă mirați că doar aici e bucătăria mea, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fie de partea lui”. E bine: „Să te laude alții și nu gura ta, un străin și nu buzele tale”. łine minte: „Tinere, feciorule; caută-ți un tovarăș de viață din fetele credincioase cu multă frică de Dumnezeu, timidă, rușinoasă, harnică, modestă și blândă, ea va fi pentru tine cea mai mare bogăție și îți va lungi viața, ea se dă în dar celor ce se tem de Dumnezeu”. Să știi că: „Mai bine să nu făgăduiești, decât să făgăduiești și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dar celor ce se tem de Dumnezeu”. Să știi că: „Mai bine să nu făgăduiești, decât să făgăduiești și să nu împlinești”. Ia seama și: „Adună din tinerețe ca să ai la bătrânețe”. Trebuie: „Să nu fii leneș cu brațele și harnic cu gura”. Ia seama: „Mulți să fie prietenii tăi, dar inima să o dai unuia dintr-o mie. Secretul nimănui să nu-l dai. De vrei să faci un prieten, mai întâi pune-l la încercare”. Să nu uiți că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia i-a turnat rapid doi miopi rotofei, apoi o părăsise, pentru o tânără ingineră handbalistă, frumoasă, masivă, lascivă, apoi, apoi nu se mai știe. Fănică vanitosul, harnic, eficient. O fi reușit, cine știe, să-și valorifice calitățile. Da, nu se văzuseră din tinerețe. Iși aminti de Gafton și de doctor și de Tolea, lunaticul, de toate visele vechi. — Nu te-ai schimbat, observă, plictisit, bărbatul. Citești, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
N-ați luat nici o măsură. Am să raportez secretariatului general al partidului, sabotorilor! Bine a făcut Tovarășul că a interzis avorturile și divorțurileși bolile venerice. N-aveți capul decât la futai, estropiaților, nu vă pasă de poporul nostru blând și harnic. Mi-ați distrus personalitatea, asta ați făcut. Falocraților, decadenților! M-ați terfelit, m-ați înjosit, opt ani de zile. Voi informa Secretarul General al Partidului, să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind în ușă s-o spargă și nu altceva. Până să ies din cârpe, îl auzeam în vestibul șoptindu-i Toniei (ți-am zis că ea era harnica familiei, care începea serviciul la opt): Nu știam cât e ceasul, mi-am dat seama eu că-i devreme, dar nu știam exact cât. Adusese în ziar și foile acelea de ziar din Academia Caț. și a rămas profund dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se prelungesc până dincolo de jumătatea zilei, dar dacă Tudor s-ar duce chiar la douășpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe bèiat? revenind eu cu întrebarea mea, pusè într-o altè manierè, dar el își continuè nestingherit treaba, un papuc de casè al Corinei este plasat undeva în ansamblul postmodernistei construcții ce prinde, în mijlocul covorului, un contur ferm sub mâinile harnicului constructor, un caiet, gèsit cine stie pe unde, cu foile rupte, ursulețul strèmutat din condiția să de jucèrie de pluș în aceea de virtualè cariatidè la o clèdire care nu face nici o concesie funcționalului, cuburi, mașinuțe, vagoanele trenulețului, apoi elicopterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
furè, sè fur și eu! Așa-i românul! Se teme sè nu lucreze prea mult! Sè nu se speteascè! Sau sè nu fure altul mai mult că el! Pèi cum sè iasè ceva din optică asta?! Dacè apare unu mai harnic că ceilalți, sar toți, ce-ai pèțit, bè! Unde te crezi? Las-o mai moale! Cam asta-i optică de viziune a românului! îmi place sintagma asta, optică de viziune, oare de unde o fi prins-o plutonierul?! sper cè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se mai termina niciodată în capitala țării. Doar ninsorile iernii reușeau să-l ascundă pentru câteva luni. Inundațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am făcut nici o brânză. Într-o dimineață, când mama e la clasă, mă duc fuga la Severin acolo s-a mutat domnișoara mea. E primăvară, tot satul se află la deal, la lucru - firește, În frunte cu Severin, cel mai harnic om din sat. Intru În curte, intru În casă, deschid ușa spre odaia domnișoarei, o Închid la loc și plec: domnișoara nu mai are nevoie de mine, să-i arăt cum Îmi arătase mie Tecla - Îi arată bătrânul Severin, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când vom băga câte un singur supraveghetor pe etaj și chiar pe două etaje. Deocamdată, să fim mulțumiți că ne putem cârpi. Nu ne putem permite totuși să avem preferințe... Da’-n definitiv, ce cusur are madam Trifu? E pricepută, harnică, sufletistă, nimeni nu s-a plâns până acum... Știe prea bine jupânu’ care-i problema lui madam Trifu, dar nimeni din școală și nici Rafael n-ar îndrăzni să i se plângă. Povestea femeii e de mult clasată, iar câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mingi, rachete de tenis, biciclete, combine muzicale, calculatoare, televizoare, aparate video, casete cu filme și camere video și câte și mai câte. Și cei din schimbul de noapte veniseră să pună umărul, și cei care apucaseră să intre în concediu. Harnici, gureși, entuziaști, păi, s-o facă pă treabă dacă tot l-au dat jos pe Ceaușescu. Noi suntem poporul, și așa se face că primele patru TIR-uri venite din Franța și Italia au fost prăduite la nimereală, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea să mă concentrez asupra farfuriei cu supă. În dreapta Rex îmi lingea harnic mâna, în stânga duceam lingura cu supă la gură. Vocea a rostit „Anna”. A spus că Anna e un copil al lumii libere. Acum am căzut în capcană, mi-am zis eu în gând, și când am să dau ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Giovanni. Francesco a tras-o afară și a așezat-o pe pământ, câțiva metri mai încolo. „Au vrut să ne-o confiște la vamă, dar ne-am luptat pentru ea ca leii. Deci acum e a ta. Trebuie să fii harnic și să te antrenezi mult, altfel toată osteneala ne-a fost degeaba. Pricepi?” Am încuviințat cu o mișcare din cap și m-am grăbit să mă urc pe bicicletă. În scurt timp, se strânsese iarăși lume în jurul meu - căci puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atunci se făceau țăndări sticlele pe asfalt, fiindcă echipa noastră de fotbal câștigase un meci. Sau era Anul Nou. Domnul Petrea de la scara B, cel cu piciorul greoi, pe care îl ridica într-un fel caraghios când mergea, era foarte harnic la treburi din astea. Când arunca sticle în stradă, putea să însemne și că fiul lui iar lăsase însărcinată o femeie. Eu în nici un caz nu voiam s-o las însărcinată pe Ariana. Citisem cum se face, dintr-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar transpirația lor electrică se mai mișcă prin casă. Ne mâncăm în tăcere cina, supă de iaurt rece și salată de legume, renunțasem chiar și la sendvișurile care îmi plăceau atât de mult, numai pentru a nu spori și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trăncănesc cu soția pacientului din patul de alături. Ea nu mi-a vorbit decât despre Midori, presupunând probabil că sunt prietenul ei. — E o fată minunată, spuse ea. Are foarte multă grijă de tatăl ei, e bună și blândă, sensibilă, harnică și, pe deasupra, mai e și drăguță. Ai grijă cum te porți cu ea. Să nu o părăsești pentru că nu vei mai găsi alta ca ea. — N-am s-o părăsesc, am răspuns eu, simplu. — Eu am un fiu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
până la preferința fiecăruia în ceea ce privește fiertul ouălor. — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul. Nu știu, am spus eu. Probabil că structura trupului lor nu le permite nici o evoluție... în comparație cu maimuțele, să zicem. Văd că sunt o mulțime de lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]