2,262 matches
-
la petrecere, așa că a Început să profereze insulte și să facă scandal, pînă s-a găsit cineva să-i tragă un pumn În față și o mamă de bătaie. Episodul ne-a indispus un pic, fiindcă bietul om, deși era homosexual și foarte plicticos, fusese foarte drăguț cu noi și ne dăduse, fiecăruia, cîte 10 soli, ceea ce ne-a adus totalul la 479 al meu, respectiv 163,5 al lui Alberto. Miercuri ploua cînd s-a crăpat de ziuă, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
momentul în care transcriu aceste rânduri, mai 2005, din carnetul-jurnal în calculator, dacă Moshe Regizorul există. Sigur el nu se mai găsește în țară la 3 ani după publicarea interviului. 29 iunie La journée de la fierté (Ziua demnității) este sărbătoarea homosexualilor și a lesbienelor din Franța. Radio France Info, unul dintre cele mai importante posturi de radio din țară, a construit toate emisiunile zilei în jurul evenimentului: defilări, muzică tehno, dezbateri, teama de ascensiunea extremei drepte. Literatura și arta gay, toată în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
negri în filmele de duzină numai în roluri de eroi pozitivi? R.P. Mă bucur că faceți observația asta. M-am săturat de filmele americane în care judecătorii sunt inevitabil negri. Doar în Dosarul Pelican sunt niște judecători albi. Unul e homosexual, altul e amator de filme porno și amândoi sfârșesc asasinați. A.R. Mă gândesc uneori dacă nu cumva toată această retorică pro-black este e o formă de tribut adus lui Obama. În schimb, pe atât de purii și de corecții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cimitire în catacombe, la rădăcina unor copaci și mai 155 puțin prin gară pentru că acolo veneau cei de la ordine și ne alungau în toiul nopții. - O, Doamne, gemu Carlina din toată ființa ei! - Mamă, eram să fiu violat de un homosexual care mă luase sub protecția lui, dar am dedus la timp că avea alte intenții cu mine. - Doamne ferește! - Dacă mă viola, mamă? Ce făceai atunci? - Nu știu, nu știu, zise Carlina plângând. În următoarea clipă îl cuprinse cu ambele mâini
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
âge le plus tendre (vnejneișem vozraste), adică de la opt la doisprezece ani, care erau sacrificate unor desfrânați („slastoliubtsam“). În același eseu manifestă o atitudine foarte liberală și „modernă“ față de diverse practici anormale, printre altele, inventând un cuvânt rusesc adecvat pentru „homosexual“: ravnopolîi. Ar fi imposibil să consemnăm efectiv miile de articole publicate de tata În diverse periodice ca Rech sau Pravo. Într-un capitol ulterior mă refer la cartea sa de interes istoric, despre o vizită semioficială În Anglia În timpul războiului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stânga, era rezistentă și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub sacoul cu cordon, avea conservatoarea culoare maro. Cei care ar fi putut fi denumiți probabil lotul homosexualilor purtau vechii pantofi escarpin, pantaloni de flanel gri-foarte deschis, un „jumper“ galben strălucitor și haina de la un costum bun. Pe vremea aceea preocuparea mea tinerească pentru haine era pe cale de dispariție, dar după moda sobră din Rusia, mi se părea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
al meu, altă mâncare de pește!) ca reacție față de un alt mod de obținere a puterii (altul decât prin acumulare de avuții). * Prefer să trăiesc într-o dictatură (nu foarte rea totuși) decât într-o democrație în care căsătoriile între homosexuali sunt nu numai permise, ci și intens mediatizate. * Privesc indignat-amuzat cum, la noi (la noi ca la nimenea!), după un șir de dictaturi, mai toată lumea se complace într-o veselă vasalitate! * Basarabia. Unire fără ură. * A nega proprietatea privată e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bilet, traducând. I s-a dat, bătrânul infimi a spus de vreo două ori mersi madam, dar madam a rămas cam indispusă: "Ce să înțeleg", i-a spus translatorului voluntar, "ăștia e pedofili, știm noi" "e din ăia, cu fete, homosexual de fete, cunoaștem". Iată de ce, provincialul, dacă nu-i deputat, om de afaceri sau voiajor frecvent la București, este tot mai rupt de București, de ce Capitala devine o abstracțiune de care tu, omul simplu, să te ferești. P.S. Scrisă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se petrece de mii de ani pe pământ, fiindu-mi cu neputință să cred în lumea viitoare și judecata de apoi, care ar putea să răscumpere această amoralitate. Dar, să revin la „oile Domnului” din biserica românească. Patriarhul țării, dovedit homosexual, nu numai din timpul când era călugăr mai mult sau mai puțin tânăr la vreo Mănăstire, ci la vârsta de peste șaptezeci de ani, când - ducându-se la Iași pentru înscăunarea Mitropolitului Moldovei - se repede ca o bestie la valetul ce
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Revoluția Maghiară înăbușită în sânge. Între ei a fost un turnător. Cezar Ivănescu Cezar Ivănescu profită de posibilitatea cuvântului liber și caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a scriitorimii române. Astfel, criticul „Ion Negoițescu este homosexual”. „Nichita Stănescu - asexuat”. „Corneliu Vadim Tudor - gagica lui Eugen Barbu”. Alexandru Paleologu este, în viziunea lui Don Cezare, „iudă și colaboraționist”. De asemenea se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma. Printre acestea, se numără și declarația de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
avansuri), dar nu era sigur de ce. A recunoscut în fața mea că, în timpul cât fusese la spital, s-a masturbat împreună cu un alt pacient, dar câteva săptămâni mai târziu (interesant!) negă să fi spus așa ceva ... a declarat, râzând, că "nu este homosexual". În afară de sfaturile pe care i le-am dat, a acceptat doar medicația antipsihotică. Totuși, a renunțat în mai multe rânduri la ea, deveni hipomaniac timp de o săptămână-două, apoi reveni la delirurile lui fantastice. La un moment dat, crezu că
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și el tot om, chiar dacă nu înalță cîte o biserică la fiecare sfert de oră? Și, dacă pleacă din țară, ce politică să facă printre străini, din moment ce singura idee doctrinară limpede pe care a emis-o pînă acum e stîrpirea homosexualilor? Mitică Dragomir, proaspăt tras în poză pentru o nouă legitimație de parlamentar, promite un proiect legislativ pentru eradicarea corupției din fotbal. Din care fotbal? Din cel condus de el însuși? Aici e vorba mai degrabă despre o parabolă, menită să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pelegrin al literelor. Biografia și bibliografia sa erau pe măsură: născut În America, dar trăind mai mult În Europa, mai ales la Paris, poet, eseist, traducător din și În multe limbi (participase ca pluri-traducător spontan și la procesul de la Nürnberg), homosexual, se pare, deși discret, aproape codificat, evreu, dar și catolic și musulman (prin ramura familiei din Istanbul). Cunoscuse toate marile figuri literare și americane, până și pe Joyce, avea despre fiecare inepuizabile amintiri. Bătrânul Roditi, În prag de 80 de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucrăm. — În asemenea situații cu cine te culci? Ai o iubită? — N-am pe cineva anume. — Atunci cu cine te culci? Nu mi se pare că ești unul dintre oamenii ăia pe care nu-i interesează viața sexuală. Și nici homosexual nu pari. Nu vrei să răspunzi la întrebare? Nu, nu sunt homosexual. Nu mă număr printre cei cărora le face plăcere să-și dezvăluie intimitățile, dar nici n-am nimic de ascuns. Și-atunci cu cine te culci? — Cu cine-apuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am pe cineva anume. — Atunci cu cine te culci? Nu mi se pare că ești unul dintre oamenii ăia pe care nu-i interesează viața sexuală. Și nici homosexual nu pari. Nu vrei să răspunzi la întrebare? Nu, nu sunt homosexual. Nu mă număr printre cei cărora le face plăcere să-și dezvăluie intimitățile, dar nici n-am nimic de ascuns. Și-atunci cu cine te culci? — Cu cine-apuc. Te culci și cu mine? — Nu cred. — De ce? — Din principiu nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz. Romanul susmenționat al lui Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma de polițai, homosexual, desigur, ceea ce nu-l face decît mai simpatic. În altă parte, Duvert, În spiritul unui Louis Calaferte din Requiem des innocents (1952) notează realist, dar Într-un limbaj savuros, celinian, farmecul frust și șocant al copilăriilor de mahala. Dacă tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
act de viață. CÎteva romane publicate În acei ani În Franța vă pot dumiri despre legătura dintre libertatea manifestată În scrierea liberă de constrîngeri și reprezentarea eliberată de tabuuri: Paysage de fantaisie (Peisaj fantezist), din 1973, al scriitorului Tony Duvert, homosexual, vă poate da o idee despre această Întîlnire dintre sex și text. La fel, romanul celebru pentru că include prima definiție a autoficțiunii datorată lui Serge Doubrovsky, În 1977: Fils (Fii sau Fire). Aici, autoficțiunea e o simplă practică scripturală, „autofricțiune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vechi din centrul de astăzi al Parisului, nu departe de Hôtel de Ville, printre clădiri decrepite din secolul al XVII-lea, așezăminte evreiești, teatre minuscule și apartamente majuscule locuite de moștenitoare bătrîne, brocanterii și magazine etno-vestimentare, se află rămășițele cartierului homosexual din Paris. Ziua, cel puțin, invizibile. Paradele gay nu au loc la Paris, nu se mai ascultă nici muzică disco - un gen gay, așa cum ne reamintesc studiile de gen americane. Centrul avangardelor nu se mai află În Franța, revendicările sociale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum decor social, sau pur și simplu biologic - și cheamă privitorul să asume rolul unui subiect cunoscător pentru care homosexualii nu există, pur și simplu, decît În dimensiunea lor pitorească: bizari, respigători sau perverși, etc. Voi Încerca să părăsesc aceste trei poziții, să mă Îndepărtez puțin de ele, pentru a dezvălui personalitatea unei scriitoare În ceea ce are ea de spus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lesbiană care scrie literatură. PÎnă În momentul În care Anne Garréta Își publică primul roman, Sphinx, În 1986, În literatura franceză Înclinată spre experiment și spre destructurarea reprezentării tradiționale, ca și spre asocializare Își manifestaseră prezența cel puțin doi romancieri homosexuali de prestigiu: Monique Wittig, care are 27 de ani În 1962, anul nașterii lui Anne F. Garréta, și Tony Duvert, corespondent al publicației de gen Gai Pied (alături de eseistul Renaud Camus: dar deja ne aflăm spre sfîrșitul anilor 1970). Prima
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui erotism cu atît mai violent cu cît e mai reprimat de chingile formale care-i controlează expresia. În fine, ultimii ani din decada a noua a secolului trecut sînt martorii celui mai mare succes de casă al unui romancier homosexual, Hervé Guibert, mort de SIDA la 36 de ani. Ultimele sale cărți sînt relatări, deși nu tocmai fidele, ale iremisibilei maladii. Prietenului care nu mi-a salvat viața, Protocolul compasional, publicate de Gallimard În perioada „revenirii la povestire” a romanului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asupra eticii și praxisului comunității homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o reacție defensivă, știindu-se mereu În centrul atenției. El nu se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu-l percepe ca atare, ceea ce-i rămîne de făcut fiind să-și minimalizeze ironic/cinic anormalitatea, fie să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu-l percepe ca atare, ceea ce-i rămîne de făcut fiind să-și minimalizeze ironic/cinic anormalitatea, fie să o investească estetic pînă la saturație. În punctul acesta, Însă, figura socială a homosexualului se Întîlnește În mod firesc cu ceea ce a fost În literatura franceză a deceniilor anterioare - pînă la mijlocul anilor 1980, fără să se oprească aici - scriitorul Însuși. Scriitorul francez - cu atît mai mult cu cît este aureolat de studii superioare care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
americană de a face literatură, dacă ne gîndim doar la generația beat din care descinde trash-ul, a fost preluată În Franța de scriitoare. Limbajul crud, cinismul, experiențele liminare, drogurile, violența, prostituția, muzica disco (preferată la apariție, spun studiile culturale, de homosexuali) și muzica house - tot ceea ce structurează atît de fluid viața eroilor din Trainspotting - sînt datele unui mediu social vînat, În Franța, de o parte Însemnată din tînăra literatură feminină. Trebuie spus că această literatură n-are Întotdeauna presă bună. “Scoateți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoare a patru romane publicate la editura POL (după ce primele două Îi fuseseră respinse de Jérôme Lindon, la Minuit). În 1996, autoarea debuta cu Rai-de-coeur, un roman scris la persoana I, al cărei protagonist, Daniel, este un african de sud homosexual. Tout ce qui brille, 1997, este povestea unui bărbat autist care-și ia numele de Emmanuel Dieu și-și proiectează asupra diverșilor subiecți feminini fantasme sexuale dintre cele mai năstrușnice. Limbajul este crud, de ficare dată, tonul, urgent. Fără Îndoială
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]