1,757 matches
-
căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai ițea, palidă, din haina groasă a nopții, inducându-mă definitiv în eroare. Am plâns și am strigat, rugându-L pe cel care mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de probleme și de boli. Respirație alternativă Acest exercițiu poate fi efectuat indiferent unde te-ai afla, de fiecare dată când simți că stresul și problemele care s-au acumulat sunt pe punctul de a te copleși. Te vei liniști, iți vei regăsi sângele rece și, pe langă aceasta, exercițiul mai are și alte avantaje: favorizează eliminarea toxinelor din organism și reechilibrează fluxul energetic, printr-o mai bună oxigenare a creierului. Cum să procedezi: apasă cu degetul nara dreaptă și inspiră
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
forma corpului ei: emisfere de piele căptușită care se potriveau adânciturilor aparatului său ortopedic cu chingi la spate. Mi-am strecurat mâna sub sânul ei drept, aflându-ne deja în coliziune cu ciudata geometrie a interiorului mașinii. De sub volan se ițeau manete neașteptate. Un grup de pedale cromate era atașat de un pivot de oțel prins de coloana de direcție. O prelungire a manetei schimbătorului de viteză fixat pe podea se înălța în lateral, făcând loc unei alte manete, verticale, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un tomberon, cu care umblă higienizatorii de străzi, a împrumutat, de la același, nu doar tomberonul, ci, și costumația, și-a luat câteva chei potrivite, și s-a apucat să demoteze, materialul lemnos, din banca respectivă. În văzul tuturor, care se ițeau, prin stație, ca furnicile. Pe câte unul îl și ruga: nu te supăra, pune mâna puțin, dacă vrei, și-mi dă un pic de ajutor, ca să pot demonta mai rapid, lemnele astea, că, acuș, vin colegii, cu noul tip de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
interviu. Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
abia notată. Altă regulă, care iese la iveală ca untdelemnul deasupra apei: leagă-te de o vedetă consacrată. Cum să te legi? Cum te duce capul, numai ca în momentul, când se vorbește de acea persoană, să apari și tu ițindu te de după umărul său. Altă idee, care am notat-o: vino și tu cu ceva de acasă. Cred că venitul cu bani ar fi cel mai bine, dată fiind starea economiei pentru toată lumea, dar din păcate la mine economia a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
numită poporul român, spinare, care se cocoșează tot mai mult pe zi ce trece, indivizi care văd al dracului de bine, paiul din ochiul altora, popor care cum dădeau dușmanii în țară, se făcea urgent frate cu codrul de unde se ițea până trecea urgia, un popor care tot timpul se pare că a fost înconjurat de dușmani, care-și arătau oricând mușchii de cotropitori, răi și nemernici, care continuu aveau ceva de luat de la cei care-și apărau cu fuga, doar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pomenire după datină, începu să plouă. Lumea care se afla la masă vorbea despre semnele care s-au arătat: despre chipul lui fericit din timpul slujbei, despre chipul trist înainte de a-l coborî în groapă, despre ploaia care s-a ițit după înmormântare. La toți li se dezlegaseră limba după un pahar de țuica și dădeau diverse interpretări faptelor din ziua respectivă. După ce se schimbă de rochia de logodnă, Frusina ajută la servirea bucatelor la masă. Nici ei nu îi venea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția Imobiliară Boyle. Vizionare numai cu programare prealabilă“. La altă casă a deschis ușa o femeie în uniformă de menajeră; din spatele fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a închis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gât. Nu-i frumos să fii văzut uitându-te și în altă parte, dar părul ei pubian este ras. Din față, șoldurile formează două paranteze perfecte, între care se desenează acel V ras. Dintr-o parte, sânii par să se ițească, încercând să atingă lumea cu sfârcurile roz. Din spate, șalele i se despart în două fese tari, și eu continui să număr: 4, 5, 6... Stridie aduce o cutie albă de carton. O femeie pe nume Caprifoi, care poartă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie picioarele de dinainte și de dinapoi. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fapt. Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie. de parcă dilara n-ar fi murit de o mie si una de ori. ești nebun, strigă peștii corăbiile ești un mort, strigă merele eu iți strâng mâna mâinile carnea ca și cum milioane de pești în trupul tău curgător ca și cum tu o mare pitică prin care înoată dilara Ana ARDELEANU <biography> Locul nașterii: satul Vâlcan, com.Ciuruleasa, jud. Alba. Studii: Institutul Pedagogic (1996), Din anul 1993 locuiesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez o zi frumoasă! Mulțumesc!Și pe cărare, Dacă o iei pe drumul mare, Ajungi acasă la tine. Și, te rog, să m-asculți bine: Nu o mai lua prin câmp Că te poți rătăci oricând. Mulțumesc că m-ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
afla. Iubire, pace, suflet prietenos Unul dintre acestea este miraculos Ușor penița o voi lua Din călimară va răsuna Un cuvânt vrăjit. Șansă Viața asta e un test Un test in care ești la mijloc. Îți sunt testate cunoștințele Dar iți mai este data o șansa O șansa care să mai poți odată Să dai un test. Un test care nu îl vei rata ! Va fi unica ta șansă sa ajungi departe Viața ți se va schimba în bine Vei putea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
imaginația. Ea se regăsește la pictor în pensule și culori, la muzicieni, în instrumentele sale muzicale sau în voce, la poet în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În concluzie, nu va încuiați imaginația într-un colț neexprimat al gândului vostru și nu vă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o Împușcătură spulberase nisipul, la cîțiva centimetri de el. Omul era pe jumătate ascuns de stînci. Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și se tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste ochiul de sticlă al păpușii. Un ochi rotund, cu gene pictate. Marie nu mai văzu nimic altceva. Doar fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare... Poetul Își roti privirea În jur, căutând o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare!/ Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să știe cum să meargă pe cărare, Să dea din prea-puțin și celui care n-are, Căci doar așa prin viață se poate trece, demn! Iar astăzi când sunt mari și-avem nepoți, Te bucuri când se-adună peste vară Iți spui “ce bine, că-s cu mine iară” Și ai o lacrimă în gene, pentru toți... Așa că pentru toate, adorata mea, Trudita-ți mână s-o sărut mă lasă îți mulțumesc, c-ai vrut să-mi fii mireasă Și pentru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
EL, în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]