1,611 matches
-
realitatea în felul în care o știm, este în mod fundamental o construcție a minții sau a ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca scepticism cu privire la posibilitatea cunoașterii vreunui lucru independent de minte. În sens sociologic, idealismul încearcă să evidențieze cum ideile umane — în special convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca scepticism cu privire la posibilitatea cunoașterii vreunui lucru independent de minte. În sens sociologic, idealismul încearcă să evidențieze cum ideile umane — în special convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să dea prioritate minții. O versiune extremă a acestui idealism poate exista în noțiunea filosofică de solipsism. Existențialismul
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
vreunui lucru independent de minte. În sens sociologic, idealismul încearcă să evidențieze cum ideile umane — în special convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să dea prioritate minții. O versiune extremă a acestui idealism poate exista în noțiunea filosofică de solipsism. Existențialismul este în general considerat a fi mișcarea culturală și filosofică ce susține că punctul de
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să dea prioritate minții. O versiune extremă a acestui idealism poate exista în noțiunea filosofică de solipsism. Existențialismul este în general considerat a fi mișcarea culturală și filosofică ce susține că punctul de început al gândirii filosofice trebuie să fie individul și experiențele individului. Bazându-se pe asta, existențialiștii susțin
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
subtil 12. Decizia finală Episoade: 1. Vremea plecării 2. Prințesa Colchidei 3. O luptă legendară 4. Zile de iarnă, forma pe care o iau dorințele 5. Sabia Neagră își arată colții 6. Un destin falsificat de la bun început 7. Sfârșitul idealismului - Răspunsul 8. Unlimited Blade Works 9. Răspunsul 10. Zile de iarnă, un drum lung spre casă 11. Încarnarea 12. Unlimited Blade Works: Creări nesfârșite de săbii 13. Epilog Episoade: 1. Invocând eroi antici 2. Start fals 3. Tărâmul Fuyuki 4
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
Atribuită lui Immanuel Kant, filozofia critică sau idealismul critic reprezintă o mișcare care vede în criticism drept principalul atribut al filozofiei; acesta considera criticismul drept considera analiza riguroasă a valorii și a limitelor capacității de cunoaștere drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filosofice. Etimologia termenului provine din "kritikos-krinein
Filozofie critică () [Corola-website/Science/332745_a_334074]
-
Idealismul transcendental este un termen aplicat în epistemologie de către filozoful de origine germană Immanuel Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Idealismul transcendental este un termen aplicat în epistemologie de către filozoful de origine germană Immanuel Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
filozoful de origine germană Immanuel Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră că ideile, materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră că ideile, materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de mintea umană; iar ele ca lucruri-în-sine trebuie să rămână veșnic imposibil de cunoscut. Idealismul transcendental a rămas o mișcare semnificativă în filozofie, dând mai târziu naștere unor curente de influență kantiană, respectiv neokantianismului. Deși a influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu realismul sau idealismul, însă filozofii n-au găsit elemente suficiente care să distingă mișcarea kantiană de restul pozițiilor. Idealismul transcendental a fost eticheta adoptată filozofii post-kantieni precum Fichte, Schelling, Schopenhauer, și Husserl în secolul XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
puțin să se creadă că se poate spune despre lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învață simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea tradițională și consideră mișcarea centrată în esența pe teza metafizică care operează o distincție între două clase de obiecte: fenomen și lucru-în-sine. Spre deosebire de prima, cea
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cunoaștere care se ocupă în genere nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoaștere a obiectelor întrucât acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi filosofie transcendentală”. Pentru scurt timp, Schopenhauer a descris idealismul transcendental drept distincția dintre fenomen și lucru-în-sine, și a recunoscut că doar fenomenul ne este accesibil nouă deoarece „cunoaștem lucrurile doar așa cum ne apar”. „Transcendentală este filozofia prin care conștientizăm faptul că legile esențiale ale lumii își au originea în
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
ale lumii își au originea în creierul nostru și anume a priori. Este numită transcendentală pentru că depășește granițele acelei origini fantasmagorice. Astfel, după cum am spus, doar Critica Rațiunii Pure și în genere filozofia critică poate fi transcendentală”. În opoziție cu idealismul transcendental kantian găsim doctrina realismului a cărui punct de vedere este acela că lumea poate fi cunoscută așa cum este, fără să existe o așa-zisă aparență și necesitatea unei metode speciale prin intermediul căreia să cunoști lumea exterioară. Această mișcare a
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
să existe o așa-zisă aparență și necesitatea unei metode speciale prin intermediul căreia să cunoști lumea exterioară. Această mișcare a fost întemeiată de filozofi precum Bertrand Russell, G. E. Moore, Ralph Barton Perry și Henry Babcock Veatch. Realismul susține, în contrast cu idealismul - dar nu neapărat cu cel transcendental - că lucrurile sunt așa cum le percepem, independente de mintea subiectului.
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
și începutul secolului XIX. Până într-un anumit punct, această orientare poate fi identificată cu mișcarea idealistă germană, deși kantianismul presupune în același timp acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat să redefinească naiva formulare a idealismului pe care însuși ierarhul și filozoful George Berkeley a dat-o curentului, care presupunea că realitatea fundamentală constă
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
același timp acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat să redefinească naiva formulare a idealismului pe care însuși ierarhul și filozoful George Berkeley a dat-o curentului, care presupunea că realitatea fundamentală constă doar din idei sau gânduri, „aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul XVIII: Raționalismul (conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune) și Empirismul (conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin simțuri, a posteriori). Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte divină postulate de Berkeley. Sunt introduse conceptele de noumen (lucru-în-sine) și fenomen; noumenul poate fi real atât empiric, cât și transcendental, chiar dacă nu poate fi cunoscut
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau idealismul perioadelor anterioare. Persoanele sunt rigide, ținuta lor este ornamentată și stilizată. Fețele lor sunt repetitive și ei par să privească într-o stare de transă. Comparându-le cu reliefurile de mai târziu de pe Arcul lui Constantin din Roma, Ernst Kitzinger
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
de feminism material decât feminism marxist, marxismul a trebuit să fie modificat pentru a putea explica diviziunea sexuală a muncii; era inadecvat sarcinii din cauza părtinirii sale de clasă și concentrării pe producție. Feminismul a fost problematic și datorită esențialismului și idealismului conceptului de femeie. Feminismul material s-a deplasat ca un substituent pozitiv al marxismului și feminismului. Acest feminism se trage din lucrările feministei franceze Christine Delphy. Ea a argumentat că materialismul este singura teorie a istoriei care vede orpimarea ca
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
în urma unei crize cardiace provocate de căldura sufocantă dintr-un tramvai din Moscova. Evenimentele se desfășoară pe fundalul Primului Război Mondial, apoi al Revoluției Ruse din 1917, iar ulterior al Războiului Civil din 1918-1920. O mare parte din acțiune este absorbită de idealismul și misticismul doctorului și poetului Jivago, care amestecă uneori în mintea sa fantezia cu realitatea. Ultimul capitol al romanului îl formează douăzeci de poezii frumoase pe care Pasternak le atribuie protagonistului romanului. "Personaje principale" "Familia Larisei și a doctorului Jivago
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]