15,885 matches
-
tuturor și al binelui comun. Cu acest obiectiv, de-a lungul anilor am elaborat o teologie de orientare critico-socială, având prezent orizontul politic mondial (nu doar cel latino- american) și luând ca bază nu o ideologie, ci realitatea. Adio marilor ideologii pseudoreligioase Niciodată nu am fost în favoarea vreunei utopii. Utopia semnifică "loc care nu există": în deceniile trecute utopiile, de tip socialist sau capitalist, împreună cu promisiunile unei lumi mai bune și sănătoase, au indus în eroare numeroase persoane. Solidaritatea mea trebuia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a anului 642 de după Ford, în care producția și consumul de masă au luat locul lui Dumnezeu și religiei. Nu făceam parte din grupul acelor persoane care, în Europa Occidentală sau în America Latină, au aderat fără o atitudine critică la ideologia progresului prin revoluția susținută de socialism. Valul revoluției pacifiste din 1989 din Europa de Est și prăbușirea sistemului socialismului real i-au lăsat literalmente fără cuvinte pe simpatizanții acestuia. Situația mizerabilă economică, socială, politică și culturală a statelor blocului oriental determinase masele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
masele la proteste în stradă, provocând fuga în masă și măturând guvernele totalitare. Dar intelectualii occidentali, care în anii '60 și '70 constituiau o opoziție destul de comunicativă, în fața noilor întrebări ce se impuneau au rămas, în mod surprinzător, muți. Marile ideologii sau teorii "științifice" considerate mult timp pseudoreligii, în care se credea cu adevărat, au fost respinse fără prea multe discursuri funebre. "Dezvrăjirea lumii" (Max Weber) nu s-a realizat și este evidentă o "întoarcere la religios", religios care în realitate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prea multe discursuri funebre. "Dezvrăjirea lumii" (Max Weber) nu s-a realizat și este evidentă o "întoarcere la religios", religios care în realitate nu a fost niciodată complet eliminat. Totuși, nu voiam să fiu nici dintre cei ce credeau în ideologia progresului ca evoluție tehnologică a capitalismului. Chiar și eșecul credinței în știință este evident: bomba atomică, gazele toxice, eugenetica sunt și ele produse ale științei. Mai mult, incontestabilul progres tehnologic a împins umanitatea să se confrunte cu grave prăbușiri ecologice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orice caz contra-utopiile obscure, restaurațiile ecleziastice și imaginile îngrijorătoare ale unui viitor condiționat de religie nu ne încântă. Se cere o viziune constructivă a viitorului. De ceva vreme m-am angajat în redescoperirea și reevaluarea eticii umane pe care aceste ideologii le-au neglijat. Nu pentru că aș practica un moralism ce supraevaluează și supraîncarcă morala, în special cea sexuală, transformând-o în unicul criteriu de acțiune. Respect independența față de diferitele medii ale vieții, precum economia, știința, dreptul și politica, și nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deficienți recuperabili, cămine școală și cămine atelier pentru deficienți, parțial recuperabili, cămine pentru deficienți, nerecuperabili. Acestea sunt stipulate în art. 5 al aceleași legi. Acest sistem de ocrotire în orfelinate a fost o practică comună statelor socialiste, adoptată după 1945. Ideologia comunistă a încurajat totuși adopția ca un comportament izvorât din compasiune 53. Cu toate acestea practica adopției a fost asociată cu o serie de evenimente sociale sau individuale critice, în care adopția copiilor a fost mai degrabă impusă. O creștere
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pare că, această practică s-a păstrat și după ameliorarea situației în aceste regiuni 55. O altă situație identificată în literatura de specialitate este aceea a persoanelor care, potrivit statusului lor social și economic se considera atunci, că aduc prejudicii ideologiei comuniste. Pentru a demonstra contrariul aceste persoane/familii erau presate să adopte copii orfani 56. O a treia situație în care se practica frecvent adopția, e adevărat nu a copiilor orfani sau abandonați, era în familiile în care capul familiei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fi second rate ca urmare a faptului că nu li se cunoaște trecutul genetic. O serie de autori consideră că, în general, copiii adoptați se nasc din backgroud-uri genetice mai puțin favorabile 363. Dacă stigmatizarea infertilității poate fi pusă pe seama ideologiei pronataliste, stigmatizarea parentalității adoptive, respectiv stigmatizarea copiilor adoptați pot fi atribuite altor cauze. Stigmatizarea parentalității adoptive își are originea în viziunea tradiționalistă, care accentuează importanța legăturii genetice, biologice, de sânge din interiorul familiei în formarea relațiilor de rudenie. Lebner 364
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
umane, atunci pe bună dreptate ar regresa în fiecare zi în beneficiul disciplinelor mai apropriate, pe care le-am putea numi științele fundamentului. Nu putem trece sub tăcere extraordinara răsturnare de către fenomenologia husserliană a acestor teze bine cunoscute care susțin ideologia scientistă și pozitivistă a epocii noastre. Determinările geometrice la care știința galileană încearcă să reducă ființa lucrurilor sunt idealități. Acestea, departe de a putea da seama de lumea sensibilă, subiectivă și relativă în care se desfășoară activitatea noastră zilnică, se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care există cu-adevărat și, astfel, cel în care se găsesc viața și cultura sa este surghiunit în ne-ființă sau în aparența iluziei, filozoful are datoria să intervină. Încă o dată, nu cunoașterea științifică este pusă în cauză aici, ci ideologia care i se asociază în zilele noastre și potrivit căreia aceasta este singura cunoaștere posibilă, cea care trebuie să le suprime pe toate celelalte. Căci iată aici singura credință care mai subzistă în lumea modernă, când în jurul nostru se prăbușesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cealaltă, fiecare în felul său, dacă le-am raporta la o istorie esențială a tehnicii și la momente cruciale survenite în cursul acestei istorii fiecare "interpretare" corespunzând momentelor respective ca reprezentare a sa mai mult sau mai puțin fericită, ca ideologie a unei epoci? Însă, tocmai, această istorie nu este o istorie esențială decât dacă se întoarce în timp până la originile tekhne, adică la esența se veritabilă, la posibilitatea principială a ceva ca "tehnică" precum și a diferitelor faze pe care aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici o acțiune nu s-a produs vreodată și nu se va produce vreodată, "sufletul", adică corpul subiectiv, devenise gândirea, adică exact reprezentarea, adică modul de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de abordare căruia praxisul în calitate de subiectiv și viu i se sustrage din principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altă cunoaștere în afara cunoașterii științifice; pe planul practic, pretutindeni unde se realizează, într-un fel sau altul, negarea practică a vieții. Știința însăși este o negare practică a vieții, negare care se însoțește de o negare teoretică sub forma tuturor ideologiilor care rezumă la cea a științei orice mod posibil de cunoaștere. Însă știința nu este singura negare practică a vieții. În semnificația sa patetică, în calitate de dare deoparte de către savant a propriei sale vieți, ea oferă prototipul unui comportament care împinge
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
jucând astfel rolul unui fir conducător pentru inteligența sa și în această calitate trebuie ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea luată în considerare în cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în chiar acel moment în care, preocupându-se în mod exclusiv de ființa obiectivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cercetarea noastră. Aceasta trebuie așadar să aibă în vedere de acum înainte o dublă tematică ce vizează, în primul rând, elucidarea ideologiilor barbariei, iar în al doilea rând, pe aceea a practicilor sale. CAPITOLUL V IDEOLOGIILE BARBARIEI Sub acest titlu: "ideologiile barbariei" este nimerit așadar să înțelegem toate gândirile care se trăiesc și se încearcă drept cunoaștere a ființei "reale" și "adevărate" în chiar acel moment în care, preocupându-se în mod exclusiv de ființa obiectivă, adică de ceea ce poate și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca simplă echivalare a vieții, ca ersatz, și aceasta deoarece fiecare entitate economică nu are semnificație decât în referirea sa la viață, deoarece, mai cu seamă, ea purcede din aceasta în fiece clipă. Marxismul este una dintre cele două mari ideologii ale secolului XX. În ciuda schematismului unor teze devenite deopotrivă catehism politic și doctrină de stat, el poartă în sine și duce până la ultimele lor consecințe principalele tare ale proiectului galilean: deprecierea vieții, a subiectivității, a afectivității, a individualității și, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a individului, din care purced și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este ireductibil la aceasta, adică recunoașterea cel puțin pe planul faptic a imanenței radicale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca realitate adevărată, adică reală, în afara obiectului acestei științe, astfel încât omul însuși nu este real decât în această calitate, iar orice cunoaștere care îl privește nu poate fi decât un mod sau o formă a acestei unice științe. Aici o ideologie scientismul și pozitivismul s-a substituit științei, însă lumea este de acum înainte percepută ca lume-a-științei din perspectiva acestei ideologii. Ideologia înseamnă totuși ceva mai mult: de fapt, ceea ce este important nu este atât această credință potrivit căreia cunoașterea se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice cunoaștere care îl privește nu poate fi decât un mod sau o formă a acestei unice științe. Aici o ideologie scientismul și pozitivismul s-a substituit științei, însă lumea este de acum înainte percepută ca lume-a-științei din perspectiva acestei ideologii. Ideologia înseamnă totuși ceva mai mult: de fapt, ceea ce este important nu este atât această credință potrivit căreia cunoașterea se identifică cu cea a științei, iar realitatea omului este cea a unui obiect științific, ci modul în care o astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoaștere care îl privește nu poate fi decât un mod sau o formă a acestei unice științe. Aici o ideologie scientismul și pozitivismul s-a substituit științei, însă lumea este de acum înainte percepută ca lume-a-științei din perspectiva acestei ideologii. Ideologia înseamnă totuși ceva mai mult: de fapt, ceea ce este important nu este atât această credință potrivit căreia cunoașterea se identifică cu cea a științei, iar realitatea omului este cea a unui obiect științific, ci modul în care o astfel de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
celelalte, toate producțiile culturii, reducându-le la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul ideologiei, ci tocmai pe cel al practicii. Practicile barbariei o poartă mereu în ele ca pe naturantul lor veritabil și în același timp ca pe ceea ce le conferă uluitoarea lor unitate. Nici una, totuși, nu o exhibă într-un mod mai manifest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]