1,774 matches
-
se îndrăgostească de Raicopol. "E un om sincer" i-am șoptit unui tip din apropiere, cu o scară, cu o pompă și-o salopetă de zugrav, iar ăla s-a uitat la mine cu o scârbă inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri de metrou, din spatele garniturii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te măriți cu el. Alison a întors capul în direcția de unde i s-a părut că se auzise glasul femeii, însă toate persoanele de la masa doi se prefăceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dacă idioții ar putea să zboare, s-a gândit Alison înfuriată, atunci sala asta ar fi un adevărat aeroport. Mireasa s-a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
amatoristice, bune pentru colțul străzii. —Jake, nu trebuie să știi cum se îngrijește un nou-născut ca să-ți dai seama că nu trebuie să lași nesupravegheat, în apă, un copil care nici n-a învățat încă să meargă. Chiar și un idiot ar știi asta, așa că termină cu cretinismele. Ai fost de acord să ai grijă de ea - pentru bani, desigur - așa că tu erai responsabil de ea. Și cu asta am încheiat povestea. Puștiul a rămas nemișcat câteva secunde după ce Fiona a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în spirit New Age? Bărbatul a schițat un zâmbet. —Știu, știu. Am fost un idiot, ce altceva pot să spun? s-a apărat el ridicând mâinile în semn de „ai milă“. Dar, așa cum ți-am mai zis, am avut destul timp să stau aici și să mă gândesc. Aici Nick a făcut o pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a zâmbit spăsit, dar Fiona nu s-a clintit de lângă ușă. —Bună. Femeia nu i-a răspuns la zâmbet, nevrând să pară prea dispusă la reconciliere înainte să afle exact care urma să fie direcția conversației. Am fost un mare idiot, a spus David pe un ton prietenos. Fiona a zâmbit larg. —Da, așa e. Dar te iert din tot sufletul, i-a declarat ea răsucindu-se în scaun, astfel încât să se poată ridica în picioare, după care a fugit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adulți înseamnă că secretele sunt păstrate întotdeauna, altfel nimic nu merge. Acum am înțeles asta. Fiona și-a luat mâna de pe brațul lui David și l-a lăsat să se ridice. Dar asta nu înseamnă că n-ai fost un idiot c-ai reacționat în felul ăla. — Îți mulțumesc, draga mea, i-a replicat David sărutând-o pe nas. Și eu te iubesc. Apoi bărbatul a trecut în sufragerie, de unde a strigat în susul scărilor „Jake!“. După câteva minute, David a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minute, David a revenit în bucătărie cu Jessica îndesată la subsoară. Jake îl urma îndeaproape, zâmbind larg. —Tata mi-a zis că totul e în regulă acum? a spus el uitându-se la Fiona pentru confirmare. — Da. Dar tot un idiot rămâne. Nu m-am îndoit nici o secundă. Jake a râs, după care s-a ferit din calea lui taică-su, care se pregătea să-l plesnească în glumă. Fiona s-a uitat la ceas. —La naiba! E abia șapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Juliei. —N-ai aflat, nu? Ce să aflu? Nu e copilul lui Paul. Julia s-a încruntat. —Iartă-mă, nu înțeleg... —Copilul lui Deborah... nu e al lui Paul, a repetat rar Jade, de parcă i s-ar fi adresat unui idiot. De data asta, Julia a computerizat informația. Din cauza surprizei a tresărit. —Nu e al lui Paul? a spus ea cu voce tare ca să-și confirme faptul că auzise corect. Julia era teribil de nelămurită. —De unde știi? Jade a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Tot ce trebuia să facă era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu se pricepeau deloc să joace jocuri. DOUĂZECI ȘI TREI Marea părea curată sub ei, iar stropii de apă îi împroșcau cu sare pe obraji, înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar, o să vorbim în timp ce bem. — între patru ochi, zise Virgil. Flann O’Toole își luă un aer de seriozitate prefăcută. îl tratează pe Virgil ca pe idiotul satului, se gândi Vultur-în-Zbor și se întrebă de ce acesta era rolul atribuit aici lui Virgil. Poate că, își dădu el cu presupusul, rolul ăsta nu-i fusese repartizat chiar la întâmplare. — Hmm, oftă O’Toole. E ceva serios, nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu interes Puștiul De-Două-Ori. — Nu te băga, spuse O’Toole. Nevasta mea-i nevasta mea și n-o să permit nimănui să o insulte, pentru că, indirect, mă insultă și pe mine. E timpul ca domnul Jones să învețe bunele maniere. Nici măcar idioții nu-s scutiți de asta. Mâinile sale îi dădură drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnule, că Grimus nu există? întrebă el. Ignatius Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
creștere și dezvoltare fizică. Astfel încât, după atâtea secole, eu mai sunt încă însărcinată. încă. Poți să înțelegi cum mă simt, Vultur-în-Zbor? Ce înseamnă să porți în pântec o a doua viață, una oprită, poate un geniu, poate un al doilea idiot, poate un mostru, dar la fel de împietrită în mine ca și iubiții de pe urna grecească? Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimicitor de periculos, spuse cu tristețe Virgil Jones. Virgil Jones își examină bătăturile, mișcându-și degetele de la picioare. Vultur-în-Zbor stătea în tăcere și urmărea păianjenul. în cele din urmă Virgil vorbi din nou. — Aici oamenii mă tratează ca pe-un idiot, spuse el, pentru că am trecut printr-o fază în care așa mă și purtam. Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Știu că În Învălmășeala creată am simțit o vagă lovitură. Apoi n-am mai știut ce-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Copiii Într-un compartiment, munca În altul: tot ce trebuie să faci e să ai grijă să nu se contamineze unul de la altul. E complicat, dar nu imposibil. Oricum, trebuie să faci copii. Ești frumoasă și inteligentă și sunt destui idioți siniștri care se reproduc În lumea Întreagă. Momo dă din cap. Îmi plac copiii, chiar Îmi plac, dar vreau să-mi văd de carieră și chiar tu mi-ai spus cum e privită maternitatea În centrul financiar. Și oricum, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
invita la o cafea. Richard Shattock era cel mai elegant bărbat pe care-l Întâlnisem. Când vorbea, mi se părea că Kenneth Branagh 1 Îl Înghițise pe Kenneth More2. Înarmată cu ideea că toți băieții de la școlile private sunt niște idioți cu emoțiile amputate, nu am știut ce să fac atunci când am constatat că băiatul ăsta e capabil de mai multă afecțiune decât am cunoscut eu vreodată. Rich nu voia să salveze lumea ca prietenii mei idealiști; el doar făcea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
felul lor. — Deci... Hennessy dădu din cap cu Înțelepciune. — Exact. Roger Sansom și Alice n-au fost niciodată amanți. Indiferent ce s-o fi Întîmplat În patul acela al morții lor n-a avut nimic de-a face cu sexul. — Idiotul... (M-am privit lung În oglinda venețiană atîrnată deasupra blatului pentru cocă.) Mă gîndeam la Frank. — Normal. Ești bolnav de grija lui. (Se ridică și Îmi dădu un pahar cu băutură.) Întoarce-te la Londra, Charles. Nu poți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pernă, la voi acasă, și nu la carceră! Câini de farhavaroți! înjură printre dinți. — Tatăl meu și bunicul sunt șiiți ai Islamului, nesilit convertiți acum zece ani. O paloare de mort îi trecu comandantului peste față: — Și de ce nu spui, idiotule? Ori vrei să ghicesc? Ai o zi și o noapte, nu îmi pasă cum te descurci. Ai să vii înainte să fii plecat, priceput? Nu era dispus să se ghemuiască și să îl roage, cum făceau alții, să îi lase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dau toată silința să dobândească grația, se jenează când le lipsește un pliu la cămașă și trudesc din greu ca să atingă o falsă corectitudine, asemănători Întru totul cu bieții englezi care spun la fiecare cuvânt acel pocket? Nu uitați, sărmani idioți ai vieții elegante, că din cel de-al XXXIII-lea aforism rezultă În principal acest alt principiu, eterna voastră condamnare: XXXVIII Eleganța trudită este pentru veritabila eleganță ceea ce este peruca față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ta. —Mersi. M-am privit mulțumită. —Parc’ aș fi Scarlet O’Hara în ea. Mă privi cu sinceră nedumerire. —Ți-o făcuși din două draperii vechi, nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1 să tragă de mine și eu să mă agăț de stâlpul patului, nu-mi prea ieșise chiar o talie de viespe, dar mă strânsesem destul de mult. Și sânii, cărora nu le lipsea substanța, în vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]