1,748 matches
-
din jur au descoperit că scrii poezii? Modelele apar târziu în viața unui scriitor tânăr, dacă nu cumva are șansa de a le cunoaște în familie, în cercul relațiilor acesteia sau este pur și simplu "precoce", așa ca puberul acela idiot lăudat de Păunescu, un domn Goe al poeziei contemporane, și care vorbea apoi la televizor cu aerul suficient al unui imbecil titrat. Iar lumea românească abonată la televiziune îl credea geniu, fără ca măcar să fi citit un poem al său. Mintea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Virgil Mazilescu, Cristian Simionescu... au scris opere unitare, fără să facă nici un compromis. Pornirile duplicitare nu sunt specifice scriitorului român. Dacă e să-mi reproșez ceva din "acea" perioadă, îmi reproșez numai faptul că mi-am riscat viața pentru niște idioți care nu prețuiau nimic, și astfel, mi-am primejduit familia și i-am nefericit pe cei dragi din jurul meu, "...par délicatesse/ J'ai perdu ma vie". Se zice că o carte are trei dușmani: focul, apa și propriul conținut. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doar câteva animale oarecare, revenirea la rațiune ar fi aproape imposibilă. Dar dacă rămân doar doi oameni, bărbat și femeie, analfabeți chiar, dar procreativi, lumea se poate reface până la performanțele de azi. De asta îi privesc cu îngăduință și pe idioți, și în ei Dumnezeu poate sădi ceva din ființa sa. Omul este singurul teren pregătit oricând pentru iubire, rațiune și poezie. Adrian Dinu Rachieru vorbea de McLumea de azi...! Modifică această perspectivă literatura de azi? Da, McLumea de azi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lili îi bruftuluia ca o germană; auzind vorbele mele, a pus mâna în șolduri și, râzând în hohote, mi-a zis în gura mare față de ei: „Ce zici, Sabino, crezi într-adevăr că va îndrăzni să se mai întoarcă aici idiotul de Ferdinand și Marița de la Cotroceni?“(În ediția I, 1937, textul între ghilimele este modificat astfel: „cu vorbe insultătoare pentru rege și regină“, p. 282. ) I-am răspuns așa de verde, încât a întors spatele și a ieșit pe ușă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la O.K.M.(Oberkommando - Comandament Suprem (germ.).), colonelul a râs cu ho hot și a spus: «Sehr scherzhaft!(Chiar hazliu (germ.). )»“. „Dar de cine își bătea joc, de d-ta ori de el?“, îl întrebai. „Doamnă, nu știu de erau idioți sau nebuni, dar nu s-au mișcat până în ultimul moment, când au fugit luând pentru ei toate mijloacele de transport: trenuri, automobile și căruțe, și pe noi ne-au lăsat aici“. Am verificat în urmă și s-a adeverit această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum te-ai instala pe budă. Să știi că de acum înainte nu mai depinde de tine. De-aia pacienții își urăsc doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l auzi cum spune despre tine, ăsta scrie, scribălăul, asta face, ca și cum scrisul ar fi un efect secundar al bolii. Unii își bat nevasta, alții joacă tabinet. Io scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi la țăroaia, în comuna Puțu, cu iepuri! Tirajul la o sobă, n-ai auzit? Când deschizi ușa, nu duduie mai tare! Aha, vezi că știi? Nu ești prost degeaba. Stăteau de o săptămână împreună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
La mulțumirile mele, individul a rămas blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am dat bună seara. Problema lui era că n-avea pe moment cu cine să se certe. Și, blocat așa, îngăima: păi, bine, mă, idiotule, io speram să ți se-ncingă tărâța. Nu așa trebuia să reacționezi! Stai, mă, că nu asta era intenția mea! Io muream să mă cert cu careva. La ăștia nevorbiți, nu tu, ci chiar ei sunt propria lor problemă. Vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
multe ori până atunci făcusem pe prostul doar așa, pentru că nu aveam chef să mă leg la cap fără să mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are voce cutremurată de măreție. Totuși, lucru al naibii de curios, vorbește totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am aceeași părere despre tine, șansele să scoți din el ceva frumos cresc. La un profesor impostor trebuie sesizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totodată cu dispreț, cu scârbă. Scriitorul Cutare a fost cineva, nu un golan ca voi, poți să înțelegi. De la un om obții ce investești. Dacă îl tratezi ca pe un idiot, omul acela se va comporta și el ca un idiot. Dacă îl abordezi ca pe un egal, eu sunt OK și am aceeași părere despre tine, șansele să scoți din el ceva frumos cresc. La un profesor impostor trebuie sesizat gestul acela cu care își ridică reverul hainei în timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre. De ce să te comporți ca o jigodie când poți să fii bun. Uite că a fi bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și trece pe Alcoolcalmin, ca să nu-l apuce melalcoolia. Dacă nu venea aici, se ducea la o cârciumă la el acolo, la Bomboana, pe unde-și face veacul. - Am auzit că aveți probleme pe la facultate. Într-adevăr, aveam cu un idiot care m-a indispus, Manole. Un asistent în stil hip-hop, care vorbește doare cu „așea“, „chestie“, „OK“. A fost la Oxford, cel puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nu i-am cumpărat niciodată nimic. Să-i fac cadou ceva. I-am mai povestit una-alta. Și texte pe care i le scriam. Uite, chiar îmi dau seama că e chiar o situație jenantă. Normal, că n-am salariul idiotului de prieten al ei. Știu io, poate chiar ține la mine fata asta. Dar la trompetele astea sigur nu ține. Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a noastră că ea nici măcar nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și tot asta mică a mea se lăuda ce tare e că se are bine cu Limbă și Ghenosu în Târgoviște. Să te ai bine cu ei, nu cu poliția. Toți ăștia care au făcut școală în libertate sunt niște idioți. Generația Pro cu un kil de fard pe ele! Neaoșist. Cică: - Bă, ai o limbă, vorbește-o! Auzi, manageri, nu directori! Utilizatori nespecifici! Așa scrie la bibliotecă, alumni, căcat, marketing! Când își ia mașină, omul își pierde sufletul. Ai un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de Interne, cum a păstrat un glonț de la vânătoarea aia, pe care îl poartă ca pe o amuletă, și le-a mai povestit ce mult îi place lui să facă sex anal. Băieți de firmă, colegii ei. Așa se numesc. Idioți care n-au nici un merit, doar că încuviințează ce zice șeful. Sau copii de parlamentari, de baștani. Angajați aici ca să nu se plicitisească. Miruna e singura care a intrat fără pile. Deși toți bârfesc despre relația ei cu șeful cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
decât Coelho și alți bicisnici din ăștia de care oricum geme Parisul. Ce știu io, că la Paris sunt șapte-opt Coelho. La kilogram. Mustața pleoștită e decorul perfect al dezvăluirilor astea. Vorbește ca și cum permanent și-ar cere scuze, oftează. Cu idioții ăștia de clasa a XII-a face pregătiri și-l enervează, deși nu vrea să lase impresia asta. Dramolete. Puști care își mint părinții că vin la pregătire săptămânal, deși ei nu catadicsesc să treacă decât de vreo două ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la sute de cartofi cufuriți și semialfabetizați. Și chestia asta nu-i mai face absolut nici o plăcere. Dar de aia, pentru că se intră pe bază de pregătiri, se umple facultatea de idioți. O chestie interesantă, zice, s-a petrecut la cei de anul II. Într-o facultate de fete, e singura dată când s-a format un grup de patru masculi. Și e prima dată când, în facultatea asta feminizată, un grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
culoare avea în mâini când a venit acasă și-ți va spune tot, ba chiar cu asupra de măsură. Țața Anicuța lăsa de înțeles nu că e fals ce am spus io, ci jignitor. Sunt niște adevăruri pe care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb dacă într-adevăr Șoferu, care-i era ginere, a făcut scandal, dacă e supărat foc și alte asemenea. Dacă, la fel ca pe Farmacist, l-a înțepat inima. Scrisul avusese afecte materiale, palpabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în casă a venit la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc muncă de lămurire cu oamenii de pe stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură cam face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și ea peripateticiană, plimbăreață de noapte pe Strada Regală de acum douăzeci de ani, când m-am și supus Într-o seară (totdeauna am cedat ușor Înaintea femeilor) solicitărilor ei insistente, cât și omagiilor ei profesionale, eu stând ca un idiot pe scaun, citind jurnalul și ascultându-i, când obosea (guralivă, bună de gură, sau cum să-i mai spun?) din afereala ei cu mine, amintirile ei recente de prin lumea cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar! Permiteți să raportez. Hoții ăștia au furat un salcâm din pădurice, da' i-am prins. Și unde-i corpul delict? Ordonați?... Te-am întrebat unde-i salcâmul, idiotule! Ăăă...! Trăiți! Ăăă! Pe umerii lor, tovarășu' primar. Ăăă... Ăsta. Primarul s-a uitat la el ca și cum ar fi avut în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Meat. Persoana necunoscută de la capătul celălalt ar " firului " (scriu fir, cu toate că Internetul și imaginarul său virtual ne-au bulversat toate reperele temporale și geografice) are chef de vorbă. Mă întreabă politicos de unde vin, din ce țară. Răspund " cioranian " și complet idiot à la fois că sunt originar din Tsiganie. La rândul său îmi spune, la fel de politicos, că nu cunoaște nimic despre această țară, dar îmi cere detalii geografice, politice etc. "Se găsește la 2h30min de zbor de Paris", îmi venea să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acolo ? Din amuzament ? S-au jucat de-a televiziunea? În orice caz, aveau distincția și finețea clasei sociale căreia îi aparțineau) și cinci tineri din banlieue-urile populare, violente și nesigure din nordul orașului Paris. Tema emisiunii era extrem de previzibilă, aproape idiot de simplă: Je ne fréquente que les gens de mon milieu (Nu am de-a face decât cu persoanele din mediul meu social). De-a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]