3,687 matches
-
o astfel de cenzură pentru a putea găsi "noua realitate", "adevărata natură". Cenzura era necesară pentru a putea schimba o imagine asupra realității cu alta, mai apropiată de real, adevărată. În jocul cenzurii și al construcției imaginarului științific Bacon și idolii săi au jucat un rol esențial. Prin el s-a cenzurat o veche imagine și s-a început construcția unei imagini noi. Putem concluziona că Francis Bacon realizează o cenzură totală a imaginarului eliminând toate sursele erorii. Dar, deoarece aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imagine și s-a început construcția unei imagini noi. Putem concluziona că Francis Bacon realizează o cenzură totală a imaginarului eliminând toate sursele erorii. Dar, deoarece aceste surse sunt identificate cu anumite modalități de percepție a realității, iar cei patru idoli acoperă în mod sistematic toate posibilitățile de cunoaștere, nu mai rămâne nici un element în vasta arie a gnosis-ului care să nu fie cenzurat. La toate acestea se adaugă și faptul că simpla cunoaștere a surselor erorii nu determină și eliminarea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a gnosis-ului care să nu fie cenzurat. La toate acestea se adaugă și faptul că simpla cunoaștere a surselor erorii nu determină și eliminarea lor ci, este necesară a construcție metodică prin care să ajungem la cunoștințe certe dincolo de vălul idolilor. 2. 4. Cenzura metodică a imaginarului Imaginarul științific se dezvoltă într-un univers al metodei în care, dezvoltarea imaginii nu se face la întâmplare, ci pe baza unor căi precise prin care să se asigure o coerență a acesteia. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
radical încercarea de a face știință. Pornind de la experiment el dezvoltă o metodologie care să ducă spre o construcție a realității cât mai apropiată de imediat. Empirismul său este absolut necesar pentru a construi ceva după cenzura totală realizată prin idoli. 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului Dacă în cazul lui Francis Bacon cenzura metodică este clar ordonată, dincolo de cea a idolilor, iar inducția sa a fost elaborată în mod clar și distinct, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
său este absolut necesar pentru a construi ceva după cenzura totală realizată prin idoli. 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului Dacă în cazul lui Francis Bacon cenzura metodică este clar ordonată, dincolo de cea a idolilor, iar inducția sa a fost elaborată în mod clar și distinct, în cazul lui Descartes dezvoltarea metodică este mai degrabă de ordin matematic, astfel că relația dintre individ și natură se face folosindu-se alte instrumente decât cele empiric baconiene
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să cercetăm decât acele lucruri pe care mintea noastră pare a le putea cunoaște în chip neîndoielnic."93 În cadrul analizei celei de-a doua reguli sunt cenzurate lucrările celor vechi, dar cenzura nu a fost radicală ca în cazul lui idolilor baconieni. Descartes consideră că învățarea celor vechi este necesară pentru dezvoltarea intelectuală a persoanei, dar această învățare nu trebuie să rămână pentru mult timp, căci atunci când "suntem destul de vârstnici ca să nu mai ascultăm orbește de nimeni"94. În spiritul cenzurii
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
112. Trimiterea informațiilor primite prin simțuri în zona incertitudinii este un gest normal. Nu poți ajunge la certitudine prin simțuri așa cum transmit ele informația. Până și un empirist cum era Francis Bacon, considera aceste informații ca incerte, incluzându-le în idolii tribului și eliminându-le dintre procesele ce ne pot transmite informații sigure . Tot în sfera normalității incertitudinii sunt și următoarele: lumea viselor și imaginarul. Visul redă ca fiind reale elementele care nu aparțin lumii înconjurătoare. Ele sunt incerte fiind doar
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și invenția argumentelor; arta de a judeca prin inducție, silogisme (Bacon dezvoltă arta de a judeca prin silogisme, trecând prin încercările de a analiza aceste silogisme și prin studiul principiilor lor; tot de arta de a judeca ține și studiul idolilor); arta de a reține, care este un apendice al artei de a judeca și care este, la rândul ei, împărțită în știința ce poate ajuta memoria și știința memoriei; arta de a comunica. Aceasta din urmă este studiată cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
concepe ca pe o știință în care se adună toate științele. Ea nu are un domeniu separat, ceea ce studiază ea este cunoașterea. Francis Bacon este cunoscut pentru trei elemente esențiale ale operei sale care au modificat întreaga gândire omenească: teoria idolilor; metoda inductivă (ambele descrise în Novum Organum) și clasificarea științelor (întâlnită în prima parte a operei Instauratio magna, De Dignitate et Augmentis Scientiorum traducerea în limba latină a operei din 1605 Of the Profience and Advancement of Learning Divine and
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de predicție. Ulterior verificarea ei se poate realiza prin noua imagine proiectată și, astfel, predicția poate să se autorealizeze prin acceptarea noului mod de a vedea lumea. Acest tip de acțiune a psihicului a fost perceput inițial de către Bacon prin intermediul idolilor, a cerut eliminarea acestora și prin aceasta a subiectivității. Dar acest lucru nu este posibil. Orice teorie, orice metodă direcționează mintea umană și o transformă, verificarea oricărei teorii fiind o formă a predicției autorealizatoare la nivelul planului teoretic. Până acum
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Asemănarea dintre cele două cărți nu este întâmplătoare pentru că, la fel cum Noul Testament desparte lumea creștină de cea precreștină, Novum Organum desparte lumea pre-științifică de cea a științei. Comparația aceasta este făcută chiar de Bacon atunci când vorbește despre importanța teoriei idolilor: Intrarea în împărăția omului bazată pe științe, ca și intrarea în împărăția cerurilor, nimănui nu-i este permisă decât aceluia care a devenit asemenea unui copil"127. Dacă Novum Organum este cartea ce descrie drumul care trebuie urmat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Tome III, nr. 2, 2005. Sîmbotin, Dan, " Forma baconiana - trecerea de la cauzalitatea aristotelica la legea științifică moderna" publicat în Studii si cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome 10, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002. Sîmbotin, Dan, "Fracis Bacon - cenzura imaginarului științific. Teoria idolilor", Revista de filosofie, Tome XLVIII, nr. 5-6, Romanian Academy, 2001. Sîmbotin, Dan, "From Logos to Cogito, Perspective on Human in metaphysical Cartesian Reform", în Teodor Dima, Cornelia Gășpărel, Dan Gabriel Sîmbotin (coord.), Rethinking Politics for the Knowledge Society, Editura Institutul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Knopf Inc., 1987. 34 Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 412. 35 Părți din acest capitol se regăsesc în "Fracis Bacon - cenzura imaginarului științific. Teoria idolilor", în Revista de filosofie, Tome XLVIII, nr. 5-6, Romanian Academy, 2001, pp. 501-512. 36 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, p. 36. 37 Lucrețiu, Poemul naturii, Editura Minerva, București, 1981, p. 132. 38 Bonaventura, Itinerariul minții în Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
70 Ibidem, I, LXVIII, p. 57. 71 Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere, Editura Nemira, București, 1994. 72 Aici trebuie să precizăm că era imposibil ca Bacon să considere că există ipoteze plauzibile deoarece după ce a dezvoltat teoria idolilor totul începea de la un zero al cunoștințelor. Reproșul pe care i-l aduce Bertrand Russel (History of Western Philosophy, Alen & Unwin, Londra, 1965, p. 529), cum că metoda inductivă pe care o propune este greșită pentru că nu pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fi", "o ființă "spirituală" comportându-se ca un trup viu" consecință a întoarcerii "împotriva Firii, într-o condiție paradoxală"125, așadar opunându-se vieții, naturalului pe care încearcă să le imite, spre care tinde. Lucrul este întărit și de existența idolilor aflați în pământul Bălănoaiei, a atâtor "scule de aur vechi" așa cum avea "și tanti Christina"126 - eidolon semnificând suflet despărțit de trup și de rațiune 127. Numele ei a fost interpretat ca "un dublu mincinos al Mântuitorului, sugerând că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Editura Humanitas, București, 1997, p. 320. 126 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, pp. 13-14. 127 Erwin Rohde, Psyche, Editura Meridiane, București, p. 17, apud Sabina Fânaru, op. cit., p. 196; o frază ca "atâția idoli în pământ, atâtea scule de aur..." de care avea "și tanti Christina" ne poate duce la posibila relaționare, cu numele muceniței Hristina, sărbătorită pe 24 iulie, moartă în lupta împotriva credinței în idoli, ajungând tot la ideea dublului mincinos pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., p. 196; o frază ca "atâția idoli în pământ, atâtea scule de aur..." de care avea "și tanti Christina" ne poate duce la posibila relaționare, cu numele muceniței Hristina, sărbătorită pe 24 iulie, moartă în lupta împotriva credinței în idoli, ajungând tot la ideea dublului mincinos pe care o enunță Ilina Gregori. Este vorba, desigur, de o altă ramură ispititoare a copacului narativ despre care ne avertiza Ștefan Borbely. 128 Ilina Gregori, Studii literare, Editura Fundației Culturale Române, București, 2002
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
glossa, fără acea didascalie ideologică care aruncă asupra lui o perdea interpretativă care apasă și limitează: „Dimpotrivă, refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul, plăcerea, succesul și faima; să fim slujitori ai ideologiilor, care țintesc să ne orbească și să ne pună călușul în gură, luându-ne libertatea de a gândi și de a spune adevărul; să fim slujitorii oricărei instituții
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
al prezentării sacrului (unde colossos-ul a fost înțeles ca dublu sau ca prezență și absență simultană), la unul al reprezentării lui, printr-o continuă încercare de a face vizibile expresiile și formele proprii lumii invizibile. Din acest punct de vedere, idolii îndeplineau satisfăcător funcția unei punți de legătură cu divinitatea (contactul cu zeul fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
contactul cu zeul fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (είδολων), ca să consimtă să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul"232. Însă, odată cu evoluția și dezvoltarea societății, nemaifăcând obiectul unui grup restrâns de inițiați, idolul, care la început făcea trimitere la ideea de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (είδολων), ca să consimtă să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul"232. Însă, odată cu evoluția și dezvoltarea societății, nemaifăcând obiectul unui grup restrâns de inițiați, idolul, care la început făcea trimitere la ideea de moarte, desemnând "sufletul mortului care se înalță
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (είδολων), ca să consimtă să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul"232. Însă, odată cu evoluția și dezvoltarea societății, nemaifăcând obiectul unui grup restrâns de inițiați, idolul, care la început făcea trimitere la ideea de moarte, desemnând "sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui"233
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul"232. Însă, odată cu evoluția și dezvoltarea societății, nemaifăcând obiectul unui grup restrâns de inițiați, idolul, care la început făcea trimitere la ideea de moarte, desemnând "sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui"233, avea să își piardă din valoarea sacră cu care fusese înzestrat, devenind o simplă imagine
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acestei calități, o importanță sporită propriilor aparențe, rolul său major fiind acela de a transpune material, în limbajul lumii vizibile, imaginea nevăzută a lumii invizibile, în care rezidă și sacrul. Mult mai târziu decât aceste fenomene, marcând treapta evoluției de la idol (είδολων) la icoană (είkων), un exemplu aparte a fost oferit și de icoana bizantină 235, a cărei istorie a cunoscut o lungă perioadă de controverse iconoclaste, care pornind din secolul al VIII-lea d.Hr, până în perioada Reformei protestante, și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]