7,075 matches
-
deoparte și încet, metodic, i-a spus despre viață exact lucrurile pe care le aflase și el de la alții, i-a demontat, piesă cu piesă, toate visurile, toate idealurile, toată pasiunea... „Fata mea, tu trăiești într-o lume imaginară...”. „Cum imaginară?”, se miră Silvia. „Crede-mă, nu fac altceva decât să-ți deschid ochii, să-ți prezint viața pe Pământ exact așa cum este, în toată perversitatea și nebunia sa...”. La sfârșitul convorbirii, Silvia a plâns. Iar el nu s-a simțit
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
luxul” de a muri fără să cunosc adevărul. * Într-o după amiază, am intrat la cinema, la un thriller. Simțeam nevoia, în pofida efectelor devastatoare produse asupra mea de recentele evenimente (sau poate tocmai de aceea), să intru într-o lume imaginară, să mă detensionez, fie și pentru aproximativ o oră și jumătate. Acțiunea m-a prins, actorii erau buni, scenariul de asemenea. Mă simțeam total conectat la acțiune, pot spune că făcusem o alegere inspirată. Când am ieșit de la film, m-
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
o pânză de păianjen perfectă. Cine sunt? De ce drumul meu prin lume se aseamănă unui labirint? Cât timp voi mai rătăci astfel, etern poet al trecerii prin Purgatoriu, suflet când binecuvântat, când damnat? Rătăcesc tot mai departe, călător prin lumi imaginare, trubadur al neantului și al absurdului, scriitor aflat în căutarea enigmatică a propriului destin... M-am întrebat deseori dacă cineva știe cu exactitate ce este viața pe Pământ și ce reprezintă cu adevărat omul, această ființă în egală măsură dumnezeiască
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
platină... Nu mă deosebesc fundamental de voi, dar v-am zis, măcar nu mai aștept un lucru care n-are cum să se producă, măcar nu încerc să dau sărutul lui Iuda a doua oară. Sunt sincer în dialogurile mele imaginare atât cu Iisus, cât și cu Iuda. Nu știu dacă asta îmi va face viața mai fericită, dar mai autentică, cu siguranță. Nu știu de unde ai apărut, cum de s-a mai putut produce și asta. Dacă ai ști că
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
desfrâului, nici a sfințeniei. Nici a ignoranței, nici a cunoașterii absolute. Nici a viciilor solitudinii, nici a bucuriei totale, altruiste. Dar, într-o oarecare măsură, pot afirma că am cochetat cu extremele, în timpul unor aventuri minunate, fie ele reale sau imaginare, pe care le-am traversat pe parcursul extraordinarei, dar și istovitoarei meserii de a scrie. Nu am fost complet lipsit de experiență, netrăind "sub un clopot de sticlă", dar nici nu m-am considerat ca având un prea pronunțat spirit de
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
nou, două porniri covârșitoare, instinctuale, fatale, de care nu avusese cunoștință până atunci: furia și umilința. A fost ca și cum un nor negru s-ar fi abătut brusc asupra lui, întunecându-i rațiunea, răscolindu-i teribil simțirile, trecându-l printr-un imaginar cerc aprins. Pe moment n-a zis nimic, dar și-a jurat să se răzbune. Mândria sa (pe care, de altfel, nici nu o luase foarte în seamă până atunci) fusese prea adânc și prea grav rănită. A anulat preconizata
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
zorii zilei de mâine? Acea zi perfectă, în care sufletele oamenilor sunt curate? Sau mă voi îneca în marasmul prezentului, în iadul văzut atât de poetic (dar și de real) de Rimbaud, în opiumul lui de Quincey? Fiindcă, dincolo de lumile imaginare pe care le vede un artist, dincolo de halucinațiile pline de mister și cu iz suprarealist, trebuie să recunosc că uneori mă încearcă tentația paradisurilor artificiale, a abandonului și a hedonismului, care se pare că l-au încercat și pe marele
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
nici eu nu sunt mai bun ca el. Dacă acum, în fața acestei realități în ruină pe care tocmai am descris-o, ar apărea în fața mea o tânără inocentă, candidă și plină de atracție interzisă, i-aș putea rezista? Dacă un imaginar emisar al iadului ar pătrunde în camera mea și mi-ar oferi pe tavă ciuperci Amanita Muscaria, șoptindu-mi: „ai aici un paradis mult mai apropiat decât cel biblic”, cum aș reacționa? Prefer să nu-mi testez limitele. Nu sunt
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
lume guvernată de rău?”. „Să creezi în continuare, urmând exemplul antecesorilor. Să nu te preocupe, după cum spunea Faulkner, dacă vei deveni mai bun decât ei, ci dacă vei deveni mai bun decât tine însuți. Să te simți invitat la o imaginară „Masă a Tăcerii”. Să creezi și din bucurie, și din suferință cu același entuziasm. Să iubești cu pasiune, dar să fii pregătit mai curând să renunți la o anumită iubire, pe care o crezi unică, decât să-ți elimini prin
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
un filon științific, dar și unul al fanteziei al cărui izvor se poate descoperii în Sfintele Scripturi. Citind acest poem-roman mi-am adus aminte de “Divina Comedie “ a lui Dante Aligheri. Dacă în această capodoperă marele scriitor face o călătorie imaginară în cele trei compartimente ale lumii de după moarte, în cartea lui Pavel Marcel Morariu personajul plonjează în transcendental alunecând în trecutul primordial pentru a descoperii universul “facerii lumii”. “Regeneza “este o operă plină de dramatism, descriind fără enfază, “biruința ADN
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
câmp, zburdând cu tălpile desculțe, prin iarba împodobită cu boabe de rouă! Am simțit cum zbor, iarăși, printre pomii înfloriți ce-și înălțau vârfurile până la Cer! Ca într-o lume a basmelor, numai că Zânele și Feți-Frumoșii nu erau personaje imaginare, ci persoane reale sau, mai bine spus, erau suflete sensibile îmbrăcate în lut. FUEGO are o mare familie de prieteni care fac parte din lumea artei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți, aș umple, cu siganță, multe pagini
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365805_a_367134]
-
de-acasă și nu pot să mai scriu poezie, toamna a dat buzna în viața mea ca o piază rea, sună frunzele pe la ureche a gol și a tinichea simfonia vântului, trece pletorică prin părul meu, lebedele pe un lac imaginar se-nvârt în alb într-un dans macabru, sulițe de cocori împung albastrul cerului dincolo de infinit, cuibul de la strașină a rămas gol, rândunelele s-au strâns la sfadă, terapie în grup pentru marea plecare peste mări și țări, s-a
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
Articolele Autorului Foto: Prințesa X ( gips patinat cu gold effekt ) Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Dragi prieteni, de pe facebook și de pretutindeni, vă trimit Excelențelor și Domniilor Voastre, spre cunoaștere și analiză, o schiță de scenariu pentru continuarea Manifestului feminist universal - “Reportaj imaginar la un congres internațional al femeilor”, publicat anul acesta în opt părți în revistă de cultură Confluențe Românești. Iată Schița: E timpul pentru o întrebare legitimă și obligatorie pentru toți bărbații (inventatori de sisteme) și pentru toate femeile (mame de
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
un drum de țară prăfuit, garduri de piatră care stau să se prăvale, o poartă de lemn cu o dună de nisip în fața ei și acolo, în nisip, o fetiță de vreo patru - cinci ani se joacă. Vorbește cu personaje imaginare, pune întrebări cu ochii plini de curiozitate, aude răspunsuri și nu contenește... Un trecător! S-ar părea că-i va strica jocul fetiței, dar... nu! Ea sare zglobie în calea lui și îi întinde microfonul improvizat: - Cum vă numiți, domnule
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
și mintea îndoielii și rațiunii”, convins că „Munții stau în calea noastră să fie urcați. Dacă pământul ar fi plat, lipsit de perspectiva înălțimilor, sensul vieții ar fi unul sărac și neinteresant.” De aici am călcat și eu, chiar dacă doar imaginar, pe urma pașilor lui, trecând „inevitabil, prin locurile cele mai frumoase dintr-un sat sau oraș...” întâlnind pelerini „provenind din toate păturile sociale. Bogați și săraci, credincioși și atei, tineri și vârstnici, toți... în cătarea unui sens al vieții, fie
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
doar un joc de limpezime.“ (Între alb și negru - pag.83). Tânăra poetă trăiește prin și pentru poezie, lăsând impresia că îi place să viseze cu ochii larg deschiși. Sufletul vibrează precum coarda unei viori pe care lunecă un arcuș imaginar: „Uneori plouă și în suflet/ cu speranțe sau regrete“ (Ploaia de azi - pag.123) sau: „Când soarele răsare-n poezie/ O muzică divină se aprinde,/ Iar fiecare vers e-o ciocârlie/ Și-n scoruși de lumină ne cuprinde.“ (Cântec - pag
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
mărturie a trei epoci, brăzdate pe obraji și pe frunte. Dusei la groapă, mai ieri, și ultima vorbă: „Mămică!” Doar o ultimă lacrimă obrazul se îndură să-mi sărute. STRUNE DE CRĂCIUN Bucurie, aripa ta îmi atinse umărul, În căderea imaginară a zăpezii copilăriei. Mă-ntorc spre tine, te privesc cu miare, Mi-acordez strunele sufletului, Să-ți mai cânte o dată oda, Să-ți mai facă de Crăciun o urare. Fericire, steaua ta mi-atinse odihna pe câmp, În așteptarea lunii
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
s-o apuce. Va trebui să ajungă acasă la ai săi, singurii la care mai putea spera că va găsi înțelegere și sprijin. Nu el ceruse să fie învățat să ucidă, nu el ceruse să fie învățat să urască dușmanul imaginar, să tragă, să tragă, să împuște până și aviația inamică chiar dacă încărcătorul pistolului automat era lipsit de muniție. Și-a strâns la piept AKM-ul, „ Leana ” - iubita de care, în luptă sau în orice teatru operațional, nu te poți despărți
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
trăgând în ei, fără milă, pănă la penultimul cartuș. Ultimul era pentru el, pentru inima lui, ca o dovadă că „ Leana ” ultima lui iubită, îi răspunde cu aceeași dragoste, până ce moartea îi va despărți. A lăcrimat, pentru moartea celor uciși imaginar, pentru moartea lui imaginară. * Batalionul de pază este în alertă. Alarma este reală. Atât de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
milă, pănă la penultimul cartuș. Ultimul era pentru el, pentru inima lui, ca o dovadă că „ Leana ” ultima lui iubită, îi răspunde cu aceeași dragoste, până ce moartea îi va despărți. A lăcrimat, pentru moartea celor uciși imaginar, pentru moartea lui imaginară. * Batalionul de pază este în alertă. Alarma este reală. Atât de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
care nu-l cunosc, pe omul care-a ajuns Cu inima zvâcnind să iasă E omul pe care nu-l mai recunosc. O palida lumină, o umbră ce rămâne Peste cuvinte, vorbe și simțuri ale iubirii din ruine, Întind năvodul imaginar al gândurilor mele Să prind speranța vieții, de dincolo de stele. Cluj Napoca, România iunie 2007 Referință Bibliografica: Teamă / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Coști Pop : Toate Drepturile
TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365439_a_366768]
-
IN)SESIZABILE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1255 din 08 iunie 2014 Toate Articolele Autorului simt orele zburând ca un condor deasupra orașului amorțit cu ferestre deschise spre un sud himeric degetele mele vivace cântă la pian partituri imaginare vibrează aerul îndragostit de aripi mute sufletul volatil pictează norii mov îți ling rănile abisale și mă tem că sunt tu este o sete demențială de tine în universul meu efemer mâinile tale robuste mi-au purtat inima avidă contradictorie
DIFERENŢE (IN)SESIZABILE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365448_a_366777]
-
nu știu cât-a primăvară Și-am și uitat de când nu ne-am iubit. Trăiesc din vise, planuri ce nu ies, din dragoste de oameni, Trăiesc visând la clipa-n care, te-oi fi regăsit... Am și uitat de frig, scriindu-ți imaginar, pe cerul plin de nori Și câțiva fulgi de nea, coboară pe peronul gării, unde-s eu, Acela, care-așteaptă, ca să vină cineva Și care-a uitat, cât a trecut, de când nu te-a iubit. E frig în seara asta, mi-
GARA ANULUI NOU(NOUL AN IN GARĂ VECHE) de COSTI POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365455_a_366784]
-
lirismul din strânsorile înaintașilor, din ofurile și ahurile Conăcheștilor și Văcăreștilor, din văicărelile heliadiste, din versurile lui Bolintineanu și din poleiala versurilor lui Alecsandri. De la Eminescu încoace limba română a căpătat aripi de vultur, înălțându-se ca o imensă cetate imaginară în sufletul nostru. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: Eminescu-125 de ani de la intrarea în neființă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1261, Anul IV, 14 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile
EMINESCU-125 DE ANI DE LA INTRAREA ÎN NEFIINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365476_a_366805]
-
propria sa ființă, acolo unde simbolurile rituale moștenite peste secole trezesc emoții și bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile îngropate undeva departe, în memoria colectivă, atavică. Altamira este o poartă spre trecut, trezind nu doar curiozitatea, ci și conștiința noastră intuitivă, care ne sugerează că suntem poate, totuși, mai mult decât firmituri
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]