1,700 matches
-
originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale în imbolduri de tipul "DE REȚINUT", sau chiar "De învățat pe de rost", este înlocuit cu incitația reflexivă făcută sub forma "Să reflectăm!". Finalul lecției despre originea românilor este punctată cu o astfel de invitație reflexivă: "Să reflectăm! Ce este un mit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vieții scriitorului italian este cea petrecută, de la vârsta de paisprezece ani până la douăzeci și opt, în regatul Napolelui, un fel de locus amoenus, îmbibat de o eleganță aristocratică, veselie, exuberanță, dar și un vădit interes pentru cultură. Orașul acesta a fost primul imbold, dar și prima sursă de inspirație pentru scriitorul italian. Aici a putut cunoaște operele anticilor latini, studiind în grandioasa bibliotecă a regelui Robert de Anjou. L-a avut ca profesor de drept pe Cino da Pistoia, în același timp poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aparentă grupului, și, de ce nu, o notă de diversitate și de pitoresc. Forța centrifugă, îndepărtarea de cetatea blestemată a Florenței, centru al extincției și al păcatului, este rezultatul firesc al dorinței de salvare, iar evadarea în mediul campestru reprezintă un imbold de reîntoarcere către o vârstă a purității și a gingășiei umane, când omul era în comuniune cu natura și se simțea bine în mijlocul acesteia, devine un fel de regresus ad uterum: „iar acolo să ne petrecem vremea în bucurii și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cad cu trupu-ntru păcat,/ Sămproșc cu tină numele mi curat;/ Prin moarte-ncalte-aș fi răscumpărată.” 825 Însă decizia sinuciderii nu o poate lua în absența soțului. Pentru ca lamentația ei să devină și mai patetică sau pentru a-și oferi imboldul necesar sacrificiului propriu, personajul feminin aduce în prim plan exemplele unor fecioare sau soții care au preferat să se jertfească decât să fie dezonorate: „Mai abitir o soață se cuvine/ Să moară, decât trupul să-și întine.”826 În Evul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un imbold spre violență, în urma trădării, și nu poate juca un alt rol, îl cultivă pe acesta cu asiduitate.912 Virilitatea personajului feminin, reliefată în acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este această donna demonicata, dobândește trăsături
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
va fi publicat sub titlul Cercetări filozofice, după ce menționează discuțiile pe care le-a purtat asupra Tractatus-ului cu Ramsey, Wittgenstein evocă critica făcută lucrării sale de tinerețe de către un alt coleg de la Cambridge, economistul italian Piero Sraffa și adaugă: „Acestui imbold îi datorez ideile cele mai pline de consecințe ale acestei scrieri.“ Despre ce putea să fie vorba? Sraffa, un adversar al lui Mussolini, care se refugiase la Cambridge cu sprijinul lui Keynes, nu avea preocupări propriu-zis filozofice. Modul lui de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o depăși printr-un efort propriu de gândire, făceau însă parte din pedagogia lui. Filozoful adevărat, pare să fi crezut Wittgenstein, nu este cel preocupat să ofere altora o învățătură gata făcută, să dezvăluie „adevărul“, ci să-i
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
morala unei descrieri sau istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este să ofere celui care-l ascultă sau citește cât mai multe sugestii și imbolduri pentru căutările proprii. Alice Ambrose, care a editat note luate la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1932-1935 și a făcut parte din grupul de studenți căruia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mică importanță (p. 205). Faptul că acest curs se predă și la alte secții ale facultății noastre (Administrație Publică - Scrierea academică) sau la alte facultăți (Studii Europene - Metodologia cercetării științifice sau Litere - Introducere În filologia română) a constituit un nou imbold În realizarea demersului despre care vorbeam. În fine, luând În considerare bogata bibliografie străină din acest domeniu, am considerat că și noi trebuie să avem asemenea lucrări, care să facă puțină ordine În acest domeniu de activitate. Așa cum spunea Învățatul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de acut dezechilibru, dereglări ale autoevaluării, destabilizarea deciziei, angoasă. În acest teribil context, arată profesorul francez, "idealul eului încetează să mai fie un factor structurant al personalității pentru a deveni, în mod insidios, o cauză de neliniște. În loc de a fi imboldul progresului nostru personal, el se întoarce împotriva noastră și ne îngrădește dezvoltarea. Printr-un soi de inversiune, societatea de excelență se transformă inexorabil într-o societate a depresiei" (pp. 156-157). Avem sentimentul că ne găsim mereu la capătul puterilor, la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a nu-și păta reputația, fie mizând pe faptul că ele nu vor fi ușor sesizate. Aproape că a devenit o regulă supraestimarea caracteristicilor calculatoarelor. Vânzătorii sunt, de cele mai multe ori, nesinceri sau prea încrezători în produsele pe care le comercializează, imboldul venind de la producători, ce își prezintă produsele ca fiind cele mai bune, în raport cu ale concurenților de pe piață. De vină sunt și beneficiarii care, deseori, subestimează sau nu cunosc ceea ce vor. De cele mai multe ori, vor sistemele cele mai ieftine, dar își
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cu cald entuzi asm de Al. Vlahuță, spune Dan Smântânescu în articolul „Academia Bârlădeană” în focul înfăptuirii idealului de unitate națională”. Scopul urmărit era de a răspândi pe front, în tranșeele ostașilor, devenind o hrană spirituală reconfortantă și un puternic imbold spre victoria finală”. Calendarul cuprindea „bucăți literare” din Mihai Eminescu, B.P. Hașdeu, Ion Creangă, P. Cerna, P. Liciu, Barbu Delavrancea. G. Coșbuc, N. Iorga, I. Simionescu, A. Mândru, M. Lungeanu, P. Partenie, Nichifor Crai nic, D. Iov, V. Alexandru Vlahuță
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la casa părintească. Vrea să fie pastor. Tatăl lui reunește un consiliu de familie: Vincent se va înscrie la universitatea din Amsterdam. Începe să studieze, dar abandonează repede. În iulie 1878 se întoarce iarăși acasă. Se dedică trup și suflet imboldului de a deveni misionar printre minerii săraci din Borinage, în Belgia, dar eșuează iar. La capătul cîtorva luni de pribegie poposește iar la casa părintească. După cîteva săptămîni, iată-l din nou în Borinage. În iulie 1880 îi scrie lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
va fi publicat sub titlul Cercetări filozofice, după ce menționează discuțiile pe care le-a purtat asupra Tractatus-ului cu Ramsey, Wittgenstein evocă critica făcută lucrării sale de tinerețe de către un alt coleg de la Cambridge, economistul italian Piero Sraffa și adaugă: „Acestui imbold îi datorez ideile cele mai pline de consecințe ale acestei scrieri.“ Despre ce putea să fie vorba? Sraffa, un adversar al lui Mussolini, care se refugiase la Cambridge cu sprijinul lui Keynes, nu avea preocupări O VIAȚĂ DE EROU? 61
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o depăși printr-un efort propriu de gândire, făceau însă parte din pedagogia lui. Filozoful adevărat, 256 GÂNDITORUL SINGURATIC pare să fi crezut Wittgenstein, nu este cel preocupat să ofere altora o învățătură gata făcută, să dezvăluie „adevărul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
morala unei descrieri sau istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este să ofere celui care-l ascultă sau citește cât mai multe sugestii și imbolduri pentru căutările proprii. Alice Ambrose, care a editat note luate la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1932-1935 și a făcut parte din grupul de studenți căruia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nostru este autonom și capabil să realizeze procesul de curățare: ficatul, rinichii, plămânii și pielea au acest rol. Dar din cauza obiceiurilor noastre nesănătoase de viață și a mediului în care trăim, este mai important ca niciodată să-i dăm un imbold organismului pentru ca acesta să se purifice mai bine. Există diverse metode pentru dezintoxicarea organismului. Unele dintre ele sunt chiar foarte severe, ajungând să semene cu adevărate cure. Altele, mai blânde, pot deveni un obicei în igiena noastră zilnică de viață
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
pe două paliere (impropriu/academic vorbind): ontologico filosofic și lingvistic. Toată „problematica filosofică” a lui Cioran este propria existență „transformată în întrebare” (S.B.), o confesiune spirituală, dar și un act de căință, ce vizează deziluzionarea sa și a celorlalți, un imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și finitudinea. Nimic mai ambivalent decăt aserțiunile
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
prin viabilitatea credinței în alegerea poporului evreu de către Dumnezeu, credința ce tinde să devină rațiunea de a fi și justificarea durabilității comunității religioase evreiești.277 Această conștiința ce pare să definească identitatea comunității iudaice, este unul dintre cele mai importante imbolduri pentru menținerea statutului său monadic, întrucât este cea care ofera sentimentul apartenenței și al superiorității. Rezistență acestei comunități, pe de-o parte în fața încercărilor de globalizare, care pot fi deseori interpretate de o astfel de comunitate (sau de un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Raportul Mitchell (din aprilie 2001) care conținea investigații asupra cauzelor care au determinat izbucnirea Intifadei și oferea totodată modalități de prevenire a violenței, de reducere a tensiunilor, precum și măsuri de construire a încrederii între palestinieni și israelieni, a reprezentat un imbold pentru SUA în relansarea procesului de pace din Orientul Mijlociu.949 Actualul președinte al SUA, Barack Hussein Obama, a preluat mandatul lui G. W. Bush la 21 ianuarie 2009 și odată cu acestă toate problemele de politică internă și externă.950 Încă
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
lucrurile, jurnalul intim acționează ca un agent de stimulare a creativității auctoriale. Chiar dacă În acest caz special personajul, naratorul și autorul (cele trei instanțe ale actului narativ) alcătuiesc o unitate, tensiunea dintre ele creează un câmp al iluziilor În care imboldurile inițiale și rezultatele practice se Îmbină anarhic. E greu, de altfel, să decizi În ce măsură iluzia și incompleta circumscriere a spațiului confesiv forjează liniile de forță ale autoportretului. Din perspectivă analitică, obstacolele sunt mai numeroase decât impulsurile creatoare. Teatrul intimității, jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
artă, desen, muzică, laborator, dentistică, sport interese exprimate cu șovăială, comparativ cu puberul fără handicap. La fete interesele sunt mai sistematizate și raportate la un cerc mai restrâns de acțiuni. Motivația nu e condiționată de factori educativi externi, ci de imbolduri proprii izvorâte din conștiința defectului. În opțiunea profesională, cât și în alegerea modelului de viață se observă originalitatea subiecților și sinceritatea opiniei lor, exprimate mai ales în jurnalele lor intime. Din acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
membrilor acestei comisii considerau că jurămîntul judiciar ar fi trebuit înlocuit cu "intenția de a spune adevărul", un argument fiind că: pentru o persoană cu o anume apartenență religioasă stabilă este mai puțin probabil ca depunerea jurămîntului să constituie un imbold adițional de a spune adevărul. Pentru o persoană care nu are un statut religios clar, jurămîntul nu va avea nici o importanță. Numai cîțiva membri ai comisiei s-au pronunțat în favoarea menținerii jurămîntului. Totuși, Comitetul nu a făcut nici o recomandare cu privire la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sale au fost achiziționate de diferiți colecționari din România și din alte țări, precum Anglia, Austria, Australia, Canada, Danemarca, Franța, Grecia, Germania, Olanda, Ungaria, Italia, Israel, Elveția, S. U. A. GHEORGHE BOANCĂ Născut la 12 noiembrie 1948 În Țibănești, a simțit imboldul către artă Încă dinainte de perioada În care lucra la Combinatul de Fibre Sintetice din Iași, unde, În cadrul cenaclului de pictură al Întreprinderii, În dialogul cu mulți artiști prestigioși ai Iașului, a fost remarcat și ulterior Îndrăgit și apreciat de regretatul
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]