3,483 matches
-
în același pat, mănâncă la aceeași masă și din aceeași strachină, își pasc vitele împreună, își împrumută haine și obiecte din gospodărie, își fac casele la fel, țes același model pe ștergare. Rudenia se manifestă prin proximitate și asemănare, uniformitate, imitație. Odată stabilite, relațiile de rudenie persistă, indiferent de destinul familiei: fostul soț, fostul cuscru (unde „fost”, participiul verbului „a fi”, nu are semnificația ieșirii din relație ca „ex”, ci reflectă doar o transformare în timp) , copilul din prima căsătorie, mamă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
oral (nu scris), emițătorul poate monitoriza vizual și auditiv alocutorul și își poate reorganiza în permanență mesajul în funcție de reacțiile observate la acesta; această trăsătură internă a discursului monologal poartă numele de dialogism. Emițătorul produce acte de limbaj prin creație și imitație. El folosește în mod creativ limbajul, producând enunțuri personale pe baza unor reguli recursive de gramatică și a unui vocabular, pentru a-și exprima idei, sentimente, atitudini personale; în același timp însă, el imită acte de limbaj produse de ceilalți
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fi fost comandată. Practic, sincineziile nu sunt altceva decât mișcări cu caracter parazitar, necomandate, care se asociază unor mișcări comandate, perturbând astfel calitatea actului motor. Ca patologie, sincineziile aparțin bolilor neurologice și se clasifică în: globale, de coordonare și de imitație. Sincineziile globale interesează integral musculatura părții paralizate și se declanșează cu ocazia unui efort fizic mai intens. Sincineziile de coordonare sunt reprezentate de mișcările involuntare, ce apar la distanță, la un alt grup de mușchi decât cel care a fost
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
unui efort fizic mai intens. Sincineziile de coordonare sunt reprezentate de mișcările involuntare, ce apar la distanță, la un alt grup de mușchi decât cel care a fost solicitat inițial, dar cu care se află în relații funcționale. Sincineziile de imitație constau în reproducerea involuntară, la nivelul membrelor hipertonice, a mișcărilor voluntare executate de partea sănătoasă. Ca o concluzie la această succintă prezentare a sincineziilor se desprinde faptul că, în lungul drum al redobândirii mișcării controlate, oricare ar fi forma de
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
are asocierea sunet-cuvânt, sunet-gest și mișcarea ochilor. Aceste elemente sunt ilustrate în realizarea limbajului scris, în care un rol important îl are motricitatea fină a degetelor. - Activitatea motorie de manipulare (comunicare non-verbală) În cadrul acestei activități sunt incluse manipularea pe baza imitației spontane sau observabile și manipularea pe bază de comenzi verbale și pe bază de selecție și discriminare a mișcărilor. Gesturile sunt acte voluntare non-verbale care se pot substitui comunicării verbale. - Activitatea motorie și afectivitatea (comunicare non-verbală) Comunicarea în acest caz
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Bon asupra psihologiei mulțimii au întărit interesul pentru comportamentele colective. Teoria grupului ca asociație de interese sau de solidarizare rămâne îndatorată observațiilor lui H. Taine asupra forței iraționale și violente pe care o exprimă mulțimile, contribuțiilor lui G. Tarde asupra imitației, lui Charles Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o societate utopică a grupului ideal) sau lui Émile Durkheim, promotorul ideii de solidaritate și al ipotezei conștiinței colective. Cercetările sistematice asupra grupului ca mijloc principal de asociere și susținere reciprocă s-au
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
desigur, de potențele sale înnăscute și de modelul biologic, social și cultural în care trăiește, în care se frământă, în care se bucură și suferă” (Dumitrescu, 1940, p. 10). El e chemat să „învețe spiritul” prin „viețuire în societate, prin imitație, prin limbaj, prin educație și cultură”. Prin mecanismele învățării sociale dirijate, am spune noi astăzi. Nu de o „școală a cărții” are nevoie țăranul român, ci de o școală a cultivării spiritului. Aceste școli de tip nou ale tineretului țărănesc
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Ion Pascadi, Editura Științifică, București, 1972. RICOEUR, Paul, Metafora vie, traducere și cuvânt înainte de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1984. ROUSSEAU, Jean-Jacques, Eseu despre originea limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen Munteanu, Editura Polirom, Iași, 1999. SARTRE, Jean-Paul, L`imaginaire, Psychologie phénoménologique de l`imagination, Édition revue par Arlette Elkaïm Sartre, Édition Gallimard, Paris, 1986. SEGRE, Cesare, Istorie-cultură-critică, în românește de Ștefania Mincu, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pp. 30-204. 106 Cf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, traducere de Marcel Aderca, Prefață și Postfață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1977, p. 453. 107 Jean-Jacques Rousseau, Eseu despre originea limbilor, Unde se vorbește despre melodie și despre imitația muzicală, traducere, prefață și comentariu de Eugen Munteanu, Editura Polirom, Iași, 1999, v. Nota 131 de la Cap. al XIII-lea, p.129. 108 Ibidem, p. 65. 109 v. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., p. 278. 110 Ludwig
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
statistică” populațională. Intersexualitatea este rezultatul unui „defect genetic” care are ca efect o „constituție psihosexuală” de factură ambiguă. Inversiunea sexuală este legată, în primul rând, de factori educaționali (modele negativeă, familiali (dependența de mamăă, de conflicte și frustrări nevrotice, de imitația unor „modele negative” etc. Diagnosticul, atât medical, cât și psihologic, al „tipurilor sexuale ambigue” trebuie pus cu multă prudență și numai după o atentă și minuțioasă examinare medico-psihologică. Factorul de care trebuie să ținem seama este dat de „evoluția asincronă
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Ele privesc situațiile de ambiguitate de ordin biologic, anatomo-fiziologic, endocrin, precum și pe cele de ordin psihologic, afectiv, comportamental, caracterial și al imaginii de sine. Nu trebuie neglijate nici situațiile de factură socială ale cazurilor de (pseudoă-intersexualitate, datorate unor circumstanțe episodice, imitație, modă/divertisment, excentricitate histrionică etc. Acestea din urmă fac parte însă din contextul unor „manifestări subculturale” care au o altă conotație. După G. Maranon, tipurile intersexuale recunoscute ca atare de specialiști sunt următoarele; hermafroditismul și pseudohermafroditismul; criptorhidia și hipospadiasul; ginecomastia
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
își construise o întreagă poetică teatrală, făcând posibilă trecerea "pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pragurilor" și decodarea textului devine la Alexa Visarion condiția sine qua non de conversie a gândului creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă, profundă, a creatorului. La Cehov, remarcă regizorul, "starea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, William Butler Yeats, Stefan George, Walt Whitman. Simbolismul românesc Simbolismul românesc, primul curent sincron cu cel european, nu a fost un fenomen de imitație a școlilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale direcției moderniste în literatura noastră au fost cenaclul și revista Sburătorul (cenaclul a ființat între 1919 și 1947, iar revista, între 1919 și 1922, 1926 și 1927). Promovând tendințele moderniste în literatură și tinerele talente, Eugen Lovinescu formulează teoria imitației, cea a mutației valorilor estetice și teoria sincronismului, care propune intrarea în rezonanță cu „spiritul veacului“, acceptarea elementelor de noutate din literatura europeană contemporană. Cenaclul condus de Lovinescu a fost agorá scriitorilor care năzuiau să se delimiteze de convențiile artistice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și multiplicarea începuturilor, a finalurilor și a acțiunilor narative - tematizarea parodică a autorului/a cititorului (cititorul „implicat“ devine personaj) - accentuarea relativității valorilor prin suprimarea opoziției între acțiune și ficțiune, între realitate și mit, între adevăr și minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a marilor procedee retorice tradițio nale și preferința pentru figuri neconvenționale cu rol structurant (anacronismul deliberat, tautologia sau retractarea). Reprezentanți ai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
importanță pentru formarea personalității și a comportamentelor copilului, este evident rolul pe care îl joacă educația oferită de familie. Părinții reprezintă primele modele din viața noastră, cunoscut fiind faptul că primele achiziții intelectuale și comportamentale ale copilului se dobândesc prin imitație. Este suficient să ne amintim de Dl Goe pentru a înțelege acest mecanism psihic. „Cei șapte ani de acasă“ contribuie, așadar, fundamental la cristalizarea personalității și a deprinderilor cu care copiii pornesc în viață. Desigur, educația comple mentară pe care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
succes, o comediană care, la rîndul ei, imită pe Elvira Popescu (nu pe scenă, ci în culise, adică în gesturile cotidiene). Ela "imită" neconvingător, însă traumatizant pentru privitor, ceea ce înseamnă că-și compune o "poză" studiată, care trădează înstrăinarea ei. Imitația nu înseamnă doar supunere penibilă, lipsă a consistenței sau a valorii proprii, ci și mistificare a "conținutului" interior. Personalitatea, care va fi ea, se manifestă astfel, într-un fel de pervertire care repugnă întotdeauna naratorului. Virulența observațiilor din fragmentul citat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discursul subtextual, ironic, bucurîndu-se de libera manifestare, atîta vreme cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e, dacă vi se pare..."), cum și suava, în aparență, imitație de serie fac toată arta. În această superficie înșelătoare, s-o numim interfață, zonă părelnică de asemănare, sau chiar de "identitate", abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
interfață, zonă părelnică de asemănare, sau chiar de "identitate", abia aici vin să de-construiască semnele discursului negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a se conforma unor reguli, se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și pe care Caragiale se grăbește să le semnaleze conștiincios. Astfel trasat intertextul, captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne mulțumim cu prompta adresare ironică din nota la Poveste (subintitulată Imitație): "Subscrisul roagă pe onorata și competenta critică să nu-i denunțe acest plagiat. E o poveste veche, pe care o iscălește numai întrucît i s-a părut că nu-i rău să o înnoiască."? Sau să judecăm "înnoirea" după toată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale din intriga și finalul Imitației: "Ileana și Ileana, că de unde nu, îmi fac seamă singur!" (destul de economic, și clar); la sfîrșit, de plictiseală, împărăteasa (picotind de somn) pune capăt tratativelor (pentru deznodămînt, în sensul propriu al cuvîntului: cine să ia pe Ileana, dintre cei trei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o teacă vișinie cu un model dintr-un metal aurit. A scos lama strălucitoare din teacă și l-a înțepat în fund pe Alin. Alin a țipat, frecîndu-și partea vătămată. Radu n-a fost mulțumit. Nu-i adevărat. I-o imitație. Dar tot doare. Nu contează. Se confiscă. Cît poate lua băiatu' pe el? Ai idee? Nu-l dau. E-al meu. Alin a alergat roșu la față înspre el. Radu a aruncat pumnalul lui Marcu, pe care l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
susținut sincronizarea literaturii noastre cu literatura occidentală "pentru a fi cu adevărat europeni". SBURĂTORUL ȘI E. LOVINESCU Concepția lovinesciană, bazată pe teoria sincronismului a fost expusă în Sburătorul, Istoria civilizației române moderne și în Istoria literaturii române contemporane. După teoria imitației a sociologului G.Tarde, Eugen Lovinescu susținea că doar prin împrumut și imitație se dezvoltă cultura și civilizația. "Imitația" este legea universală a dezvoltării societăților. Cultura și civilizația se dezvoltă prin imitație, adaptare (simulare, stimulare), în interdependența cu alte culturi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
SBURĂTORUL ȘI E. LOVINESCU Concepția lovinesciană, bazată pe teoria sincronismului a fost expusă în Sburătorul, Istoria civilizației române moderne și în Istoria literaturii române contemporane. După teoria imitației a sociologului G.Tarde, Eugen Lovinescu susținea că doar prin împrumut și imitație se dezvoltă cultura și civilizația. "Imitația" este legea universală a dezvoltării societăților. Cultura și civilizația se dezvoltă prin imitație, adaptare (simulare, stimulare), în interdependența cu alte culturi și civilizații. E. Lovinescu a aplicat principiul sincronismului la fenomenul cultural din toate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]