2,838 matches
-
executare silită (de regulă, prin executorul judecătoresc)"130. Sunt imperfecte (naturale) obligațiile juridice civile a căror "executare nu se poate obține pe cale silită, dar odată executată de bună voie de către debitor, nu este permisă restituirea lor"131. Altfel spus, obligațiile imperfecte sunt cele care pot fi executate numai voluntar, nu și silit. Un exemplu de obligație naturală ne oferă art. 20 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă care prevedea că "debitorul care a executat obligația după ce dreptul
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
prescriu "toate acțiunile atât reale, cât și personale". Coroborarea celor două articole a condus majoritatea autorilor la convingerea că prescripția stinge atât obligația, cât și dreptul de creanță corelativ, dar obligația stinsă prin prescripție continuă să existe ca obligație naturală, imperfectă (deci, lipsită de sancțiune juridică). Dar, dacă o asemenea obligație face obiectul unei plăți voluntare, restituirea sumei plătite de bună voie nu este admisibilă așa cum rezultă din interpretarea art. 1092 din Codul civil de la 1864550. Alineatul 2 al acestui articol
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
în vedere elevii și profesorii de engleză, profesorii de la jurnalistică, comunicare mass-media, și cei care se ocupă cu studii de cultură americană și care doresc să înceapă propriile cercetări în vederea înțelegerii și contextualizării acestei forme de expresie - indiferent cât de imperfectă ar fi cercetarea istorică prezentată în această carte. Uneori tind să descriu platitudini ale istoriei jurnalismului literar american, iar motivul este această gamă largă de cititori: că aceste lucruri nu ar fi atât de comune pentru unii academicieni. În al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spre mine iar o femeie indiană l-a pus jos din nou. Eu l-am mutat iar, la care ea mi-a aruncat o mână de cenușă în ochi (140-41). Până la sfârșitul secolului al XVII-lea au fost stabilite tipare imperfecte pentru multe forme nonficționale narative moderne, inclusiv istoria, biografia, memoriul, autobiografia, jurnalul de călătorie și în final jurnalismul literar narativ. Aceste forme nu se excludeau una pe cealaltă iar granițele lor se întretăiau adeseori. Am sugerat că acest aspect este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Baudelaire, în această filiație, a fost poetul căruia îi aparține formularea cea mai clară a asocierii între modă și modernitatea artistică în cadrul unui program estetic. În concepția să, modă trebuie să fie considerată drept o tentativă de înfrumusețare a naturii imperfecte; ea trebuie să fie considerată că un simptom al gustului de ideal, ca o necontenita și mereu înnoita încercare de a schimba natură [1975, p.716]. "Modă se prezintă că un câmp de tensiuni" [Muchembled, p.114], care implică mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de a fi. Timpul și spațiul nu au pentru bărbați și femei aceleași caracteristici și dimensiuni. În relația ei cu timpul, se constată că Pariziana nu este personajul tradițional feminin, atașat sentimental de trecut. Ea trăiește în timpul prezent al modernității imperfecte, dându-i un contur mai variat. Intrigile în care Parizienele sunt protagoniste prezintă o ființă dornică de a manipula prezentul pentru a-și asigura viitorul. În felul acesta, femininul francez schițează unele scenografii originale și noi ale modernității. Contradictorie că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ajutor, precum și că s-a dat tot mai mare atenție ajutorului în plan teoretic și practic. Dar, în ciuda progresului pe care l-a realizat în diverse domenii ca și în cel al asistenței sociale lumea continuă să rămână un spațiu imperfect. Avem oameni nefericiți care nu reușesc în competiția pentru un loc de muncă, sunt marginalizați sau chiar excluși de drepturi fundamentale și legitime, nu se pot bucura la vreme potrivită de atașament, dragoste, familie și nu au acces la educație
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Într-o poezie, versurile au aceeasi măsura. Există, totuși, și versuri cu o măsura diferită, mai ales În fabule. 4. rima Înseamnă potrivirea silabelor de la sfârșitul a doua sau mai multe versuri, Începând cu ultima vocala accentuată. Când rima este imperfectă, se numește asonanță. În această situație, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor și, aproximativ, consoanele. Considerată, În literatura cultă, drept o licența poetică, În poezia populară, asonanța se intâlnește des. După felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
reziduală, maculează cerul, Înnegrește orizontul. Doar el, al cărui suflet are nevoie de electricitate, trăiește o dragoste purificată pentru că se compune din „flăcări curate”. Aceste comparații indirecte, descrierea mecanicistă a funcționării sufletelor, opresc, de la Început, orice posibilitate de idealizare. Deși imperfect, cuplul se constutuie „totuși” și cei doi vor merge Împreună „o bună bucată de pământ”, „o bună bucată de cer”, „o bună bucată de lună”. Toate acestea se Înscriu Într-un ritual al celui mai comun oratoriu. Dragostea nu este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prea scump atunci când au ajuns în oraș. Rezultatele regresiei confirmă această intuiție. În sfârșit, autorii au testat alte trei ipoteze care ar putea, ca și punctele de referință, să explice cele două efecte observate: diferențele de gusturi sau o informație imperfectă pentru toți noii sosiți (care i-ar face să creadă că prețurile sunt aceleași ca și în orașul de origineă. Toate aceste ipoteze contradictorii au fost respinse. De exemplu, dacă familiile provenind din orașe scumpe erau mai bogate decât cele
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
vechi au admis că fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vechi au admis că fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fericirea poate fi atinsă prin cunoaștere: „Felix qui potuit cognoscere causas rerum” - fericit este acela care poate afla cauza lucrurilor (Lucretius). Intelectualul Eminescu depune eforturi uriașe pentru a-și descoperi (și depăși) „menirea” sa de ființă imperfectă într-o lume imperfectă. Creația este mod de asumare a destinului, având ca finalitate „eterna pace”, „veșnicul repaos”, topirea conștiinței individuale în Unitatea originară a lumii. Aici interlocutoarea mea ar putea să-mi atragă atenția că întrebarea ei cerea un răspuns mai simplu. Iar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care își alege propunerea. Dar, realitatea nu coincide cu supoziția de informație perfectă, de vreme ce atunci când Comisia face propunerea inițială, nu alege dintr-o infinitate de alternative. Comisia nu cunoaște nici pe departe toate politicile potențiale. Comisia dispune de o informație imperfectă și alege din numărul de alternative pe care le cunoaște, care poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de intensitatea activității grupurilor de interes, conform modelului de lobbying pe care l-am văzut în capitolul anterior. Numărul de opțiuni de
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
preferată de Comisie (în interiorul cercului întrerupt). Această propunere apare marcată cu un X în figură. Datorită dreptului său la cuvânt, Parlamentul reușește să progreseze față de propunerea inițială a Comisiei. Graficul 3.3. Un exemplu de procedură de consultare cu informație imperfectă Sursă: Elaborare proprie pe baza unei simulări. Procedura de aviz conform Procedura de aviz conform a fost introdusă prin Actul Unic European din 1986, iar aria sa de aplicabilitate a fost extinsă prin Tratatele de la Maastricht și Amsterdam. Procedura nu
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
poate] scrie (verb, modul infinitiv, timpul prezent); acestora li se subordonează și așa-numitele omonime afixale, care marchează categorii gramaticale diferite: [a] spera (a sufix pentru modul infinitiv) sperași (a sufix pentru timpul perfect simplu) sperau (a sufix pentru timpul imperfect); * omonime sintactice (structuri având valori/ funcții sintactice diferite): îi întoarce spatele (complement indirect + predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală: "îl respinge") îi întoarce spatele [pentru a-i lua măsurile] (complement indirect + predicat verbal + complement direct); Deși au fost invocate anterior
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
locutorului la acțiune (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, supin); timpul presupune indicarea raportului dintre momentul derulării acțiunii exprimate prin verb și momentul realizării actului comunicativ în care este actualizat un verb la un anumit timp (prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, perfect, viitor, viitor anterior); * flexiunea 84 modificarea formei cuvintelor prin raportare la categoriile gramaticale; flexiunea reflectă planul paradigmatic al limbii; de exemplu, în paradigma cuvântului copil se regăsesc forme flexionare precum copii, un copil
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modurile personale, predicative (indicativ vii, conjunctiv să vii, condițional-optativ aș veni, imperativ vino!110); modurile nepersonale, nepredicative (infinitiv a veni, gerunziu venind, participiu venit, supin de venit); * timpul, asociat modurilor verbale: pentru modul indicativ timpul prezent (vin) vs. timpul trecut (imperfect veneam, perfect simplu venii, mai mult ca perfect venisem, perfect compus am venit) vs. timpul viitor (viitor I literar voi veni, viitor I popular oi veni/ o să vin/ am să vin, viitor II/ anterior voi fi venit); pentru modurile conjunctiv
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conversației oficiale, a termenilor adresativi cu trăsătura semantică [+ politețe], [+ diplomație] etc.; * actualizarea, în texte subsumate stilului beletristic oral, cu rol stilistic, a unor arhaisme, regionalisme morfologice; * folosirea, în stilul beletristic oral, a anumitor moduri și timpuri verbale cu valențe specifice: imperfectul acțiune durativă, iar perfectul simplu acțiune derulată rapid în basme; prezentul cu rol în implicarea afectivă a auditoriului în doine; imperativul, cu caracter mobilizator în strigături etc.; * predilecția, mai ales în stilul conversației familiare și în stilul beletristic, pentru mijloacele
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în alt domeniu relația se poate inversa, are implicații profunde în ceea ce privește relația profesor elev. Ea trasează o cale semnificativă către democratizarea procesului de învățare, prin modificarea mentalității profesorului. Acesta trebuie să renunțe la prejudecata că elevul este o ființă nedesăvârșită, imperfectă, a cărei formare depinde în întregime de adult; consecința acestei prejudecăți ar fi că, nedesăvârșit încă, elevul nu poate fi un purtător al autorității pentru profesor (se subînțelege, chiar dacă nu se afirmă explicit) în niciun domeniu. Dar o prejudecată nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
crescut copilul, înainte chiar ca el să înțeleagă ce va să zică aceasta și prin faptul că, sub pedeapsa cu moartea, copilul trebuie să fie protejat și îngrijit 65. Presupoziția întemeietoare este aceea că un copil trebuie ajutat să depășească faza improprie, imperfectă în care se află, pentru a parveni la cultură și civilizație și, prin intermediul acestora, la starea de adult. În acest scop, elevul va trebui să refacă urcușul extrem de anevoios pe care l-a parcurs umanitatea de-a lungul evoluției sale
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
veneau la studii în România, acasă. Am simțit din nou legătura de sânge dintre noi, dar am simțit un “ceva” pe care nu îl pot exprima acum deoarece nu l-am putut identifica exact. “Relaxare” ar fi, poate, un cuvânt imperfect, ca toate cuvintele noastre în raport cu realitatea interioară. Un an școlar cu sănătate și multe succese, dragi elevi basarabeni în România, alături de frații voștri care vă așteaptă lângă ei ! (septembrie 14, 2009) Problema romilor în dialogul româno-francez STIMATĂ DOAMNĂ PREȘEDINTE, STIMAȚI
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în măsura în care numai atenția teoretizatoare, neînsoțită de implicare activă, nu este suficientă pentru apropierea de stările privilegiate, revelatoare de caracteristici fundamentale. Studierea personalității are limitele ei, iar îndemnul universal "cunoaște-te pe tine însuți" își vădește necesitatea tocmai în urma reconsiderării statutului imperfect al investigării în comuniune. Esența trebuie atinsă și prin interpretare și prin construcție. Dacă a fi sistemic și coeziv rezumă natura auto- constituită a condiției umane, atunci se poate spune că individul singular se menține în afara jocului existențialelor păstrând totuși
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
putem îndeplini poate fi atît de mare încît nu poate fi parcursă; orice posibilitate de a fi aproximativ străbătută pălește. Jurnalele lui Amiel fac dintr-asta tema lor permanentă, cu variații mereu înnoite. "Idealul", zice el, "îmi otrăvește orice posedare imperfectă...Pentru mine, e vorba de tot sau de nimic. Bizuindu-se pe o comparație cu idealul bănuit sau visat, ironia nu se ia în serios nici pe sine, nici realitatea". A fost neșansa lui Amiel că nu a putut deveni
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]