2,209 matches
-
și de care ne bucuram Împreună. Doctorul Luce o să vă spună că maimuțele femele Încep să se Încalece atunci când li se administrează hormoni masculini. Apucă, se Împing. Eu nu. Sau cel puțin nu de la Început. Înflorirea brândușei era un fenomen impersonal. Era un fel de cârlig care ne lega, mai degrabă stimulând părțile exterioare ale Obiectului și nu penetrându-i interiorul. Dar se pare că era destul de eficientă. Căci după primele câteva nopți o dorea. O dorea, chiar dacă nu arăta limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încît totul dispărea împrejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul suprafețelor lor de metal și de plastic ca și când nu ar fi fost în afara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Popescu. Doinaș a fost, într-un mod straniu și ironic, un mare poet într-o epocă în care a fi un mare poet nu mai este, pur și simplu, posibil. Și, tocmai fiindcă nu mai era posibil, el l-a impersonal, așa cum odată Mateiu impersona un dandy de mult dispărut plimbîndu-se scorțos, în frac și ghetre, pe Podul Mogoșoaiei. Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun picioru / gigi ana doru / cristi și rodica? / nu-i, prin jur, nimica"), totuși poezia lui Sorin Gherguț este în cea mai mare parte impersonală, autogenerîndu-se prin mecanismul rimelor. 152 Ca în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a întors spatele. Timp de treizeci de ani după acest fapt divers, criticul în cauză n-a încetat să-l veștejească în nesfârșite articole, chiar și (sau mai ales după ce) poetul devenise o glorie națională. Cât de obiective, cât de impersonale păreau judecățile din acele articole!... Așa este întreaga noastră viață și lume literară actuală. în spatele oricărui entuziasm trebuie să cauți o amiciție de pahar sau o comunitate de interese. în spatele oricărei adversități - un orgoliu rănit. Așa a fost întotdeauna, pot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singurele demne de toată încrederea. Am citit, m-am minunat și continui să mă minunez. Atitudinea o cunosc. Face parte din aceeași familie tradiționalistă a creației literare pe hârtie, cu pixul sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl ducem la o redacție, unde altcineva ia dactilograma și mai culege o dată textul, de data asta pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un loc pe măsura așteptărilor, apoi se hotărâră să intre Într-un restaurant cu nume atrăgător, Blue Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase de tot și toate. Intrară În restaurant și un bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spațiu suficient! — Înțeleg. Dar Înțelege și tu că trebuie să-mi acopăr cheltuielile aici. Nu pot să-ți dau cel mai bun spațiu În aula principală și să risc să nu vinzi nimic. Kitty se gândi că era atât de impersonal În cursul discuției, asimilând lucrările artistei cu persoana ei, ca și când atât lucrările, cât și Desert Rose n-ar fi fost nimic mai mult decât niște bunuri de care puțin Îi păsa. Desert Rose era la pământ, nici Pedro nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
laborator. Și niște mașinării electronice mă țin sub observație cam după metoda aparatelor cu raze x sau cu inițiatori de particule. Oricine ar fi acela care mă supraveghează, nu știe că sunt Gilbert Gosseyn, pentru că vorbele care mă numeau erau impersonale; și deși demonstra o excepțională putere de înțelegere - și se pare că a observat surplusul de creier din capul meu - observatorul nu a arătat că-mi cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva din afară și nu avea nici o informație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rostească numele și că folosea în loc acest el atât de semnificativ dovedea contrariul; la fel, pentru mine exista o singură ea). Apoi își reluă unul dintre obișnuitele, exasperantele discursuri emoționale, în care-și exprima suferința și nostalgia la un mod impersonal, încît le puteai crede foarte bine niște declarații de dragoste ușor voalate, deși nu erau decât răbufnirea cenzurată a nefericirii ei. Îmi spunea că se simte mai singură ca oricând, că mă regretă, proiecta asupra mea, ca într-o beție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar fi stat mai bine "acasă", nu în aglomerația aceea de fierărie, sticlă și beton, rece și impersonală. Mai hălădui așa câteva zile fără ținte precise și, într-o dimineață, se decise să mai bifeze o vizită "Clotilde" la Enescu. În Jurnal, Clody menționa că va merge la Enescu de ziua morții maestrului, împreună cu Mihai. Mihai îl adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cinismul tău. — Cinic este cel care îndrăznește să spună, fără să se gândească, ceea ce alții gândesc dar nu îndrăznesc să spună... — În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal. Din păcate, a trebuit să asist la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o nouă viziune asupra realului, care devine câmp anonim, lipsit de ideea de individualitate. În Empirisme et subjectivité pune În discuție unitatea persoanei și credința În eul substanțial, identic cu sine și pledează pentru ideea unui câmp anonim al individualităților impersonale, dincolo de care rezultă un univers indefinit, fără subiect, În care existența nu este deloc ceva personal. În L’Anti-Oedipe, pe care Deleuze a scris-o Împreună cu Guattari În perioada tulburărilor de dupa 1968, accentul cade pe dorința Înțeleasă că lipsa și
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
multe variante, de la cea proprie narațiunii religioase, atemporale, până la cea proprie vieții obișnuite, vulgare. Nu este străin nici vorbirii filozofice sau celei savante. Probabil că orice om simte nevoia să se lase, la un moment dat, sub dispoziția unei voci impersonale. De ce aduc aici în atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României. Așa cam este, dar tot nu este rău, când te simți primit cu atâta iubire de compatrioții tăi. 615 {EminescuOpXVI 616} Așadar, fii fără grijă, redobîndește-ți acea filozofie impersonală ce o aveai întotdeauna, adaogă-i ceva veselie și petrece în excursia prin frumoasa Italie și, la întoarcere, mai încălzește-ne mintea și inima cu o rază din geniul d-tale poetic, care este și va rămâne cea mai înaltă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lui nu-i mai pasă. El este în altă parte, absent de la banchet, nepăsător la scena actualității, pentru că se găsește în margine, dizlocat, ca la un spectacol privit din afara scenei pe care el se desfășoară. Dansul lui Hipoclid a devenit impersonal. El se adresează Universului, este dansat pentru ceva aflat dincolo de om, ceva care nu caută să sfideze nici ordinea socială, nici ritualul unui obicei consacrat. Este un dans liber, torențial, așa cum a dansat omul prima oară, sub impulsul orgiac al
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe fondul inerțial și față de mișcarea egală a stării universale de mișcare. Astfel, cursul continuu pare să nu se poată menține în mișcare decât prin smulgerea de sine, din inerție, o smulgere care se ridică singură și în mod aproape impersonal, ca un resort rațional, opus față de universul plat al mișcării de fond - respectiv ca un fel de vibrație internă, care răbufnește și ridică, aparent nemotivat, toate forțele inerțiale antecedente, producând astfel anumiți centri de perturbare genetici care fac ca mișcarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
claritate, pârtii fulgerătoare care disting înăuntrul acestui mediu forțele de coerență despicându-l ritmic, ca să se contopească după o clipă în interiorul fertil și organic al necunoscutului. În acest sens putem spune că divinitatea lui Dumnezeu este propriul său necunoscut. Suflul impersonal sau „orgial“ este starea universală locală, izolată, care se realizează (adică face massă și substanță „undeva“, într un loc cu perimetru variabil, dar scenic, care adică se termină undeva, anume acolo unde nu mai este prezent) prin contagiunea unei forțe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca o haită de lupi sau ca un stol de păsări - și se lasă purtați de transa realizată prin coagularea ce pune stăpânire pe el, fără să aparțină nici unui membru, ci „locului scenic“ unde se focalizează această stare comună și impersonală de transă. Extazul nu este decât percepția liniștită, calmă, a acestui exces elementar, a acestei stări de substanță - de insuflare a suflului impersonal -, deci extazul este cazul separat, izolat (și negrupat) al instanței „orgiale“, de transă colectivă. Singurul lucru cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe el, fără să aparțină nici unui membru, ci „locului scenic“ unde se focalizează această stare comună și impersonală de transă. Extazul nu este decât percepția liniștită, calmă, a acestui exces elementar, a acestei stări de substanță - de insuflare a suflului impersonal -, deci extazul este cazul separat, izolat (și negrupat) al instanței „orgiale“, de transă colectivă. Singurul lucru cu care poate fi măsurată gândirea este obiectivitatea, obiectivitatea gândirii în general. Avem însă un cerc vicios aici: pentru că, dacă această obiectivitate la care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
expresie a unui dezechilibru psihic. Mai interesant ar fi ca momentele de răscruce ale omenirii, care implică oricum un factor pronunțat de dezordine, să fie tratate din perspectiva unor inteligente diagnoze psihiatrice. Nu indivizii, ci evenimentele trebuie văzute ca energii impersonale ale unor tulburări excesive. În locul schemelor zodiacale, să căutăm zonele de chimie care se amestecă în actele decisive ale istoriei. Este de altfel semnificativ că horoscopul nu atribuie unui zeu ca Dionysos, care este un zeu mai recent ca alții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
demnitate. El nu tinde la recunoaștere obiectivă, deși se plânge că este victima unui complot obiectiv. De aceea, nebunul în general, nu numai paranoicul, nu se poate simți jignit, lovit în orgoliu. În acest sens, nebunul există la un mod impersonal, fără ego, fără valoare proprie, fără pretenția de a fi cineva. Este, poate, vorba aici de un criteriu capabil să distingă normalitatea de anormalitate. Nebunul este liber, întrucât el nu e constrâns de nici o funcție obiectivă. Cei care nu sunt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pot fi îndreptățite, cu gândul, și el firesc, că nici una din aceste două variante nu poate fi dovedită ca eronată: inteligența aceasta poate fi apanajul unei persoane de ordin divin și cosmic, dar poate fi pur și simplu un principiu impersonal, care există fără să fie atributul nimănui, ca simplă funcție a acestei inteligențe care funcționează ca inteligență, ca un algoritm al ei. Inteligența aceasta poate fi concepută ca verb, ca predicat, fără să aibă nevoie de suportul unui subiect. Iar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorbe pregătite să fie ascultate. Când vorbești așa, se pare că poți vorbi nimănui, pentru că nu te adresezi cuiva, ci omenirii în general. Și, în cazul acesta, predica ta are puterea de a fi purtată de un fel de duh impersonal, capătă înălțime și, rareori, are și fiorul de investiție al unei misiuni; dar are, pe de altă parte, și riscul unei proclamații de propagandă, al activismului înflăcărat de fanatism, așa cum vorbesc ideologii înzestrați și misionarii din vocație. Așa vorbea probabil
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mi aduc aminte de „altceva“, de o stare care nu este înscrisă în viața trecutului meu. Trebuie să recunosc, și să încerc să știu astfel, că trăiesc și particip - în clipe de acest fel - în zona lărgită a unui trecut impersonal la care conștiința globală a propriului meu trecut participă prin absorbție. La câteva ore după trecerea serii și a miezului nopții - în aprilie 2007 - încă mai resimt ambiguitatea în care două lumi se întrepătrund, deși sunt separate ca lumi, ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]