1,908 matches
-
pe un ecran de control cu un aer de satisfacție. Porniți gravitația artificială! Lambert împinse o manetă. Nava se cabră. Stomacul lui Dallas se răzvrăti când gravitația sleită a micii planete care se îndepărta fu înlocuită de-o împingere fantastică, implacabilă. ― Pornită, raportă Lambert după ce organele ei interne își regăsiră locul. Ochii lui Ripley se plimbau fără răgaz de la un contor la altul. Pe un ecran de lectură apăru o ușoară divergență, pe care o corijă numaidecât. ― Cifre de împingere inegală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
După înmormântare și după nuntă... O masă de despărțire în cinstea tinerei perechi care va părăsi, peste doar o zi, Bucureștiul. Tânăra soție nu suporta atmosfera balcanică a micului Paris, „gunoiul și glumele acestui târg de bețivi...“. Așa afirmase, cu implacabilă sinceritate, proaspăta doamnă Astrid Vancea, nerăbdătoare să se întoarcă în civilizația Brașovului, pe care îl evoca, de altfel, cu numele său german, Kronstadt. Tăcere compactă. Lumina mare și rece, cristaluri, argintărie, porțelan, încremenire de mormânt. Unitate de loc, timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-ar înspăimânta mai puțin, te asigur. A găsit, genialul, soluția! A găsit subterfugiul, scumpul de el, potaia! Un potențial uriaș, care ar putea recrea lumea! Gândește-te, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de către om, deci de o ființă dotată cu conștiință și capacitate de decizie act care, agresând fizic sau moral pe celălalt, contravine legilor destinate să mențină ordinea naturii, echilibrul vieții, al lumii în general. Ideea de justiție imanentă, care intervine implacabil și plătește răul comis, constituie o realitate și o convingere a tuturor popoarelor și din toate epocile, experiența a certificat acest fenomen compensator: răul este în mod funciar propriul său călău. Dar omul dispune de asemenea de o justiție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
esența abisală a omului. Este neliniștea morții, spaima faptului că omul este Sein zum Tode ființă întru moarte. Când homo faber a evoluat către homo cogitans, a apărut conștiința tragicului și a singurătății. A tragicului în fața morții, final funest condus implacabil de suferință și de răul imanent lumii, și neliniștea solitudinii în fața infinitului necunoscut din jur și din noi înșine. De observat că sentimentul cel mai purificat, mai profund al neliniștii existențiale aparține omului arhaic, aflat în raport nemijlocit cu marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. În arta vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare (...)". Cam în această tonalitate se desfășoară totul, descris, enunțat, sentențios, implacabil. Dar nimic nu este trecut cu vederea. Împrejurul, scotocitul sertarelor, inventarul casnic, până la ultimul bibelou, semnificativ nu vizavi de vreo întâmplare ce urmează a avea loc, semnificativ doar pentru lista de inventar ce ne populează viața, cu valoare sentimentală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia și valurile de trei metri au șters totul, Lacul s-a unit cu Marea, Techirghiolul nu mai avea ghiol, obeliscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-o multitudine de ipostaze: un camion ce trecea pe bulevardul Montparnasse, o fată care primea o sărutare, un consiliu municipal care-și alegea primarul, iar în mintea a trei bărbați viitorul rămânea la fel de implacabil ca însăși nașterea - un culoar de vreo patruzeci de metri acoperit de zgură și un zid de cărămidă purtând urme de gloanțe. Lui Chavel i se părea acum, după ce depășise criza de isterie, că acel culoar banal era infinit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor și nimeni nu îl calcă. Cine îndrăznește este pedepsit. Atât, totul este implacabil și de neclintit, asta-i regula. Este ca și cum ai încerca să oprești vântul, ori să împiedici ca după noapte să urmeze lumina zilei. Hai, ce facem, mai stăm ori pornim mai departe? Porniră din nou la drum. Ileana mergea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba de vâlvă ori de îndatoririle paznicilor, el se eschiva, spunând că mai este timp pentru asta. Timpul însă se scurgea foarte repede, își prelungise concediul cât putuse de mult însă, ziua când trebuia să se întoarcă acasă se apropia implacabil. Constatase că nu se dădea dus din Baia de Sus. De fapt, nu mica localitate de munte îl ținea acolo, femeia era cea de lângă care nu se putea desprinde. Îi plăcea să fie alături de ea și nu avea nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a petrecut între mine și Mihaela, am cântărit întîmplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricât de neînsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul. Ca de obicei, "răsuflarea" mării are ceva misterios și implacabil. Prin contrast, vocile de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Voi avea și acolo încurcături, întrucît voi pierde și cursa Cleveland-Boston pentru care e valabil biletul meu. Simt că mi se usucă gura și că mă încearcă o migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri și trebuie să oprim
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amintirile lui Ashargin. Cele patruzeci și șapte de pagini referitoare la Enro, divizate pe secțiuni, îi confirmară ceea ce știa deja, cu niște detalii suplimentare. Madrisol era etichetat "om periculos și ambițios". Marele amiral Paleol era catalogat drept ucigaș. "Un individ implacabil" scrisese Discipolul, termen expresiv din partea lui, care era el însuși dotat cu o anume implacabilitate. Nu căută decât numele pe care le știa și nu verifică decât câteva referințe secundare. Ar fi trebuit o armată de experți pentru a cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spre tine, apropiindu-se atât de mult, cu intenții bune. Necunoscuta ajunse atât de aproape de Daniel că pur și simplu nu mai exista cale de întoarcere; și nici cale de răzgândire. Daniel văzu cu coada ochiului mâna ei întinzându-se implacabil spre el și aproape instantaneu provocându-i o arsură la capătul maxilarului, ceva mai jos de ureche; sau poate era chiar urechea! O ciupitură? Sau poate șfichiuitul unei palme, una venită de la o femeie necunoscută? Daniel fusese tras de ureche
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul implacabil va face o excepție în ceea ce mă privește, nu știu cum și de ce, pentru că nu merit, ci dimpotrivă; eliberând tot ce e moarte din calea mea, aprinzând tot ce e viață în calea pașilor mei. Și nu numai că eu cred acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vor fi împiedicați să o facă de celulele de animal din interior, care refuză să asculte. În aparență, războaiele sunt cauzate de probleme economice, politice etc. dar de fapt sunt rezultatul felului în care oamenii taie animalele. Legea dreptății este implacabilă. Omul trebuie să plătească cu sânge pentru tot sângele vărsat, omenesc sau animal. Milioane de litri de sânge cerând răzbunarea Cerului s-au absorbit în Pământ, evaporarea lui atrage nu numai microbi, ci și larve și entități mai joase din
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Taină. Și că participarea la Sfânta Liturghie înseamnă, de fapt, viețuirea în anturajul lui Hristos. Cine nu descoperă pecetea Creatorului său pe ființa sa trăiește ca un rătăcit prin Univers. Nu are o direcție (clară), o viziune. Legile sublime și implacabile ale armoniei divine îi vor aduce aminte mai devreme sau mai târziu. Credința este o mare, 54 imensă putere, o virtute creștină. Puterea dată nouă de către Noul Testament este credința în Sfânta Treime. Această credință trebuie mărturisită neîncetat, atât când suntem
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]